Duminica Floriilor marchează, an de an, intrarea Domnului în Ierusalim, pe un asin, întâmpinat cu flori, cu ramuri de măslin şi de finic de mii de oameni şi aclamat ca un adevărat împărat prin cuvintele: “Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului!”. În tra- diţia populară românească, această sărbătoare cunoaşte multiple obiceiuri:
E denumită şi “Duminica Stâlparilor”, azi fiind sfinţite prin rugăciune şi cu aghiazmă ramurile înmugurite de salcie, ce amintesc de cele de finic şi de măslin cu care a fost întâmpinat Iisus în Ierusalim. Ele vor împodobi apoi icoanele, uşile şi ferestrele casei, fiindu-le atribuite puteri miraculoase, de alungare a duhurilor rele.
Cel care se împărtăşeşte de Florii are mari şanse să i se împlinească orice dorinţă îşi va pune în gând, atunci când se apropie de preot.
Astăzi se aerisesc hainele şi zestrea.
De Florii, pomii şi florile încep a înmuguri şi a înflori.
Azi e «Nunta urzicilor»
În Banat şi în Transilvania, fetele mari pun o oglindă şi-o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, acestea sunt luate şi pot fi folosite în descântece de dragoste şi de sănătate.
Cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi în ziua de Paşte, se spune la ţară.
Cine se spală azi pe cap trebuie s-o facă doar cu apă desântată şi sfinţită, altfel riscă să albească precum pomii care dau în floare.
Gospodinele coc plăcinte pe care le dau de pomană săracilor.
Azi înfloresc urzicile, dar fără a fi bune de mâncat, semnificând şi apropierea sfârşitului postului Paştelui. De aceea, sărbătoarea de Florii se mai numeşte şi “Nunta urzicilor”.