INTERVIU | Ion Cristoiu își explică atitudinea față de război: „Democrația nu are voie să folosească împotriva autocrației instrumentele dictaturii”

Ion Cristoiu a fost mereu „contra”. Acesta e un fapt, dincolo de orice opinie sau gust al oricăruia dintre noi în privința fondatorului „Evenimentului zilei”. Exemplele sunt numeroase. 

Când Emil Constantinescu era în opoziție, jurnalistul îl aprecia pe profesor și îl critica pe Ion Iliescu, președintele de atunci. După inversarea pozițiilor în stat, Cristoiu a devenit un adversar declarat al lui Constantinescu și s-a nuanțat față de Ion Iliescu.

În tradiția presei libere, fenomenul se numește „distanță critică” față de putere. La noi, în Levant, e sindromul Cănuță om sucit, personajul lui Caragiale. „A părăsit totdeauna opoziția, din cauza nemărginitei și injustei ei violențe, în ajunul venirii ei la putere, și s-a alipit totdeauna de guvern, care în definitiv nu era așa de vinovat, cu câteva zile înainte de trecerea acestuia în opoziție. Și pe urmă iar așa și tot așa”.  

Dar asta nu a împiedicat „o fătucă” cu 30 de ani de experiență în presă să-l abordeze ca să ne critice pentru cum reușim, ca redacții, să relatăm despre războiul dintre Rusia și Ucraina. 

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

Exemplul săptămânalului de propagandă „Sentinela”

– Domnule Cristoiu, presa a trecut peste noapte de la știri despre pandemie și COVID la știri despre războiul din Ucraina. Au reușit redacțiile să se reașeze pentru a oferi publicului informații?
– Nici nu se pune problema vreunui echilibru în ceea ce oferă acum presa, cât se pune problema tembelismului, care e fără margini. Să vă spun și de ce. Când am studiat Campania din Est din Al Doilea Război Mondial, am descoperit săptămânalul de propagandă „Sentinela”. Se difuza pe front. Citeai în el doar că „Stalin bea sânge”, „Stalin și Satana”, „Rușii ies din grote”. Era nivelul de jos al propagandei de război. 

Războiul din Ucraina este prezentat de presă ca și cum noi, toți, am devenit fanii lui Șoșoacă. Toate inepțiile, fake news-urile și absurditățile vehiculate de cine vrea și cine nu vrea sunt ridicate la rang de știre și oferite publicului.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Deci, unde au dispărut regulile presei!? Din fericire, sunt și români inteligenți care nu au crezut că dacă se vaccinează le va fi implantat un cip pentru a fi urmăriți prin satelit și care știu să discearnă și acum între informație și dezinformare.

– Puteți oferi oamenilor câteva exemple de întrebări ale căror răspunsuri lipsesc?
– Ce se întâmplă pe teren? De ce rușii nu-și folosesc tot armamentul? Ce urmărește Rusia?

„Lipsesc comunicatele oficiale de ambele părți”

– Credeți că presa românească nu e riguroasă? Cum ar trebui să procedeze?
– Aveți o părere prea bună despre presa românească. Răspunsul e „nu”. Asistăm la un război mediatic între Ucraina și Rusia în care pentru prima dată în istoria presei mondiale nu mai sunt folosite în luptă cu precădere radioul, TV și presa scrisă, ci rețelele sociale. Pentru prima dată, războiul se duce pe rețelele sociale.

Ați observat că din partea Ucrainei nu avem de-a face cu comunicate oficiale?! Informațiile din și despre Ucraina vin numai prin rețelele sociale, prin clipuri video, fotografii, postări. De la ruși, nici vorbă… În perioada celui de Al Doilea Război Mondial, fiecare stat-major, nemțesc și rusesc, dădea comunicate oficiale. Bine, niciunul nu spunea cu adevărat ce face, dar înțelegeai adevărul printre rânduri. Când se retrăgeau, rușii spuneau că se duc lupte grele la Smolensk. Era limpede că armata germană avansa. După Stalingrad, comunicatele armatei germane se numeau repliere tactică.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

– Și cum s-au adaptat cele două părți la această nouă natură a războiului de care vorbiți?
– La ora actuală, Rusia nu pare preocupată de acest război mediatic. Dar din partea Ucrainei, e o nebunie. Avem de-a face cu postări de consilieri de miniștri, de primari, care în mare parte sunt fake-uri. O parte din ele sunt creațiile rușilor, dar ucrainenii aruncă în online mult mai multe știri false. Sunt și unele adevărate, dar acestea se pierd în oceanul de fake-uri. 

Cum să cred că o gospodină ucraineană a distrus o dronă rusească cu un borcan de castraveți murați?! E doar un exemplu de știre care s-a viralizat.

Ion Cristoiu:

Aceste informații false și care sunt preluate de presa mare, nu numai de cea românească, nu fac altceva decât să discrediteze știrile curate. Să ne îndoim de toate informațiile. Nenorocirea e că presa le preia fără să le verifice. Nu face niciun efort să le confirme. Nici măcar nu încearcă să obțină un punct de vedere oficial, altfel aș fi auzit sau citit „nu am putut obține o confirmare oficială”. Avem parte de știri în marea lor majoritate doar dintr-o parte, cea ucraineană, nici măcar nu sunt oficiale, și în mare parte sunt fake-uri.

„Până și nemții ajunseseră să asculte BBC-ul pentru a se informa!”

– Dar lucrurile evoluează de la o oră la alta, e o restricție obiectivă faptul că presa nu are timp la dispoziție să reacționeze, să verifice.
– Cum am spus, avem un război mediatic în care informațiile se propagă în online amețitor de repede, majoritatea informațiilor vin dintr-o singură parte. Iar presa le preia și le oferă publicului fără să le verifice, fără să încerce să obțină o confirmare sau să ceară o reacție din partea opusă. Când a început Al Doilea Război Mondial, lui Winston Churchill i s-a sugerat să cenzureze informațiile, să nu spună populației tot adevărul. Britanicii nu au ascultat sfatul și au dat BBC-ului misiunea de a spune adevărul. Nu au închis nici posturile de radio germane. 

BBC a devenit astfel una din armele Aliaților. Până și nemții ajunseseră să asculte BBC-ul pentru a se informa! Așa și-a câștigat BBC credibilitatea pe care o are acum.

Ion Cristoiu:

Cred că misiunea presei, chiar și pe timp de război, e să spună adevărul și să facă tot ce poate pentru a obține acest lucru. Democrația nu are voie să folosească împotriva autocrației instrumentele dictaturii.

„Se repetă falia din pandemie” 

– Criza umanitară a refugiaților a creat foarte multă emoție. Cum vi se pare fenomenul?
– Am studiat războiul ruso-finlandez, din 1939-1940. Și atunci s-a creat o mare simpatie pentru finlandezi. Mașinăria de război mondială a pus accentul pe eroismul armatei finlandeze și nu s-a folosit de distrugerile făcute de ruși, care nu au câștigat într-o lună așa cum plănuiseră. Până la urmă, ambele armate au obosit, iar după 5 luni de lupte, finlandezii au căzut la pace cu unele sacrificii. Toată această concentrare a presei pe refugiații ucraineni a făcut ca alte lucruri importante să nu fie văzute. 

Eroismul armatei Ucrainei este împins pe planul doi, trei. În schimb, vedem gospodine, fermieri care luptă cu dușmanul rus cu mâinile goale… Când o să obosească această imagine cu refugiatul ucrainean, o să ne trezim că multe informații ne lipsesc, analizele militare pertinente făcute de profesioniști.

Ion Cristoiu:

– La televizor, specialiștii în COVID au devenit peste noapte specialiști militari…
– Se repetă falia din pandemie, iar românii au nevoie de explicații. Empatia firească față de refugiați, de la începutul războiului, a fost preluată acum de autorități. Românii încep să observe că presa devine o companie a puterii și or să devină reticenți.

„Sper ca opinia publică să nu se supraîncălzească, iar liderii occidentali să se simtă presați”

– Ce credeți că le lipsește oamenilor din relatările de care au parte?
– Presa nu se mai ocupă de realitățile românești, de problemele cu care se confruntă românul, iar isteriile scumpirii benzinei și a uleiului, create de fake-uri, arată faptul că românii nu au încredere în instituții. Avem lideri care nu comunică cu cetățenii, Klaus Iohannis s-a adresat populației o singură dată de la începutul războiului, când el ar trebui să iasă și să-i liniștească pe români în fiecare seară. Iohannis nu e un bun comunicator. Premierul Ciucă, nici atât. Acum, populația are nevoie de un lider activ….

Ipoteza Cristoiu: românii sunt pro-Ucraina pentru că Putin a stricat viața de zi cu zi

– În pandemie, ministrul Nelu Tătaru a fost un bun comunicator… Dimineața era în spitale, în focare, seara era la televizor și sfătuia populația…
– Adevărat. Astfel de momente presupun și empatie… Să-i spui românului să stea calm, că este în siguranță… Nimeni dintre conducători și jurnaliști nu s-a întrebat de ce sunt românii de partea ucrainenilor?! Până acum trei săptămâni nu exista iubire între România și Ucraina… Autoritățile ne spun că noi suntem pe flancul de Est, vecini cu ei. Nu e adevărat. Românii se regăsesc în ucraineni, un popor mic. 

Putin a tulburat ordinea mondială, cea care ne oferea siguranța de zi cu zi. E neliniștea celui mic care se simte expus într-o lume în care nu mai sunt respectate legile. Ordinea lui a fost dată peste cap.

Ion Cristoiu:

„Când vor obosi, ambele armate vor ajunge la o înțelegere”

– Cum și când credeți că se va termina războiul?
– Să fac și eu un lucru. Să spun 10 prostii vehiculate despre război. Rușii nu au vrut blitzkrieg. Rușii nu și-au oprit avansarea. Teze precum că sunt slabi, că fug de pe front sunt dezinformări. Cred că Rusia și-a propus să le arate americanilor că și ei sunt puternici și că pot să facă ceea ce fac și ei: „Uite că și noi suntem nebuni!”.

Este primul război declanșat fără pretext. Și fără ultimatum. Rușii spun că este operațiune specială, de demilitarizare și denazificare. Când vor obosi, ambele armate vor ajunge la o înțelegere. Nu știu când vor obosi… Să sperăm că opinia publică, stimulată de presă, nu se va supraîncălzi pe fondul crizei umanitare sau a celei economice care se întrevede la orizont, iar liderii occidentali să nu se simtă presați să ia vreo decizie în pripă. Asta-i temerea mea.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro