Editorial | Vopsea roșie pentru ouă. Și fard (cu puțin mov) pentru cuvioase

Cuvioasele femei depravate și pioșii bărbați desfrânați au câștigat, culmea, destulă milă și înțelegere. Chiar și de la cei care bat cruci toată ziua, de îți scot ochii prin autobuz când trec prin fața bisericilor, dând din coate în numele Tatălui. Cine să înțeleagă brambureala dogmatică? Dumnezeu, desigur, numai El ne pricepe țicneala.

O amică de-a mea trăiește o frumoasă poveste de dragoste cu un bărbat care ar fi perfect, dacă n-ar fi însurat criță. I-a șmanglit bărbatul verișoarei ei. Ea se declară nevinovată, a zis că „așa a vrut Dumnezeu”. Deci, L-a băgat pe Domnul într-o troacă morală. Și uite, dânsei nu i s-a întâmplat nimic rău, are glicemia 90, tensiunea 11 cu 6, colesterolul 80, ce mai, e un fel de 90-60-90 al instalațiilor interne. Suratele din jur (căci știți, iubirea de semeni e nesfârșită, la români) o pizmuiesc de moarte: cum poate pipernicita asta, depravata naibii – ptiu, Doamne, iartă-mă! – să ne ia bărbații și să n-o trăsnească nimic?

Știu un tip care își înșală nevasta cu o frecvență patologică. Mai puțin în post, când se târăște prin biserici pe burtă, ca un crocodil, cerând îndurare. Lui Dumnezeu Îi este milă de zevzeci, în imensa Lui generozitate, altfel nu-mi explic de ce acestui individ nu i-a plesnit vreun pancreas sau vreo arteră. Campioana tâmpeniilor rămâne o vecină de-a mea, care mi-a spus că, de ani buni, rămâne gravidă mereu în posturile mari de peste an – dar că face întreruperi de sarcină, deși nu are copii. E sănătoasă tun, are bani, e veselă, iar cel mai mare necaz al ei a fost că, odată, nu i-a mers internetul două ore jumate, a fost un coșmar. Și atunci, e clar că toți creștinii au o misiune foarte grea. Să-ți menții credința în condițiile astea e un semn că ești mai tare decât necuratul. Ceea ce să fim serioși, nu e la îndemâna oricui.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE