Cine ia deciziile în Iran: Mojtaba Khamenei conduce țara ca „un director de consiliu de administrație”. „Este lider doar cu numele”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Iranul traversează o perioadă de tranziție complexă, marcată de schimbări majore în structurile de putere și de conducere. După moartea liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, pe 28 februarie 2026, în urma unui atac aerian lansat de forțele americane și israeliene, succesorul său, Mojtaba Khamenei, pare să aibă un rol diferit de cel al tatălui său.
Cuprins:
Rolul lui Mojtaba Khamenei în Iranul de astăzi
Deciziile strategice ale Iranului sunt acum dominate de un grup de comandanți ai Gardienilor Revoluției, în detrimentul unui lider religios suprem, se arată într-o investigație realizată de The New York Times. Liderul oficial al Iranului, Mojtaba Khamenei, nu a fost văzut sau auzit de la numirea sa în martie 2026.
Grav rănit în bombardamentul asupra reședinței tatălui său din Teheran și ascuns de teama unor alte atacuri, accesul la el este extrem de limitat.
„Mojtaba conduce țara ca un director de consiliu de administrație”, a declarat Abdolreza Davari, consilier al fostului președinte iranian Mahmoud Ahmadinejad. El a adăugat: „Se bazează mult pe sfaturile membrilor consiliului, iar deciziile sunt luate colectiv. Generalii sunt acești membri”.
Liderul suprem al Iranului, care se află sub tratament medical intens, comunică prin intermediul unor mesaje scrise, transmise de curieri de încredere. Deși ar fi „grav rănit”, el rămâne „lucid și activ”, susțin sursele citate de The New York Times.
„El a suferit trei intervenții chirurgicale la un picior și urmează să i se pună o proteză. De asemenea, a fost operat la o mână și își recapătă treptat capacitatea de a o folosi. Fața și buzele sale au suferit arsuri grave, ceea ce îl face să vorbească cu dificultate”, scrie ziarul american, care afirmă că a obținut informațiile de la mai mulți responsabili iranieni.
Conform investigației, în lipsa unei prezențe active, deciziile legate de securitate, război și diplomație sunt delegate în mare parte către comandanții Gardienilor Revoluției, ce au devenit o forță dominantă în peisajul politic iranian.
Această schimbare reflectă o diminuare a influenței clericilor, în condițiile în care Gardienii au consolidat puterea prin controlul asupra industriei, operațiunilor de informații și legăturile cu grupuri militante din Orientul Mijlociu.
Generalii care au decis strategia atacurilor asupra Israelului și statelor din Golful Persic
Generalii Gardienilor, printre care Ahmad Vahidi, Mohammad Bagher Zolghadr și Yahya Rahim Safavi, au preluat conducerea în gestionarea conflictului cu Statele Unite și Israel. Potrivit surselor citate de The New York Times, aceștia au decis strategia atacurilor asupra Israelului și statelor din Golful Persic, închiderea Strâmtorii Ormuz și aprobarea negocierilor indirecte cu Washingtonul.
Mohammad Bagher Ghalibaf, fost general al Gardienilor și actual președinte al Parlamentului, a jucat un rol-cheie în conducerea discuțiilor cu vicepreședintele american JD Vance în Islamabad.
„Generalii consideră războiul o amenințare existențială pentru regim”, explică sursele. Ei au reușit să obțină concesii militare semnificative, dar au blocat recent discuțiile cu SUA din cauza menținerii blocadei maritime impuse de administrația Trump.
„Triunghiul puterii”: Mojtaba, Taeb și Ghalibaf
Relația lui Mojtaba Khamenei cu Gardienii este una profundă, fiind formată încă din tinerețe, când a luptat alături de aceștia în războiul Iran-Irak. Printre apropiații săi se numără clericul Hossein Taeb, fost șef al informațiilor Gardienilor, și generalul Mohsen Rezaei, comandant din anii '80, acum retras din pensionare pentru a sprijini conducerea.
Pentru mulți ani, Mojtaba, Taeb și Ghalibaf au format ceea ce se numește „triunghiul puterii”, având întâlniri săptămânale pentru coordonarea operațiunilor militare și de informații.
„Mojtaba nu este suprem; el este lider doar cu numele, dar depinde de Gardieni pentru poziția sa și pentru supraviețuirea sistemului”, a afirmat Ali Vaez, directorul pentru Iran al International Crisis Group.
Deși Gardienii domină în prezent deciziile majore, sistemul politic iranian rămâne fragmentat, cu multiple structuri paralele de putere. Președintele Masoud Pezeshkian și ministrul de Externe Abbas Araghchi au fost marginalizați, fiind lăsați să se ocupe exclusiv de afacerile interne.
Pezeshkian a avertizat asupra costurilor economice uriașe ale războiului, estimate la 300 de miliarde de dolari, și a necesității ridicării sancțiunilor pentru reconstrucție. În același timp, un grup de ultraradicali, susținut de Saeed Jalili, fost candidat la președinție, se opune vehement oricăror concesii. Aceștia organizează mitinguri nocturne și cer liderului suprem să se pronunțe public privind negocierile cu SUA.
Într-un discurs televizat recent, Ghalibaf a încercat să liniștească publicul, asigurându-i că Mojtaba Khamenei este implicat în decizii și că Iranul își va folosi realizările militare pentru a obține avantaje diplomatice.
„Uneori, aud oameni care spun că i-am distrus”, a declarat Ghalibaf, adăugând: „Nu, nu i-am distrus; trebuie să înțelegeți acest lucru. Realizările noastre militare nu înseamnă că suntem mai puternici decât Statele Unite”.
În timp ce Iranul navighează prin aceste provocări, rămâne de văzut dacă Gardienii vor permite concesii suficiente pentru a încheia un acord de pace, mai ales în privința programului nuclear și stocului de uraniu îmbogățit.
