INTERVIU. Cristian Pîrvulescu: Orban încă e favorit în fața lui Cîțu la șefia PNL. Există un curent trumpist-pedelist în partid. USR va ieși din guvern în 2023
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Într-un interviu acordat Libertatea, politologul Cristian Pîrvulescu atrage atenția asupra riscului ascensiunii curentului pedelist-trumpist din PNL care l-ar susține pe premierul Florin Cițu, despre duelul Dan Barna-Dacian Cioloș și scenariul ieșirii de la guvernare al USR-PLUS în 2023, dar și despre posibilii candidați-surpriză ai PSD la alegerile prezidențiale din 2024.
Cuprins:
- Cine sunt reprezentanții curentului trumpist din România
- Orban încă e favorit, Cîțu e dependent de rețelele PDL
- Rareș Bogdan vrea să candideze la prezidențiale în 2024
- „Campania de vaccinare e un eșec rușinos”
- Un Barna președinte la USR-PLUS ar fi în avantajul PNL
- Liderii PSD nu se vor întoarce la Dragnea pentru că nu are nimic să le ofere
- PSD e liniștit, pentru că se gândește că poate câștiga toate alegerile în 2024
Libertatea: A fost în weekend Consiliul Național în PNL, domnul Florin Cîțu și-a anunțat candidatura, întrebarea e cât de tare se complică acum lucrurile în partid, cu existența a doi candidați puternici la președinție?
Cristian Pîrvulescu: PNL mereu a avut mai mulți candidați. Nu-mi aduc aminte în 1990 dacă Radu Câmpeanu a avut contracandidat, dar în 1992, Radu Câmpeanu l-a avut contracandidat pe Mircea Ionescu-Quintus, care după opt ani s-a retras, a fost Valeriu Stoica, care a avut contracandidat, l-a avut pe Florentin Pandele, care încă era membru PNL în 1999 și după aceea au existat mereu candidaturi, au existat dispute, este o tradiție a acestui partid care a trecut prin sciziuni și prin multe fuziuni. Sigur, cea mai complicată, așa cum ne-a arătat fotografia cu candidatul la președinția partidului Florin Cîțu, a fost fuziunea cu PDL și asta pentru că era un partid mare și cu o altă cultură organizațională.
- Revenind la cei doi candidați, ce se va întâmpla în continuare? Ați vorbit despre o fotografie în care existau mulți lideri PDL în jurul domnului Cîțu…
- Numai lideri PDL, cu excepția Alinei Gorghiu și a lui Florin Roman, care vine din Transilvania și care e sub influența PDL. Vedem o încercare evidentă, în absența lui Vasile Blaga, de preluare a inițiativei în interiorul PNL de către PDL, partidul care în 2014 a încercat să supraviețuiască în mod discret intrării în PNL, acum revine și revine prin discursul lui Cîțu, inclusiv la nivel doctrinar. Ca nu mai vorbim de lobby-ul evanghelist puternic în PDL, acum în PNL, care pune mari probleme în legătură cu traiectoria democratică a României, pentru că relația între acest lobby și iliberalism este atât de puternică, încât nu poate decât să îngrijoreze.
Cine sunt reprezentanții curentului trumpist din România
- În ce sens, pentru că aici e de explicat...
- Am putea numi această linie linia trumpistă. Or, linia trumpistă este în mod categoric o linie iliberală (antiliberală, n.red.) care refuză apărarea drepturilor omului și a libertăților individuale. Știm foarte bine că în SUA a generat controverse legate de supremația albă, dar și de viziunea asupra statului de drept, care era prezentat ca fiind un sistem politizat și liberal. Să nu uităm: în SUA obsesia trumpiștilor este liberalismul. Or, ce vedem în România este că premierul Cîțu se prezintă ca fiind un liberal, unde liberal = neo-liberal din punct de vedere economic, dar nu aflăm nimic care să deranjeze aceste grupări influente care îl sprijină, despre, spre exemplu, libertăți.
Libertățile sunt liberale, nu sunt sociale. Drepturile omului sunt liberale, dar ele sunt liberale în sensul american al cuvântului, altfel spus, sunt liberale de stânga, în sensul că pun în discuție libertatea egală pentru oameni.
- Vorbiți de trumpiști români, reprezentați de cine?
- Vă plac numele, numele sunt cunoscute, Robert Sighiartău, secretarul-general al PNL, dar în această listă putem introduce și pe Gheorghe Falcă, Mircea Hava, oameni care sunt apropiați de cultul penticostal, care reprezintă o linie ideologică revoluționară care visează o schimbare radicală a instituțiilor și a societății. Și aici, avem exemplul brazilian: Bolsonaro s-a convertit de la catolicism la cultul penticostal în 2016 pentru a deveni președinte al Braziliei, lobby-ul penticostal, neoprotestant, devenise foarte influent, cel mai infliuent lobby din Brazilia, și a fost o evoluție în trei decenii, de la 3% la 30% din voturi.
În România, vedem o tendință evidentă. În orice caz, prezența multor lideri penticostali în viața politică este o evidență și vorbim de nume cunoscute.
În principiu, într-un stat liberal, asta nici nu contează. Deci nu are niciun fel de importanță definirea ideologică și religioasă, doar că în cazul nostru contează și de asta consider că baptiștii precum Ben-Oni Ardelean nu pun în discuție modelul liberal, pe câtă vreme, acest gen de grupare o face. Visează la o revoluție a societății.
Ăsta a fost și motivul pentru care s-au întâlnit atât de bine în Coaliția pentru familie cu neo-legionarii, pentru că împărtășesc o serie de valori comune. Cristian Pîrvulescu, politolog:
Una dintre probleme este cea legată de libertățile sexuale, dar și de cele filosofice. Pe de o parte, este vorba de libertatea pe care o au persoanele de altă orientare sexuală și care este evident că sunt discriminate dintr-o asemenea perspectivă, iar încercarea de modificare a Constituției nu era o chestiune legată de o confuzie, aceea între familie în sens religios și familie în sens juridic, era vorba de o încercare de blocare a liberalismului în România.
Iar aici trebuie să înțelegi acuza standard pe care o auzim în zona liberală, dar și la Vasile Dâncu, cea referitoare la neo-marxism, o acuzație preluată exact din limbajul trumpist, care vrea să fie înspăimântătoare și înfricoșătoare, care nu spune absolut nimic, care nici măcar în SUA nu are o bază, iar în România, deloc, pentru că cei care sunt acuzați de neo-marxism sunt cât se poate de liberali economic, mă refer la USR, iar din punct de vedere social, sunt liberali în sensul în care recunosc, așa cum fac liberalii de pretutindeni, dreptul oamenilor de a-și defini propria lor identitate, din toate punctele de vedere.
Orban încă e favorit, Cîțu e dependent de rețelele PDL
- Cine credeți că are cele mai mari șanse să câștige șefia PNL?
- În momentul în care discutăm, cred că cele mai mari șanse le are Ludovic Orban, pentru că are o rețea, vedem că sunt rețele care se mobilizează pentru a-l susține pe domnul Cîțu, dar există o diferență importantă: domnul Cîțu nu are propriile sale rețele, devine dependent de cei care au rețelele lor, în primul rând, rețeaua PDL.
Și aici este o altă problemă, oare România va reușit să continue această direcție? Pentru că niciunul dintre cei doi candidați nu se referă, oare de ce?, la statul de drept, la democrație, la chestiuni importante. Îmi spunea domnul Sighiartău, zilele trecute, într-o emisiune la Digi24, că LGBT nu este o prioritate pentru România, sunt de acord, dar era în 2014-2015? Pentru că atunci a deturnat România de la drumul său spre democrație.
Acești oameni au format echipa lui Traian Băsescu și nu trebuie uitat că în vremea lui au început primele atacuri populiste și iliberale împotriva democrației românești și o încercare de preluare a statului de drept care a eșuat datorită înțelepciunii și procurorilor. Cristian Pîrvulescu, politolog:
Rareș Bogdan vrea să candideze la prezidențiale în 2024
- Ce rol credeți că va juca președintele Klaus Iohannis în bătălia internă din PNL?
- Președintele va fi un jucător care va poza în arbitru, alfel spus, nu va intra direct în competiție. Prin prezența domnului Nicolae Ciucă, prin prezența lui Rareș Bogdan în fotografia domnului Cîțu, trage niște semnale. Știm însă că președintele nu a reușit în 2017 acest lucru, iar în 2017 o susținea pe Alina Gorghiu. În 2021, este un bărbat, Florin Cîțu.
Să știți că oamenii de la bază, indiferent de indicațiile pe care le primesc, se vor gândi și la ce se întâmplă după. Pentru că aceste alegeri din PNL sunt alegeri care vizează un candidat al partidului la președinție. Suntem convinși că acest candidat va fi stabilit în 2023 și aproape sigur nu va fi Florin Cîțu. Așa înțelegem de ce îl susțin unii de la început și cu ardoare pe Florin Cițu, pentru că Ludovic Orban poate fi un prezidențiabil, nu știm dacă și unul de succes, puternic. Numai că Rareș Bogdan, venit nu de multă vreme în partid, își dorește să candideze la președinție în 2024. Și un președinte al PNL care nu e prezidențiabil îi oferă posibilitatea de a-și începe de pe acum campania.
Oricine ar câștiga, lucrurile nu se vor schimba, Florin Cîțu va rămâne premier, iar Ludovic Orban, președintele Camerei Deputaților.
Pentru că momentul dificil al actualei guvernări va fi 2023, atunci când USR-PLUS s-ar putea retrage de la guvernare. O să apară o criză de guvern, premierul va putea fi schimbat. Vom avea un guvern minoritar PNL-UDMR, cu sprijin condiționat USR-PLUS. Ne așteptăm ca diferențele (de opinii, viziuni, n.red.) între PNL și USR-PLUS să crească. Cristian Pîrvulescu, politolog:
„Campania de vaccinare e un eșec rușinos”
- Cât va conta succesul sau insuccesul campaniei de vaccinare în candidatura lui Florin Cîțu?
- Unii dintre liderii PNL care se aflau în spatele domnului Cîțu erau dintre cei, din informațiile pe care le am, spuneau că vaccinarea este un abuz împotriva libertăților. Am văzut un primar, precum domnul Hava, care a susținut că manifestațiile din aprilie împotriva restricțiilor erau justificate. Deci depinde la ce public ne referim, sub ce influență se află.
România se află la coada clasamentului în ceea ce privește vaccinarea, este vorba de un eșec rușinos și inclusiv ridicarea restricțiilor a avut o asemenea consecință. Să te prăbușești de la 80.000 de vaccinați pe zi cu prima doză la 20.000 este un eșec. Cristian Pîrvulescu, politolog:
Și este evident că alte țări care au declarat că vaccinarea este o prioritate nu au ridicat dintr-o dată toate restricțiile. Orice campanie în momentul de față nu-și va mai atinge obiectivul. Mă întreb: a fost o cedare în fața extremismului ridicarea restricțiilor pe care a anunțat-o președintele? E mai importantă izolarea extremiștilor decât sănătatea publică, pentru că nevaccinați nu vom reuși să facem față pandemiei.
Un Barna președinte la USR-PLUS ar fi în avantajul PNL
- Să trecem la USR-PLUS, acolo unde unul dintre posibilii candidați, Dacian Cioloș, face un apel la celălalt, Dan Barna, să nu candideze niciunul dintre ei. Cine va fi așadar președinte?
Va fi președinte al USR-PLUS cel care va lua cele mai multe voturi din rândul membrilor de partid în mod direct, prin congres. Ar fi firesc să existe competiție, mai ales că în cazul USR-PLUS cel care va deveni președintele partidului va fi și candidatul la președinția României. Și nu e totuna ca acel candidat să fie Dan Barna sau Dacian Cioloș, pentru că Dan Barna se află în interiorul Guvernului, iar Dacian Cioloș se află în exterior, la Bruxelles, și are mai multă independență.
În guvernele de coaliție, prezența liderului de partid, de multe ori doar pentru un minister fără portofoliu, este garanția că acel partid va rămâne acolo.
Un Barna președinte de partid va fi mai lejer pentru PNL, pentru că se va despărți mai greu de guvernare, pe când Dacian Cioloș are tot interesul să înceapă o campanie rapidă pentru președinție, cu cât USR-PLUS are o problemă serioasă, nu are organizații, deci se bazează pe votul de opinie, care va depinde în foarte mare măsură de prezența în dezbaterea publică, or, în ciuda unor ministere importante, USR-PLUS este vioara a doua la guvernare.
Premierul spune permanent că este un guvern liberal, cu o politică liberală, adică ceilalți nu contează. Este de fapt un guvern conservator, cu o politică conservatoare, în care cei care sunt liberali sunt useriștii de fapt care nu știu, nu pot să-și definească linia liberală.
Cristian Pîrvulescu, politolog:
- Ne putem aștepta la vreo surpriză ca prezidențiabilul USR-PLUS să fie altul decât Dan Barna sau Dacian Cioloș?
- Nu. Este evident că în momentul de față nu există și va fi greu de construit un alt prezidențiabil. Pe de altă parte, Dan Barna beneficiază de faptul că a candidat deja o dată, iar Dacian Cioloș că este suficient de cunoscut. Oricare dintre ei însă va trebui să-și înceapă campania din vreme, cu energie și prezența în guvern va fi un candidat. Pentru că trebuie să existe o reacție la probleme.
Liderii PSD nu se vor întoarce la Dragnea pentru că nu are nimic să le ofere
- În PSD e liniște, din când în când însă liniștea din Kiseleff e tulburată de vestea că domnul Dragnea va ieși din închisoare. Ce credeți că se va întâmpla în acel moment?
- Liviu Dragnea și-a construit migălos rețele. E un fost membru al PD, fost coleg de școală și liceu al lui Adriean Videanu, care l-a preluat din lumea afacerilor la începutul anilor 90-95 tocmai datorită capacității sale organizatorice. L-a promovat la șefia organizației Teleorman, a fost promovat prefect, apoi președinte CJ, apoi face mișcarea către PSD când Traian Băsescu ajunge președinte al PD. În PSD e un personaj marginal, până și Grupul de la Cluj îl susține pe Geoană. Or, una din rețelele care l-au susținut pe Geoană a fost rețeaua lui Dragnea, care a construit prin liderii locali o rețea puternică, ce a preluat controlul partidului în jurul anului 2008-2009. A tolerat președinții partidului, pe care a încercat să-i influențeze, Geoană, Ponta.
Rețeaua există, problema cu ea este că nu are nicio ideologie. Aici nu găsim decât oportunism, coaliții locale de lideri pentru a-și proteja interesele. Dar, cum sunt pragmatici, nu se vor întoarce, pentru că Dragnea nu are nimic să le ofere. El ar trebui să reia o bătălie în interiorul partidului și va fi foarte greu și nu sunt convins că organizația Teleorman va fi încântată să-l revadă. Nu cred că Dragnea este problema PSD, ci avem aceeași problemă ca și a PNL, că va avea nevoie de un candidat pentru prezidențiale, Există mai mulți candidați, nu sunt foarte diferiți de cei ai PNL.
PSD e liniștit, pentru că se gândește că poate câștiga toate alegerile în 2024
- La ce candidați vă referiți?
- Există doi candidați pe buzele tuturor: Gabriela Firea și Vasile Dîncu sau, eventual, Ioan Aurel Pop, președintele Academiei.
- Domnul Ciolacu nu credeți că vrea?
- Domnul Ciolacu înțelege că există un risc și nu pare interesat. Cred că se gândește, mai degrabă, la adevărata funcție de putere în România, cea de premier. Dincolo de relațiile bune dintre domnul Ciolacu și doamna Firea, cred că o candidatură venită din societatea civilă, din afara partidului, susținută de PSD, ar avea foarte multe șanse să schimbe după două decenii și jumătate, soarta PSD. Pentru că PSD nu a mai câștigat alegerile prezidențiale din 2000, de la finala Ion Iliescu-Corneliu Vadim Tudor.
Cred că PSD reflectează la o asemenea situație, pentru că există riscul ca alegerile prezidențiale să fie comasate cu cele parlamentare și locale. Dacă europenele vor fi în mai, atunci ai nevoie de un candidat care să atragă cât mai multe voturi, iar PSD poate câștiga TOT. De asta e atât de liniștit. Toate alegerile din 2024.
