Ion Besoiu a murit. Trupul neînsuflețit al actorului va fi depus joi la Capela Cimitirului Bellu Ortodox

Vineri, începând cu ora 15,00, până sâmbătă, la ora 12,00, maestrul Ion Besoiu va fi depus în foaierul Sălii Liviu Ciulei (bulevardul Schitu Măgureanu nr. 1) de la Teatrul „L.S. Bulandra”, pentru ca toți cei care l-au cunoscut și apreciat să își poată lua rămas bun.

Slujba de înmormântare va avea loc sâmbătă, începând cu ora 13,00, la Cimitirul Bellu Ortodox.

Ion Besoiu a murit. Îndrăgitul actor Ion Besoiu a murit. Ion Besoiu s-a stins din viață la vârsta de 85 de ani. Trecerea în neființă a actorului Ion Besoiu a îndurerat lumea teatrului și a cinematografiei. Ion Besoiu a murit lăsând în urmă multă durere și suferință în rândul celor care l-au iubit și l-au apreciat. Ion Besoiu s-a născut pe 11 martie 1931, la Sibiu, și și-a dedicat zeci de ani din viață teatrului și filmului românesc. ”Ion Besoiu va rămâne în amintirea noastră”, a transmis șeful statului, într-un mesaj de condoleanțe.

Ion Besoiu a murit. Actorul a debutat în carieră la 19 ani, în 1950, dar consacrarea a cunoscut-o abia după 1978, după apariția filmului ”Toate pânzele sus”, în regia lui Mircea Mureșan, în care a avut ca parteneri mari actori ca Ilarion Ciobanu și Jean Constantin.

Ion Besoiu a jucat 16 ani pe scena Teatrului „Radu Stanca”, din Sibiu, după care s-a mutat la București, unde a jucat la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra” și a fost, ulterior, timp de 12 ani directorul acestui teatru.Alte filme în care a jucat Ion Besoiu, actorul s-a remarcat în „Furtuna”, „Neamul Șoimărestilor”, „Haiducii”, „Răscoala”, „Mihai Viteazul”, „Ciprian Porumbescu”, „Păcală”, „Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii”, „Ultima noapte de dragoste” sau „Lumini și umbre”.

Cele mai cunoscute roluri ale lui Ion Besoiu sunt Cloșca, în „Procesul lui Horia” (1967), Serebreakov, în „Unchiul Vanea” (1983), Polonius, în „Hamlet” (1985), Oronte, în „Mizantropul” (1989), Corifeu, în „Antigona” (1993), Ferapont, în „Trei surori” (1995), Senecus, în „Caligula” (1996), și Muhoiarov Ivan Matveevici, în „Oblomov” (2003).

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro