Lupta româncelor din Helsinki care se încăpățânează să ofere exemple din modelul finlandez pentru profesorii de la noi

• Primul secret al sistemului finlandez este cooperarea: profesori, părinți, cercetători, ONG-uri, guvern și liderii de business, toți participă la ceea ce urmează să învețe copiii lor.
• În biblioteca din Helsinki, lectura e doar una dintre activități, căci oricine poate printa pe imprimanta 3D, pe baza unei rezervări.
• Părinții merg în tabere cu copiii și fac unele dintre orele de sport de la școală împreună cu ei.
• Comparațiile cu învățământul românesc sunt riscante, nu există soluții miraculoase, finlandezii înșiși au probleme în ultimii ani, dar e relevant cum se vede “miracolul educațional finlandez” prin ochii unor români stabiliți în Helsinki.

Corespondență din Helsinki

“Încrederea în profesor și importanța educației au ridicat Finlanda din sărăcie și sper ca perspectiva asta să fie preluată și de România”, spune Bianca Biro, una dintre româncele stabilite în Helsinki de ani buni. 

Finlanda investește 11% din PIB în Educație, în timp ce guvernul de la București alocă puțin peste 3%, indiferent din ce partide a fost alcătuit. Cum Finlanda are o populație de 5,5 milioane, consecința e că, pe cap de locuitor, scandinavii cheltuiesc în școli sume de 20 de ori mai mari decât noi.

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

La fel de important, potrivit lui Pasi Sahlberg, profesor finlandez cu o vastă experiență, care a predat de la Harvard University și până la University of New South Wales din Sydney, “vocile tuturor actorilor sociali – liderii de business, organizațiile neguvernamentale, cercetătorii și părinții – sunt totdeauna incluse în planurile de dezvoltare”.

Sosită în urmă cu 14 ani în Finlanda, Bianca Biro a fondat, împreună cu mai multe prietene românce din Helsinki, Edustudio, o organizație care creează materiale educaționale pe modelul finlandez și le oferă gratuit profesorilor români. 

Oferta acestor femei este imbatabilă. Dacă mănânci pizza, nu vei apela, poate, la o firmă cu nume lapon, dar dacă vrei să vorbești despre educație, mergi în estul Mării Baltice. Finlandezii știu asta, așa că au ajuns să organizeze tururi plătite cu sute de euro de persoană, în care școlile lor au devenit temă de pelerinaj.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Nu e o poveste simplă. Orice reducționism sau preluare mecanică de idei este o iluzie. După cum se spune, măsurile și legile din educație sunt precum cubul Rubik: dacă te concentrezi pe o singură față, nu vei reuși niciodată să completezi întregul cub. Chiar finlandezii întâmpină, în ultimii ani, probleme cu performanțele lor școlare.

Biblioteca Oodi – când cultura și politicul stau mereu aproape

La prânz, Biblioteca Oodi din Helsinki forfotește ca o gară unde toate trenurile au întârziere. Pe lângă turiștii care pozează fiecare colțișor, îi reperezi fără efort pe localnicii care au venit cu treabă. Pentru că în biblioteca finlandeză oamenii nu ajung doar pentru cărți.

Aici, ei cos la mașină, taie o piesă cu laserul sau desenează pe calculator și apoi materializează obiecte la imprimanta 3D, contra unor taxe modice. Restul e gratis. Pe lângă ateliere, tot gratis sunt puse la dispoziție sălile pentru ședințe, cursuri sau întâlniri. 

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Câțiva adolescenți se joacă la un Xbox, iar la ultimul etaj, oamenii răsfoiesc cărți, le împrumută sau le citesc liniștiți la cafenea. De aici se vede foarte bine Parlamentul și, spun finlandezii, perspectiva rectilinie nu e o întâmplare: cultura și politicul trebuie să stea mereu aproape. 

În Oodi se adună adesea echipa asociației Edustudio, români care numesc deja Finlanda “acasă”, dar care continuă să se gândească la țara lor.

Amintiri din școala românească. «Nu eram tratați egal și corect»

Diana Porumboiu a ajuns prima la întâlnirea cu “fetele de la Edustudio”, intră în mica sală și își așază laptopul. Are doar doi ani de Helsinki, unde a ajuns cu prietenul ei, recrutat în industria gamingului. De când a călcat aici, spune ea, a simțit pentru prima dată că poate respira. Făcuse facultatea de limbi străine tocmai ca să-i deschidă granițele emigrării. România o strângea ca o haină prea mică. Nu e o insultă, explică femeia, ci aproape o realitate fizică.

“Niciodată nu m-am simțit confortabil acasă, cred că și educația a avut un rol important, pentru că mereu am simțit că nu eram tratați egal și corect. Și am avut foarte bine înrădăcinată ideea de corectitudine. Am trăit în București opt ani și cred că Bucureștiul m-a convins că vreau să plec, fiindcă nu se poate trăi acolo”, spune tânăra, care face pentru asociația educațională Edustudio partea de marketing și PR. 

“Ce ai mai învățat în Finlanda?”. “Să merg pe bicicletă”, spune Diana. Piste de bicicletă sunt în tot orașul, au și semafoarele lor, calea lor limpede. Ca mai toate lucrurile din Finlanda.

«Am mai mulți prieteni aici decât aveam în România»

Când a ales să plece din România, Diana a plecat copleșită de experiența mamei ei, profesoară în România. “Mama mea este în sistem și văd că nu-i face mare plăcere și așteaptă să iasă la pensie. Acum, că sunt aici, am văzut că pot face schimbări aducând resurse și materiale de calitate”, povestește Diana. 

Îi dau mamei multe exemple și mereu zice: «Ce frumos e acolo, de-ar fi și la noi așa!». Nu au libertatea de care se bucură aici profesorii, la noi au restricții, sunt cumva într-o cutie

Diana Porumboiu

Diana Porumboiu nu vorbește încă finlandeza, dar s-a descurcat și a lucrat fără probleme în engleză, până acum. 

Se mai întoarce? “Nuuuu”, își lungește răspunsul cu multă convingere. “Mulți români îmi spun că o să văd eu că peste zece ani că o să vreau să plec. Eu simt însă că m-am adaptat, am mai mulți prieteni aici decât aveam în România”. 

Diana este ultima venită în echipa Edustudio. Colega ei, Bianca Biro, este cofondatoarea asociației și veterană în Finlanda. Locuiește aici de 14 ani. Are trei copii născuți în Helsinki, “care se simt deopotrivă români și finlandezi”, simte nevoia să completeze. Și ea a venit cu soțul ei, care a fost recrutat într-o companie IT. 

Părinții, în tabere în pădure, organizate de școli, alături de copii

Acum, Bianca predă limba română într-o școală din Helsinki, are deocamdată elevi români, ai căror părinți nu vor să li se slăbească rădăcinile. Materia ei este în curriculumul elevilor, deci în orarul oficial. Totul a început cu atelierele Zmeișorii, pe care le-a organizat din 2012 pentru părinții și copiii români. Atunci a  realizat că nu au materiale în limba română care să se apropie de calitatea celor finlandeze. 

Pentru Bianca, absolventă de Litere la Universitatea de Vest din Timișoara, modelul finlandez a fost o revelație. L-a cunoscut și mai bine prin copiii ei, a văzut cât le place la școală, cât de mult vor să se implice la ore și în activități. Și părinții sunt la fel de activi în viața școlii. 

Când am discutat cu ea, la Helsinki,  abia se întorsese de la o expediție în pădure cu clasa unuia dintre copii. “Am dormit în cort, cu toate că a plouat cu găleata și temperatura a scăzut spre 10 grade”. Și asta e o lecție pentru micuții finlandezi. 

Cum au folosit finlandezii căderea comunismului ca să-și schimbe metodele de învățare

Performanțele sistemului educațional a avut efecte colaterale neașteptate. Mii de oameni din toată lumea vin în Finlanda ca să viziteze școli și să înțeleagă mai bine cum de a reușit miracolul finlandez. Oaspeții sunt practicieni în educație, profesori, politicieni. Mulți dintre ei nu știu, dar tot prin transfer de cunoaștere a pornit și “miracolul învățământului finlandez”.

Așa cum amintește profesorul Pasi Sahlberg, finlandezii înșiși au studiat modelele din Germania și Suedia, la începutul secolului trecut. Mai târziu, sistemul american a devenit obiectul preocupărilor decidenților finlandezi din domeniul educației.

Potrivit profesorului Sahlberg, finlandezii au folosit chiar și căderea sistemului comunist drept oportunitate pentru a discuta conformismul sistemului de educație, de care însăși Finlanda fusese parțial contaminată.

Sindicatele profesorilor au fost parte activă a noii politici de educație. Așa s-a ajuns ca, din anii 2000, Finlanda să impresioneze prin prezența sa în topul clasamentului PISA.

După succes, ca să organizeze turismul educațional, care creștea necontrolat, autoritățile au realizat tururi speciale pentru care plătești de la câteva sute de euro în sus, în funcție de programul pe care îl alegi. E vorba de ordine, nu de profit.

Materiile au, mereu, exemple actualizate

Să pui față în față sistemul din România cu cel finlandez e incorect și ineficient.

“Toate activitățile și materialele sunt foarte actuale. De exemplu, dacă la televizor se difuzează Jocurile Olimpice, și materialul didactic este despre Jocurile Olimpice. Totul este extrem, extrem de actual, iar de lucrul acesta ne-am lovit foarte mult de când am început să facem activități în limba română cu copiii de aici, pentru că nu am găsit material care să se apropie de acest nivel cu manualele de aici”, spune Bianca.

Așa că Bianca a adunat o echipă, a înființat asociația Edustudio și de atunci, realizează materialele educaționale în română. Parte din ele sunt puse la dispoziția profesorilor români pe site-ul zmeisorii.ro, gratuit. 

Ce face cu adevărat diferența aici sunt profesorii, care nu trebuie să se adapteze la curriculum, ci curriculumul se adaptează temperamentului lor. “Profesorii au foarte multă autonomie în a-și organiza orele, pentru că fiecare profesor are o personalitate diferită și bineînțeles că modul în care aduce conținut la clasă sau cum lucrează cu copiii este diferit”.r

Cum sunt învățați copiii să analizeze de mici știrile

Se colaborează foarte mult, profesorii colaborează foarte mult, clasele colaborează foarte mult

Bianca Biro

Comunitatea de învățare, care este școala, dar și mai departe. Comunitatea de învățare este cartierul în care locuiești, orașul și se merge până la contextul internațional, explică Bianca. 

Și dă exemplul știrilor: copiii văd în fiecare săptămână știrile la școală, făcute special pentru ei, și comentează împreună tot ce se întâmplă în țară sau în lume. Într-un grupaj de știri, copiii pot afla de ce Google nu mai creează versiuni actualizate pentru telefoanele Huawei, de ce se ține post în Ramadan, care este cea mai importantă lege din Finlanda, de ce este important ca pauzele de la școală să se petreacă afară, picnicul de lectură și idei de lectură pentru vară sau pot afla cât de departe este cosmosul. 

“Competența asta de alfabetizare multiplă face parte din curriculumul național finlandez și copiii sunt învățați să analizeze în notă critică orice conținut cu care intră în contact, fie că este o pagină de internet, o știre, un youtuber care creează conținut, copiii sunt învățați de mici să analizeze mesajul”, mai spune românca. Adică fac un fel de pregătire anti-fake news. 

Educația finlandeză ajunge în România

Româncele din Helsinki și-ar dori asta și pentru școala românească. De asta vin la târgurile de carte din România cu materialele educaționale pe care le fac, participă la conferințe. Și a fost plăcut surprinsă să vadă că materialele lor au fost folosite și de profesori de la țară. Interesul există, dar ar fi mai eficient ca lucrurile să vină de sus în jos, ca politici publice. 

Întinde pe masă cartonașe și planșe colorate cu Brâncuși sau gimnaste, despre fotbal, costume populare sau mâncare românească. Un întreg univers al învățării. 

Alexandra Vorobjeff este cea care le “pictează”. Este designer și grafician și poate pune culoare pe lacunele copiilor. “Trebuie să fie din lumea lor, nu să fie ceva abstract”, explică Alexandra, și ea una dintre fondatoare. 

Soțul ei este finlandez, l-a cunoscut când a fost cu o bursă Erasmus în studenție, în Spania. Au împreună doi copii, pentru care se bucură că sunt beneficiarii celui mai bun sistem educațional din Europa. “Eu tot timpul compar și le spun copiilor mei: vai, dacă ai ști câte foi îmi rupea mama dacă făceam un purceluș… Băiatul meu acum a început clasa întâi. Locuim lângă o pădure, școala lui este foarte mică, în pădure, toată lumea se cunoaște cu toată lumea și experiența lui e foarte frumoasă, își petrece timpul cu colegii și după”.

Libertatea și faptul că, atunci când sunt la școală, fetele și băieții lor se pot duce împreună peste tot și nu sunt îngrijorați, e ceva foarte fain pentru ei și pentru părinți.

Alexandra Vorobjeff

“La școală fac lucruri foarte interesante, avem și norocul unui profesor foarte bun. Și fac foarte multă mișcare și activități afară, cred că pentru băieți e foarte important, pentru că este într-un fel mai ușor să se exprime așa și să se conecteze cu colegii”, explică Alexandra experiența ei.

Copiii desculți la școală și familii care își petrec weekendurile la bibliotecă

Alexandra vine în fiecare vacanță de vară în România, dar viața sa rămâne în Finlanda. “Finlandezii sunt foarte corecți, sunt sinceri, au grijă de ei, de programul lor, de familia lor. Într-un fel sunt simpli, what you see is what you get, e ușor să trăiești și să lucrezi cu ei”, spune Alexandra. 

Fetele își continuă ședința în biblioteca hightech din mijlocul Helsinki. 

În fond, bibliotecile și școlile sunt gândite ca spații de socializare. Părinții fac uneori sportul împreună cu copiii la școală, participă la multe activități cu ei. 

Finlandezii au școli în care copiii se descalță și rămân desculți, sunt liberi să iasă din bănci, în care se fac jocuri-experimente cu un număr mic de copii și în care profesorul e partenerului copilului, nu instanța de la catedră. 

În ultimii ani, Finlanda a fost întrecută în studiul PISA de Singapore, Estonia sau Japonia. 

Washington Post l-a întrebat pe același profesor Pasi Sahlberg care pot fi motivele.

Printre explicațiile sale, faptul că tinerii finlandezi petrec patru ore pe zi pe internet, fără a lua în calcul timpul de stat la televizor. Și, nu în ultimul rând, politicile de austeritate de după criza din 2008 își arată colții pe termen lung.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 13

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro