Ajutorul de şomaj este de 800 -1.000 de euro
Piaţa forţei de muncă din România poate asimila până la 500.000 de persoane, în cazul în care acestea decid să se întoarcă din Spania şi Italia anul viitor, susţine ministrul muncii, Mariana Câmpeanu. „Mulţi dintre cei care revin din străinătate ar putea lucra la proiectele de infrastructură ce sunt anunţate pentru 2009”, a precizat aceasta. Declaraţia ministrului muncii a fost făcută după ce mai mulţi lideri de sindicat au afirmat că ne confruntăm cu o avalanşă de muncitori care se întorc din Spania sau Italia, după ce acolo au rămas fără un loc de muncă. Zvonurile sunt însă infirmate chiar de cei care locuiesc în acea ţară. „Ajutorul de şomaj e aici 800 – 1.000 de euro, faţă de un salariu de 200 – 300 euro, cât e în România. Ce motiv am avea să ne întoarcem?!”, a declarat Vasile Moldovan, preşedintele Asociaţiei „Dor român” din suburbia madrilenă Argada del Rey.
«Nouă ne e excelent aşa»
În Feteşti toţi îi ştiau ca „Ai lui Marghioala”, vreo 16 suflete adunate pe o ulicioară înspre gară. Acum locuiesc în Badalona, o localitate aproape de Barcelona. „Trăim din cerşit, din luat fier de la gunoaie, ba mai şi muncim. Uite, Ghiţă e sudor”, ne precizează Flavius Bonaparte, care e un fel de şef al clanului. Bărbatul trăieşte din ajutorul pentru copii şi spune că o duce bine aşa.
„Să muncească, nene, ăia care vor în ţară, că nouă ne e excelent aşa … Spania, mon amor!”, încheie râzând Flavius.
Vor să ia cetăţenie spaniolă
Familia Ionescu locuieşte în Spania de nouă ani. Vasile are 37 de ani şi a lucrat în construcţii, iar soţia lui, Ioana (33 de ani), a fost ajutor de bucătar. Acum sunt amândoi şomeri şi primesc în total un ajutor de 1.500 de euro, dar nici nu se gândesc să se întoarcă în ţară.
Intenţionează să ceară cetăţenia spaniolă pentru a „putea avea protecţie serioasă”, ne spune Vasile.
« Viaţa mea e aici»
Florin Tănase are 57 de ani şi se simte încă tânăr. A fugit din ţară de pe vremea lui Ceauşescu. A fost în Canada, dar prin anii ’90 a venit în Spania, ca să fie mai aproape de România. El zice că ştie ce înseamnă să fii în şomaj. „Lucrez numai vara în Ibiza. Iarna, cu ce adun, mă duc în Austria şi Elveţia la schi, la prieteni în Canada sau în Australia.
Trăiesc ca să mă distrez. Nu am bani strânşi. În România nu merg decât de Paşte şi de Anul Nou. Viaţa mea e aici”.
«Trebuie să rezist până la Revelion»
Ion Costescu (56 de ani) locuieşte de ani buni în Spania. „Am lucrat la Plopeni, apoi la canal, la Mangalia. Am fost şi în Israel la muncă. Peste tot am câştigat bani frumoşi pentru că sunt un bun strungar. Lumea şi familia mea încap toate într-o valiză”, îşi începe povestea Ion Costescu.
Acum nu are de lucru, dar primeşte un ajutor de 600 de euro. Îşi cumpără în fiecare dimineaţă ziarul „Segunda Mano” (Mâna a doua), trimite e-mailuri la diverse companii care caută muncitori prin anunţuri la mica publicitate. „Trebuie să mai rezist până la Revelion cel puţin, că din ianuarie mă cheamă din nou şeful la muncă. Nu am de gând să mă întorc acasă după atâţia ani. Vreau să rămân aici”, ne spune Ion Costescu.
Are grijă de nepoţi
Pe nea Mitică (60 de ani) l-au adus copiii în urmă cu vreo şase ani în Spania, ca să aibă grijă de nepoţii lui. Aşa că acum e „bunic fără plată”. Până în urmă cu puţin timp însă a lucrat şi aici. „Am fost zidar, maistru, de fapt. Nici un tinerel nu mă bate nici acum la lucrul cu mistria. Să ştiţi că eu mi-am adus şi cancioc din România, de se uitau spaniolii şi se cruceau. Ei nu mai văzuseră aşa ceva”, ne spune nea Mitică. Bătrânul nu vrea cu nici un preţ să se întoarcă în ţară, unde spune că are „noroiul până la glezne în Alexandria şi WC-ul în curte”. În Spania are familia şi primeşte ajutor de şomaj 500 de euro.