Editorial de Claudiu Săftoiu. Protestele #rezist – testul la care partidele de opoziție cad mereu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Salut deschis atitudinea, curajul și încrederea celor aproximativ 100.000 de protestatari din întreaga țară, care au ținut să marcheze nonviolent încă un an cu PSD-ALDE la guvernare, cu Klaus Iohannis la Cotroceni, cu trei partide de opoziție dezbinate, sufocate de propriul orgoliu și cu un UDMR pregătit mai mult decât oricând să muște din pământ românesc. Până în 2020, la alegeri, oricâte proteste vor mai fi, acestea nu pot schimba majoritatea din parlament, nici prudența realistă și autosuficientă de la Cotroceni, nici îmburiceala stearpă dintre PNL, USR sau PMP.
Cuprins:
- Lecția ”românilor cu atitudine” a redus la tăcere trompetele partidelor, măcar pentru câteva ore
- Protestul anti-corupție #rezist a pornit din social-media și este tăvălit tot în social-media – efectul de neutralizare a fost declanșat
- Protestele sprijină o politică corectă, dar nu bagă votul în desaga niciunui partid corupt
Lecția ”românilor cu atitudine” a redus la tăcere trompetele partidelor, măcar pentru câteva ore
Valul de indignare și vehemență - scurs din vocea oamenilor răzbind prin zăpadă și frig - a inundat piețele și bulevardele marilor orașe. Protestele #rezist le dau mereu o lecție usturătoare politicienilor care se revendică de la votul de dreapta al românilor. Liberalii nu au mai guvernat de șapte ani, usr-iștii fac primele vocalize politice, pmp-iștii stau sub un bocanc înamorat la bătrânețe. Forța de tracțiune a președintelui Iohannis este de trei ani subiect de analize și para-analize, acreditându-se până la urmă ideea că marea pacoste a acestei funcții nu e omul care o ocupă, ci regimul constituțional semi-prezidențial. Brusc, pare că acest regim constituțional îl face slab pe cel mai puternic om din România - cel care adună peste 6 milioane de voturi, o dată la cinci ani. Dar, oare așa să fie? Nicidecum. De la președinte, la președinte, de la om la om, știința și pasiunea de a face politică diferă dramatic. Klaus Iohannis este singurul președinte român de după 1990, al cărui partid - care l-a adus la Cotroceni - nu a guvernat nici măcar o zi, în timpul mandatului său prezidențial.
Protestul anti-corupție #rezist a pornit din social-media și este tăvălit tot în social-media – efectul de neutralizare a fost declanșat
Imediat după succesul de necontestat al protestelor organizate pe rețelele de socializare – ca impact mediatic și public –, internetul s-a umplut cu semne de întrebare, suspiciuni, răsteli și injurii. ”La ce bun încă un protest”? ”Care este, de fapt, intenția reală a protestatarilor”? ”Cine stă în spatele protestatarilor?” Au reînceput să curgă scenariile catastrofice deja răsuflate, privind ”instrumentarea” românilor (redeveniți ”sorosiștii”, ”tefeliștii”, ”argații puterilor străine”, ”trădătorii”, ”anti-românii”) care au înghețat pe stradă, la adăpostul propriului ideal: să trăiască într-o țară cu legi care să descurajeze corupția, să fie promovați politicieni care să încurajeze meritocrația în societate, să dea șanse bunului simț și respectului dintre semeni. Zeci de conturi Facebook, aparent false, postează de zor mesaje în dungă, distribuie enormități și injurii, înăbușă lent momentul de feerie - de idealism frumos și românesc - pe care cei aproape 100.000 de români cu atitudine și l-au oferit - prin marea de lanterne de telefon aprinse, care au luminat bezna politică, așternută complice peste România.
Protestele sprijină o politică corectă, dar nu bagă votul în desaga niciunui partid corupt
În 2018, PSD-ALDE își vor săvârși la literă promisiunile electorale. Pentru a fi onest până la capăt, spun că, deși modificările la legile Justiției nu dezincriminează total abuzul în serviciu, și nici faptele de corupție, riscul ca, odată promulgate de președintele Iohannis să devină ascunzători legale pentru corupții din partide, rămâne actual. Protestele de stradă, de vor mai fie ele frecvente, sau mega-proteste, sunt doar o parte a acțiunii de asanare a politicii românești, spre bună-guvernare, democrație și economie liberă de piață. Cel mai greu este ca cetățenii angrenați de bună voie în protestele #rezist să găsească, ori poate să construiască instrumentul politic adecvat (oameni noi, sau un partid, o coaliție de partide, cu politicieni de calitate, cu un proiect de țară viabil și realizabil) prin care să ia de la început lupta cu oamenii corupți din instituții, din guverne, din palatele politice. Așadar, drumul e lung, iar soluțiile încă nu se arată. Deocamdată.
Citește și:
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Încă un mandat pentru Klaus Iohannis, vă rog!
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Premier de nerefuzat pentru Iohannis: un taliban PSD de Teleorman
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Dragnea – ”mână proastă”
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Tudose s-a spânzurat de limbă în steagul secuiesc
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Lepădarea de Dragnea a lui Mihai Tudose
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Ministrul-dezastru de la Interne: Carmen Dan
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Dangăt de clopot peste Ardeal – drum deschis spre referendumul autonomist maghiar
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Liviu Dragnea, de neclintit în PSD, la început de an
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Nu trageți în Donald Trump!
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Politicienii români – minim istoric de încredere, în 2018
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Ambasada din Ierusalim a lui Dragnea și Tăriceanu
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Minciunile lui Decembrie 1989 trebuie spulberate. Cu orice preț
- Editorial de Claudiu Săftoiu. ”Cătușiada” DNA – sub asediul puterii politice, cu pretextul unei directive UE
