06 Iun. 2018 07:00 , de Andreea Archip

VIDEO/Un capitol fericit al poveștii fără sfârșit. Mărturia emoționantă a unui tată singur: „Cel mai dureros lucru a fost când copilul alerga și căuta mama. Și mama nu era…”

Distribuie

Drama bărbaților singuri acasă. Cum se descurcă un tată care rămâne să își crească singur copiii, când mama pleacă la muncă în străinătate? Este o poveste aproape obișnuită în ultimii ani. Familia Zorilă din Milano a reușit să se reîntregească în Italia, la nouă ani de la plecarea mamei. Sunt fericiți că sunt împreună, dar regretă că au sacrificat cele mai frumoase momente din viața unui părinte: să stea alături de copii când au cea mai mare nevoie de ei.

Chișinău, vara lui 2004. Hainele se uscau pe sârmă. O oală cu mâncare bolborosește. Ochiul aragazului se stinge și aburii mâncării se cumințesc în dansul lor, așteptând copiii de la școală. Și un bărbat din Chișinău se uită pierdut pe geam. Pe stradă se apropie legănat doi bătrâni. Se țin de mână. Și inima bărbatului plânge. Și toată viața i se îneacă în vid. Soția muncește în Italia, iar el e mamă și tată pentru doi copii. Spală, calcă, gătește, împletește codițele fetei, îi pregătește rochițele, este partener de joacă pentru băiat. Și în tot acest timp e mistuit de dor.

Milano, vara lui 2018. Pentru familia Zorilă au venit vremuri mai bune. Acum locuiesc cu toții, mama, tata și doi copii, în Milano. Și povestesc cu emoție prin câte au trecut până când, în 2012, au putut să-și aducă ambii copii în Italia. Mama i-a lăsat acasă când cea mica avea șapte ani și băiatul 11. Acum sunt doi tineri de 22 și 26 de ani. Dar sunt împreună și e bine.

În primii patru ani, femeia plecată la muncă nu și-a văzut deloc copiii

Când am venit în Italia, eu am plecat în iulie și fata mergea în septembrie în clasa întâi. Băiatul era clasa a IV-a, era mai măricel. A fost dureros. La început, nu prea puteam vorbi des la telefon, era scump, dup-aia tarifele s-au mai micșorat, dar ne auzeam o dată pe săptămână. Apoi s-au mai modernizat telefoanele, mai vorbeam pe Skype, dar la început rar de tot', își amintește Ludmila Zorilă, de profesie coregraf. A decis să plece în 2003, cu bani împrumutați, ca să își ajute familia. Ion, soțul său, a rămas să aibă grijă de copii.

Rolul de tată-mamă a fost cel mai greu și dureros. Am început să-mi duc fiica, din clasa a doua, la un cerc de muzică. Și trebuia să mergem des la filmări la televiziune și acolo era un grup de 12 fetițe, toate cu mama, la filmări, la repetiții, îmbrăcate, pieptănate. Trebuia să le fac eu. După ce se termina concertul, toată lumea fugea în brațe la mama și, fiindcă mama nu era, mi se rupea inima. Nu pot să redau în cuvinte, dar au fost sentimente dureroase. Că era de spălat, de gătit, astea erau trecătoare, se puteau rezolva, dar emoțiile astea la concerte, când copilul alerga și căuta mama, și mama nu era, asta a fost cel mai greu și dureros', spune bărbatul.

În 2011 a putut și el să plece din țară, lăsând copiii, deja adolescenți atunci, să-și poarte singuri de grijă. „Când am plecat, am lăsat să se ocupe de fiică, mai departe, regretatul nostru cântăreț și compozitor Mircea Guțu. Și el se ocupa de cariera ei muzicală, și el a luat oleacă rolul de tată, să fie controlată, să nu se piardă prin Chișinău, nu-i un oraș mare, dar doi copii singuri, e greu. El ne-a făcut o surpriză, trebuia să mergem la Crăciun în țară și, cum făceau repetiții des, au scris un cântec. În textul acelui cântec se redă viața a doi copii rămași singuri și așteptând părinții acasă, la sărbătorile de iarnă. Acuma îl ascultăm cu toții și ne pare rău că nu mai este Mircea Guțu, care a pus suflet să redea viața copiilor mei. Dar atunci, când ei erau acolo și noi aici, a vrut să ne facă surpriză să ne prezinte fata cântecul, dar fata nu a rezistat să țină secretul și ne-a trimis cântecul. Și toți prietenii noștri ne-au spus: «Voi, după ce ați ascultat cântecul ăsta, mai sunteți pe aici? Demult trebuia să fiți acasă!» Și am mers cu toții acasă, și am făcut sărbătorile împreună', își amintește Ion Zorilă.

Drama bărbaților singuri acasă. Cum rezistă un cuplu la distanță

E atâta emoție în glasul lor. În Milano, copacii au explodat în flori rozalii. Cei doi merg acum de mână printre pomii înfloriți și se bucură de fiecare moment. Asemenea bătrâneilor pe care îi vedea pe fereastră Ion Zorilă.

Ne străduim să le arătăm și copiilor că iubirea trece multe bariere', spune Ion. „Cum se spune la noi, în popor, ne-am luat din dragoste și dragostea a înfruntat toate greutățile, nu ne-am luat din interes, cum se căsătoresc acum, din interes', îl completează și Ludmila.

După toată suferința prin care au trecut, cei doi își pot permite să le dea un sfat celor care se gândesc să plece peste hotare. „Să meargă cu toți împreună. Și noi am vrut, dar n-a fost posibil. Atunci, cineva trebuia să aibă 3-4 mii de euro să ajungă în Europa. Și mă bucur că sunt familii aici cu copiii împreună, și mă bucur de fiecare pas al lor, și regret că noi n-am putut să ne bucurăm de creșterea copiilor noștri și să vedem bucuria de a crește un copil cum văd ei', spune Ion Zorilă. „Cât de greu ar fi, mama și copiii să fie mereu împreună, mereu împreună!', spune cu suflet și femeia.

'De unde e rădăcina, acolo te întorci…'

Divorțurile nu ocolesc însă cuplurile pe care distanța le schimbă definitiv. Așa că cei doi români îi sfătuiesc pe toți să fie sinceri unii cu alții. „Trăim împreună de 27 de ani. Noi n-am luat drumul străinătății ca să ne refacem viața, noi am plecat pentru a îmbunătăți situația în familia noastră, ca să putem trăi, să ne bucurăm de copii, de nepoți, nu să ne reface viața. Am trecut prin greutăți mari, ne bucurăm că suntem împreună. Și le spun celor care vor să-și refacă viața, să o refacă acasă, dinainte să plece. Să nu mintă și să trăiască cu altcineva', spune bărbatul.

Acum au apartamentul lor în Milano, fiica lor Ioana lucrează într-o fabrică, dar nu și-a abandonat pasiunea pentru cântat. Fiul lor muncește și el. Sunt o familie împlinită. Dar sufletul le-a rămas acasă și tot acasă vor să revină.

Nu suntem veniți pentru a ne înmormânta pe meleaguri străine, ne întoarcem, cu siguranță. Dar ne străduim să punem umărul pentru situația din Basarabia, pentru familiile de tineri care să nu se mai despartă și bunicii să trăiască în liniște. De unde e rădăcina, acolo te întorci', spune Ion Zorilă.

Hainele se uscau pe sârmă. O oală cu mâncare bolborosește pe aragaz. Și un bărbat  se uită pierdut pe geam. Dintr-un radio se aude un cântec, în buclă: „Trece vară, trece iarnă. E Crăciunul iară, mamă! Doi copii stau la fereastră…'

O poveste fără sfârșit…


Credem că autoritățile ar trebui să lanseze o campanie de informare cu privire la riscurile și beneficiile muncii în străinătate, mai ales când aceasta implică minori rămași singuri acasă și să gândească politici publice sociale pentru sprijinirea acestor familii despărțite din cauza sărăciei. Vă invităm să urmăriți Campania „Sindromul Italia. Copii bolnavi de dor de mama', începută în 4 iunie, numai pe Libertatea.ro.

Vom lansa un scurt ghid pentru părinții plecați, cei rămași acasă și pentru copii, coordonat de psihologul Libertatea, Cezar Laurențiu Cioc. Autorități și societate civilă vor dezbate în fiecare zi, din platoul Libertatea, problematica migrației și cum ne afectează ea pe toți. Și veți putea vedea și citi poveștile emoționante ale unor familii care au avut curajul să plece peste hotare, unii s-au întors, alții și-au luat familiile acolo, alții încă trăiesc despărțiți, dar și ale unor copii care trăiesc cu bunici sau alte rude, ale unor oameni mari care povestesc cum a fost să trăiască fără părinți. Am filmat în cele mai afectate zone, în Iași și Suceava, dar și în Milano, zonă din Italia unde sunt în jur de 150.000 de români. Cel puțin oficial.


Citește și: 

EXCLUSIV VIDEO/Sindromul Italia, suferința celor dezrădăcinate, desconsiderate, dezamăgite, umilite. Prizonierele durerii caută, la Socola, drumul spre eliberare

Urmareste cel mai nou VIDEO incarcat pe libertatea.ro
Horoscop 21 august 2018. Fecioarele au parte de o zi delicată
Loading...
Comentarii