Misterul bărcii cu 12 cadavre din Marea Caraibilor. O victimă a fost identificată după tricoul inscripționat cu versurile lui Lionel Richie
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În zorii zilei de 28 mai 2021, o barcă în derivă a apărut în Marea Caraibilor. Pescarii care au găsit-o au constatat cu groază cum toți cei de la bord erau deja morți. Așa s-a născut un mister: de unde venea acest grup și care era istoria naufragiului? Au încercat să-l descifreze jurnaliștii de la AP News.
Cuprins:
- O nouă rută a migrației, mult mai periculoasă
- Niciun răspuns de la guvernul Mauritaniei
- Mătănii, un ceas și un tricou cu mesaj
- O mătușă din Franța
- Un șofer de taxi din sudul Mauritaniei
- „Dacă unul pleacă în Europa, în unu-doi ani va putea să-și construiască o casă”
- Identificarea victimelor, cu ajutorul presei
O barcă vopsită în alb și albastru a apărut la orizontul apei, în apropiere de insula Tobago, din Caraibe. De la distanță, părea abandonată - nimeni la bord. Era ora 6.30, 28 mai 2021.
Câțiva pescari s-au apropiat de vas și au simțit imediat un miros strident de putrefacție. În barcă se aflau cadavrele a 12 bărbați. Nimeni nu știa însă cine erau, de unde veneau, ce îi adusese pe malurile insulei Tobago, de ce se aflau la bordul acestei bărci și nici cum muriseră.
Ce nu se știa la acel moment era că, în urmă cu 135 de zile, 43 de oameni au părăsit un oraș-port de pe continentul african, în încercarea de a ajunge în Insulele Canare ale Spaniei. N-au mai ajuns. În schimb, au eșuat pe partea cealaltă a Atlanticului, scrie AP News.
O nouă rută a migrației, mult mai periculoasă
Vasul care ajuns în Tobago era înregistrat în Mauritania, un stat aflat în nord-vestul Africii. După primele indicii, oamenii erau, cel mai probabil, imigranți care încercaseră să ajungă în Europa, dar se pierduseră în Atlantic.
<strong>În 2021, cel puțin șapte bărci au naufragiat în Caraibe și Brazilia, toate provenind din nord-vestul Africii, toate purtând cadavrele unor bărbați.</strong>
Aceste „bărci-fantomă” sunt rezultatul eforturilor depuse de Europa de a opri rutele de migranți de pe Marea Mediterană. Politicile europene mai ferme, încrucișate cu problemele economice generate de pandemie, i-au determinat pe migranți să opteze pentru un drum mult mai periculos, mai lung și mai puțin cunoscut: ruta atlantică spre Europa, prin Insulele Canare.
Drumul acesta este confirmat și de cifrele oferite de Ministerul de Interne spaniol: în 2019, au fost înregistrate 2.687 de sosiri, în vreme ce doi ani mai târziu numărul a explodat, depășind 22.000.
Dar nu toți ce care s-au aventurat pe ocean au ajuns la destinație. În 2021, cel puțin 1.109 oameni au murit sau au dispărut în încercarea de a ajunge în Insulele Canare, conform Organizației Internaționale pentru Migrație. Acesta este cel mai sumbru record, dar nu cuprinde toate victimele. De pildă, bărbații găsiți în barca din Tobago nu au fost incluși în această listă.
Niciun răspuns de la guvernul Mauritaniei
Investigațiile AP pornind de la cazul bărcii din Tobago au arătat că 43 de bărbați tineri din Mauritania, Mali, Senegal și posibil din alte state vest-africane s-au urcat plini de speranță în vas, în noaptea dintre 12 și 13 ianuarie 2021. Până acum, au fost identificate numele a doar 33 dintre ei.
Procesul de identificare a migranților morți este îngreunat de lipsa de voință politică și de resurse globale, astfel că mii de familii rămân fără răspunsuri cu privire la soarta celor dragi lor. Istoria deslușită a acestei bărci din Tobago rămâne, astfel, un caz rar întâlnit.
După descoperirea bărcii în derivă, primele dovezi au fost rămășițele umane: 14 cadavre, trei cranii și alte oase mari. Unor victime le lipseau membrele sau capul. Soarele arzător mumificase unele părți din cadavre, în vreme ce sarea și apa oceanului făcuseră ca trupurile aflate la fundul bărcii să intre în putrefacție.
În barcă au mai fost găsite haine, 1.000 de franci CFA (7,5 lei, n.r.) și câțiva euro. În plus, poliția a găsit și șase telefoane mobile deteriorate, cu cartele SIM din Mali și Mauritania, însă doar de pe o cartelă s-au putut extrage contactele.
Ministerul Afacerilor Externe din Trinidad și Tobago a încercat în mai multe rânduri să ia legătura cu guvernul Mauritaniei. În zadar, n-au primit niciun răspuns. Administrația de la Nouakchott nu a răspuns nici apelurilor făcute de ziariștii AP.
Fără posibilitatea de a elucida cazul, poliția l-a transformat, din anchetă penală, într-unul „umanitar”. Rămășițele au fost păstrate în morga Centrului de Criminalistică din Trinidad, unde se află și în prezent.
Mătănii, un ceas și un tricou cu mesaj
În 20 de ani de activitate, medicul legist Eslyn McDonald-Burris nu a văzut niciodată atâtea cadavre sosind simultan la morga locală din Tobago. Spune că, deschizând sacii, pe rând, căuta indicii care să-i răspundă la întrebări: cine erau acești oameni, unde voiau să ajungă și ce s-a întâmplat pe vas?
Unul avea cu el mătănii de rugăciune, cu o semilună și o stea - simboluri musulmane. Altul ținea în buzunar o etichetă mică, cu text în arabă, a unei sticle de apă din Mauritania. Un altul purta un ceas la încheietura mâinii stângi, care funcționa în continuare, chiar dacă ora și data erau greșite.
Un tânăr bărbat i-a atras atenția medicului legist: avea părul scurt, de culoare maro închis, iar urechile sale erau „în mod notabil foarte mici”. Corpul lui era cel mai mumificat dintre toate, iar hainele erau încă relativ curate, ceea ce sugerează că ar fi putut fi unul dintre ultimii care au murit. A fost găsit purtând blugi rupți, un hanorac Nike și un tricou alb pe care erau scrise versurile unui cunoscut cântec al lui Lionel Richie: „Hello, is it me you're looking for?” (Bună, eu sunt cel pe care îl cauți?, trad.).
O mătușă din Franța
La mii de kilometri depărtare, în orașul francez Orléans, May Sow își pierduse aproape orice speranță de a-și găsi nepotul în viață. Era mijlocul lunii ianuarie 2021, iar Alassane Sow, în vârstă de 30 de ani, nu răspundea la telefon, spre disperarea familiei din Mali și din Franța.
Cu câteva zile în urmă, Alassane îi spusese la telefon mătușii că se gândea să se îmbarce spre Spania și, apoi, spre Franța, pentru a-și căuta de muncă, așa cum au făcut unii dintre prietenii lui. Călăuzele cereau 1.500 de euro, iar el economisise câțiva bani lucrând ca agent de securitate în Mauritania.
Lui May Sow i s-a părut o idee groaznică: „Este o sinucidere”, l-a avertizat ea. Bărbatul a asigurat-o că va călători într-o barcă robustă, cu motor puternic, nu în bărci de cauciuc, supraaglomerate, precum cele ce ajungeau la știri după ce se răsturnau în Mediterana. Ea a insistat: în Franța, nu i se va permite să lucreze legal, chiar dacă reușește să ajungă. Degeaba. Alassane era hotărât să-și caute o viață mai bună.
Familia lui din Franța ducea o viață liniștită, cu cariere stabile, care îi permitea să trimită bani în satul lor din Mali, Melga. Bunicii lui emigraseră în Franța din fosta colonie cu zeci de ani în urmă, lăsând-o pe fiica lor cea mare, mama lui Alassane, în Mali. Aceștia au mai avut încă șase copii în Franța, printre care și May.
<strong>Când May și frații ei au încercat s-o aducă pe mama lui Alassane, aceasta era adultă și nu mai era eligibilă pentru reîntregirea familiei. Ea a solicitat viză pentru Franța de opt ori, dar a fost respinsă de fiecare dată.</strong>
Familia Sow din Franța a încercat să îl sprijine pe Alassane cu două afaceri în Mali, în domeniul creșterii animalelor și al comerțului. Proiectele au eșuat, din cauza problemelor climatice și a economiei fragile a țării afectate de conflicte și instabilitate politică. În cele din urmă, bărbatul s-a mutat în Mauritania, unde câștiga aproximativ 75 de euro pe lună.
May a spus că tânărul „amabil, serios și respectuos” nu le-a cerut niciodată mai mulți bani. S-a ambiționat să-i câștige singur, dar în Europa. „Cred că, în mintea lui, a crezut că nu avea de ales”, a declarat May Sow pentru AP News. Așa a ajuns Alassane în barca ce a pronit din portul Nouadhibou spre Insulele Canare.
Un șofer de taxi din sudul Mauritaniei
Lista de contacte extrasă de autoritățile din Tobago de pe una dintre cartelele SIM conținea 137 de nume. AP a apelat numerele de telefon, întrebându-i pe cei care au răspuns dacă știau pe cineva dispărut. Un singur nume a tot apărut: Soulayman Soumaré, un șofer de taxi din Sélibaby, în sudul Mauritaniei. AP a călătorit la Sélibaby și a vorbit cu zeci de rude și prieteni pentru a reconstitui ce s-a întâmplat.
Soulayman a dispărut împreună cu zeci de alți tineri din satele din apropiere. Aceștia plecaseră din Nouadhibou cu o ambarcațiune care transporta 43 de persoane către Insulele Canare, în noaptea de 12 ianuarie 2021. Era aceeași ambarcațiune în care s-a urcat și Alassane Sow.
<strong>47 de persoane ar fi trebuit să se îmbarce inițial pe vas. Patru oameni nu s-au mai dus. </strong>
Unul dintre ei, care dorește să rămână anonim, a confirmat că el și alte zeci de rude, prieteni și cunoștințe din Sélibaby și două sate din apropiere au călătorit spre Nouadhibou. Acolo, au așteptat în apartamente amenajate de călăuze.
Când a venit momentul plecării, pentru a evita să atragă atenția autorităților, migranții s-au împărțit în grupuri mai mici și au plecat separat, pe diferite pirogi. Urmau să se întâlnească pe ocean și să se transfere cu toții pe o barcă mai mare. Omul care a relatat sub anonimat și alți trei bărbați au fost opriți de poliție, pentru că nu erau îmbrăcați la fel ca ceilalți pescari, în salopete verde închis. N-au știut că, de fapt, asta le-a salvat viața.
„Dacă unul pleacă în Europa, în unu-doi ani va putea să-și construiască o casă”
La câțiva kilometri de Sélibaby, se află satul Bouroudji, unde locuiau 11 dintre tinerii dispăruți. Reporterii AP au discutat și cu mamele lor. Majoritatea s-au agățat de speranța că sunt în viață și au împărtășit fotografiile copiilor lor cu AP. Printre ei, doi tineri pe nume Bayla Niang și Abdoulaye Tall. Tatăl lui Niang, Ciré Samba Niang, în vârstă de 71 de ani, a declarat că sunt disperați după orice informație. „Sunt oameni care spun că au murit. Sunt oameni care spun că sunt în închisoare”, a spus el.
Niang nu era la curent cu planurile fiului său. El dă vina pe rata șomajului în zonă, dar și pe oportunitățile din străinătate. Mulți din generația lui s-au mutat în Europa și au făcut bani frumoși pentru standardele Mauritaniei. „Dacă unul pleacă în Europa, în unu-doi ani va putea să-și construiască o casă (în Mauritania), să-și cumpere o mașină”, spune Niang. „Celălalt vede și zice: «Nu pot rămâne aici, trebuie să plec și eu»”.
Părinții celor dispăruți au cerut să vadă cadavrele găsite în barca din Tobago pentru a se convinge că acolo sunt copiii lor. Fiul de 25 de ani al Adamei Sarré - Cheikh Dioum - e unul dintre ei. Îi ceruse de multe ori bani pentru a călători în Europa, dar nu avea de unde să-i dea. L-a sfătuit să aibă răbdare. Dar el n-a mai crezut că-l va ajuta vreodată, așa că a plecat fără să-și ia rămas-bun.
Identificarea victimelor, cu ajutorul presei
Numărul celor care traversează Atlanticul spre Insulele Canare este din nou în scădere, deoarece Spania și UE, cu ajutorul partenerilor africani, încearcă să închidă această rută de migrație, într-un joc constant de-a șoarecele și pisica, scrie AP. Însă motivele care îi determină pe oameni să plece - lipsa locurilor de muncă, sărăcia, conflictele și schimbările climatice - nu au făcut decât să se înrăutățească.
La un an după ce cei 43 de bărbați au plecat din Nouadhibou, barca stătea abandonată pe marginea unui drum, la fel și cazul în sine. Toate obiectele găsite pe barcă fuseseră păstrate de ofițerul însărcinat cu depozitarea probelor, deși i se ordonase să le elimine. În cazul în care cineva va veni să le caute într-o zi, a motivat el.
Tricoul inscripționat cu versurile lui Lionel Richie a ajutat la identificarea lui Abdoulaye Tall, în vârstă de 20 de ani. Mama lui îi arătase reporterului AP o fotografie cu el purtând acel tricou, iar acesta a făcut legătura atunci când i s-a permis să analizeze obiectele din depozitul poliției.
Reporterul AP a luat legătura cu tatăl lui Abdoulaye și i-a transmis câteva fotografii cu rămășițele tricoului. „E evident că a murit. Așa a fost voia Domnului”, a spus bărbatul, cu speranțele frânte.
Tot reporterii AP au transmis și celorlalte familii imagini cu dovezile din Tobago, sperând că vor recunoaște o parte din obiecte. Lui May Sow o fotografie i-a atras atenția: i s-a părut familiară cămașa neagră, cu dungi, încheiată în nasturi. A verificat fotografiile nepotului de dinainte de dispariție și a descoperit una în care purta aceeași piesă vestimentară. O purta doar la ocazii speciale, a spus ea.
Dar femeia a mers mai departe: a cerut un test ADN pentru a-i confirma identitatea lui Alassane. Pe 4 octombrie 2022 a primit răspunsul: „Regretăm să vă informăm că proba ADN este pozitivă”.
Alassane a fost înmormântat după ritualul islamic, pe 3 martie 2023, la cimitirul public Chaguanas din Trinidad și Tobago. Familia sa, care nu a putut călători, a ținut ritualuri atât în orașul său natal din Mali, cât și în Franța.
Crucea Roșie a colectat probe ADN și de la familiile celorlalți migranți dispăruți, însă rezultatele nu sunt cunoscute încă.
