Mickaël Panos, 25 de ani, este un francez sosit în toiul verii la Miercurea Ciuc și se gândește, ca mulți dintre români și europeni, cum va trece peste iarna ce va sosi. Mai ales având în vedere că este îngrozit de temperaturile scăzute din iarnă din zona în care trăiește și joacă fotbal.
Mijlocaș central, la nevoie fundaș central, la FK Csikszereda, în eșalonul secund românesc, Mickaël a mai evoluat, în afara Franței natale – St. Etienne B și Chateauroux B, în Cipru, la Pafos și Paralimniou, și în Albania, la Vllaznia. A sosit în România cu planuri mari, să-și revigoreze cariera, a mărturisit în interviul acordat Libertatea care sunt primele sale impresii în noua țară.
– Mickaël, ce reprezintă România pentru tine?
– O țară care mă face fericit.
– Atât de repede?!
– Lucrez undeva unde-mi place, mă duc zilnic cu mintea limpede la antrenamente, am colegi și antrenori care-mi plac mult, locuiesc într-un apartament OK, îmi fac meseria cum vreau…
„O țară cândva minunată, care încearcă să-și revină”
– Ce știai despre România până să ajungi aici?
– Nimic, nimic! Știam doar de Claudiu Keșeru, care a jucat în Franța, mai auzisem că un alt român, Bănel Nicoliță, a fost cândva la St. Etienne, echipa la care am crescut. Nu prea știam nimic despre fotbalul românesc, cred că, doar cred, că am văzut secvențe din niște meciuri internaționale cu FCSB și/sau CFR Cluj.
– Ce ai aflat despre România imediat cum s-a ivit ocazia să ajungi la Miercurea Ciuc?
– Am înțeles că este o țară care a fost cândva minunată, recunoscută la nivel internațional, că acum încearcă să-și revină după o perioadă mai grea. Capitala e la București, este o țară cu multe peisaje extraordinare, detaliu pe care pot să-l confirm, țara îmi place foarte mult din punctul de vedere al naturii.
„Ne facem griji pentru ce va fi la iarnă”
– Cum decurge viața ta, în Miercurea Ciuc?
– E bine până acum. Dar, recunosc, mă gândesc cu groază la ceea ce va fi la iarnă.
– De ce?
– Am înțeles că sunt temperaturi pe care eu le consider teribile, minus 15-20 de grade Celsius. Va fi groaznic dacă este așa.
– Românii, ca și ceilalți europeni, își fac griji vizavi de căldura din case la iarnă.
– Am înțeles asta, și voi, și francezii, oricine în Europa cred că-și face griji. Mie mi-e mai rău, fiindcă mă gândesc că va fi foarte frig și afară. (râde) Mă mai bucur cât pot de vremea în care încă e temperatura pe plus.
– Până la urmă, cum este viața ta într-un oraș de 36.000 de locuitori? Aceasta în condițiile în care arena din St. Etienne, „Stade Geoffroy-Guichard”, are o capacitate de 42.000 de locuri.
– Orașul e mic, nu prea ai ce face. Dimineața este ocupată mereu, am antrenament. Merg acasă, dorm un pic, apoi după-amiază merg și mă pregătesc individual la sala de fitness. Zi de zi. Mai ies un pic la plimbare, din punctul A în punctul B.
„Nu sunt oameni duși, sunt calmi”
– Ți-ai făcut prieteni?
– Da, amici. Sunt o persoană sociabilă.
– Bănuiesc că ai observat că în Harghita se vorbește mult limba maghiară.
– Da, da, am sesizat că cel mai mult se vorbește limba maghiară. Chiar vreau să vă zic că încerc să învăț și română, și maghiară. E bine să știi și una, și alta. Am întâlnit oameni care cunoașteau ambele limbi, aici. Oricum, știu să mă descurc. (râde) Cu toate că ambele limbi, și maghiara, și română, sunt dificile pentru mine.
– Ce-ți place cel mai mult până acum?
– Oamenii sunt minunați. Îmi plac deja foarte mult. Ambientul este frumos, oraș cool, nu sunt oameni duși… Cum să zic, sunt calmi, le place viața calmă. Îmi place acest stil de viață. Când ești focusat pentru cariera ta, ai nevoie de calm în viața ta, lângă tine.
– Există ceva ce nu-ți convine?
– Doar vremea care va fi la iarnă, asta este teribil!
„România de 7,5”
– Mâncarea?
– Am fost surprins plăcut. Din prima zi. Uneori, cei de la club ne prepară mâncare tradițională. Gulaș. Top!
– Cum este România comparativ cu Cipru, cu Albania, acolo unde ai mai jucat?
– În Cipru e mult soare, vremea e prea caldă uneori. Trebuia să ne antrenăm dis-de-dimineață, uneori când nu răsare soarele, apoi noaptea. Da, ai marea, e superbă, am avut casă chiar cu privire către albastrul mării. Era o chestie profesională, dar aici, la Miercurea Ciuc, mi se pare o viață sportivă mai profesionistă. Avem condiții de top, ca-n Franța, de la director până la magazioner. Aici, mult mai profesionist din toate punctele de vedere, facilități, totul este foarte bine. În Albania nu m-am simțit bine în oraș, stilul de viață de acolo nu mi-a plăcut. Aici, e calm, lucrurile sunt așezate. Acolo, auzeam tot felul de strigăte noaptea.
– Ai risca o notă pentru Miercurea Ciuc, pentru România?
– Eu sunt parizian. E cam greu să mă lansez în note, deja. Aș spune 7,5… Îmi plac calmul și ambianța, oamenii sunt foarte drăguți. Acestea sunt plusurile. V-am zis, mă gândesc la iarna care va veni, cu frig. În Cipru, iarna, eram la mare, înotam. (râde) Important e să am căldură în apartament la iarnă!
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro