Indiferent daca perchezitia din Zambaccian va avea loc sau nu, Adrian Nastase a fost tras, pentru mult timp – daca nu pentru totdeauna -, pe linie moarta. Si nu discut aici de aspectele penale ale cazului, ci de cele politice. Incapatanarea in a refuza vizita procurorilor l-a dus intr-o fundatura.
Sa presupunem ca deputatii nu vor aproba, in aceasta saptamana, cererea ministrului justitiei. Nastase va ramane in veci cu o pata: banuiala ca ascunde ceva. Chichitele, argumentele procedurale, invocarea pericolului unui stat politienesc nu prind, din nefericire pentru Adrian Nastase, la omul simplu. Acesta va ramane cu impresia ca fostul lider al PSD are cine stie ce comoara in beciurile misteriosului bloc din Zambaccian.
Sa zicem insa ca votul deputatilor va deschide procurorilor portile “palatului”. Nastase va ramane cu pata de a fi luptat din rasputeri pentru impiedicarea bunului mers al Justitiei. In plus, lungul drum al dosarului, precum si numeroasele vizite la DNA il vor tine “ocupat” pentru mult timp, indiferent de rezolutia finala pusa pe dosar.
Alta era situatia daca Nastase ar fi deschis procurorilor usa apartamentului din Zambaccian inca din primul moment. Acum mai are o mica sansa de a reintra in ring: deputatii sa respinga cererea de perchezitie, iar el, in ciuda acestui fapt, sa-i invite pe procurori sa-si faca treaba, aratand ca n-are nimic de ascuns. Insa, asa cum l-am simtit sambata, la vizita organizata pentru presa, n-o va face. Pentru ca Adrian Nastase pur si simplu nu intelege ce i se intampla. A cazut de mult prea sus…