„Dacă liderul suprem se ascunde, se mai află el oare la putere?”

În timp ce administrația Trump denunță un Iran cuprins de haos, la Teheran se instalează un „stat militar fantomă” condus din umbră de Gardienii Revoluției, care au preluat frâiele decizionale în absența publică a ayatollahului Mojtaba Khamenei.

Deși oficial acesta ocupă funcția supremă, surse interne indică faptul că noul lider este izolat și posibil rănit, lăsând locul unui consiliu de generali veterani care transformă regimul într-o elită militară ce dictează noua strategie geopolitică a țării.

Ayatollahul Mojtaba Khamenei se află în centrul atenției, însă, până în prezent, nu a dat niciun semn de viață. La mai bine de șase săptămâni de la numirea sa, acesta nu apare în public, nu susține discursuri, nu acordă interviuri și nu a difuzat nicio înregistrare video verificată.

Comunică exclusiv prin mesaje scrise, iar unele voci spun deja că ar fi vorba despre utilizarea inteligenței artificiale.

Pentru un regim care a trăit timp de decenii sub autoritatea clară a unui singur lider, situația actuală este extrem de neobișnuită. Într-adevăr, tatăl său, Ali Khamenei, era omniprezent, în timp ce fiul său rămâne în umbră, și probabil nu din propria alegere.

Anumite surse din interiorul regimului afirmă că Mojtaba Khamenei ar fi fost grav rănit în timpul unor raiduri aeriene, că abia mai poate vorbi și că este plasat sub o protecție foarte strictă. Însă, dacă liderul suprem se ascunde, se mai află el oare la putere?

Gărzile Revoluționare preiau ștafeta

Privirile se îndreaptă acum către Gărzile Revoluționare, care au devenit mult mai mult decât o simplă miliție. Astăzi, acestea reprezintă un „stat în stat”, o elită militară, o rețea economică, un factor de putere politică și, probabil, chiar centrul de decizie. Puterea lor este împărțită între câteva personaje cheie: comandantul-șef Ahmad Vahidi conduce strategia militară, Mohammad Bagher Zolghadr prezidează Consiliul de Securitate Națională, iar veteranul Yahya Rahim Safavi consiliază comandamentul în problemele centrale.

„Acest sistem funcționează precum un consiliu de administrație. Mojtaba Khamenei este președintele oficial, însă generalii săi sunt adevărații decidenți, a declarat un fost consilier guvernamental pentru New York Times. Noul ayatollah se mulțumește doar să le aprobe deciziile sau să asiste la ele în tăcere.

O putere fără chip

Această nouă structură de putere schimbă regulile jocului. În timp ce președintele se ocupă în primul rând de viața cotidiană a țării, chestiunile strategice sunt decise de militari. De altfel, deschiderea strâmtorii Ormuz a fost anunțată de guvern, pentru ca la scurt timp să fie anulată de Gărzile Revoluționare.

Această împărțire a rolurilor este și mai evidentă când vine vorba despre negocieri. Generalii au fost cei care au întrerupt discuțiile cu Statele Unite, după ce au interpretat politica de blocaj a lui Trump drept un semn de slăbiciune.

Diplomația funcționează în gol

Pentru Statele Unite, această situație reprezintă o problemă reală, deoarece negocierile diplomatice necesită o împărțire a rolurilor foarte clară. Cine face promisiunile și cine garantează punerea lor în aplicare? În prezent, aceste roluri sunt ambigue din partea iraniană.

Negociatorii se prezintă și susțin anumite poziții, dar, în plan intern, acestea sunt în permanență recalibrate sau supraevaluate. Deciziile pot fi anulate în orice moment de alte centre de putere, ceea ce face ca discuțiile să fie imprevizibile.

Eroarea de apreciere a lui Trump

Trump interpretează această dinamică drept o slăbiciune. Pentru el, Iranul este divizat și, prin urmare, mai ușor de impresionat. Însă mulți experți sunt convinși de contrariul acestei realități.

Sistemul politic iranian pare, într-adevăr, haotic, dar este și extrem de adaptabil. Puterea nu a dispărut, ci s-a redistribuit, fiind deținută mai mult ca niciodată de o rețea militară imprevizibilă și puțin dispusă la compromis.

Prin urmare, Iranul are într-adevăr un lider, doar că acesta nu mai este un ayatollah omnipotent, ci un colectiv de generali și aparate de securitate. Întrebarea decisivă nu este, așadar, dacă regimul se va prăbuși, ci mai degrabă dacă un nou nucleu de putere se consolidează chiar în plin război. Se află oare la conducere un stat militar fantomă, în timp ce ayatollahul se retrage pentru a deveni o figură simbolică invizibilă?

Cine ia deciziile în Iran: Mojtaba Khamenei conduce țara ca „un director de consiliu de administrație”

Iranul traversează o perioadă de tranziție complexă, marcată de schimbări majore în structurile de putere și de conducere. După moartea liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, pe 28 februarie 2026, în urma unui atac aerian lansat de forțele americane și israeliene, succesorul său, Mojtaba Khamenei, pare să aibă un rol diferit de cel al tatălui său.

Deciziile strategice ale Iranului sunt acum dominate de un grup de comandanți ai Gardienilor Revoluției, în detrimentul unui lider religios suprem, se arată într-o investigație realizată de The New York Times. Liderul oficial al Iranului, Mojtaba Khamenei, nu a fost văzut sau auzit de la numirea sa în martie 2026.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.