Monstrii secolului

Catalogat de specialistii in domeniu ca „Picasso-ul criminalilor in serie”, Theodore Robert Bundy este poate cel mai „de seama” asasin pe care Statele Unite l-au „dat” vreodata. Ted Bundy s-a nascut la 23 noiembrie 1946, pana la o anumita varsta incadrandu-se perfect in tipul „scolarului american”. In tinerete Bundy a facut parte dintr-o echipa de cercetasi, remarcandu-se ca un excelent sportiv, absolvent al Universitatii Washington. Atragatorul Ted, pentru ca trebuie mentionat faptul ca se pare ca nu arata tocmai rau, a lucrat in campania Partidului Republican si in cadrul Biroului de Investigatii Crime al Statului Washington. Dupa absolvirea Facultatii de Drept, Bundy obtine un post de avocat in cadrul Centrului rezervat victimelor violurilor din Seattle, primind premiul pentru „Maturitate si Echilibru”. Insa ceea ce avea sa urmeze, incepand cu anul 1974, intrece orice fel de inchipuire. Prima victima a lui Ted Bundy este considerata a fi Lynda Ann Healy, o studenta in varsta de 21 de ani a Facultatii de Drept Seattle, din statul american Washington: aceasta a disparut din camera sa la data de 31 ianuarie 1974. Bundy insa nu s-a oprit aici si in doar doua saptamani a lovit din nou. Astfel, „opera” sa incepuse sa capete forma. Acesta s-a mutat din considerente profesionale in orasul Salt Lake City, activand in cadrul Universitatii de Drept Utah. Crimele au continuat. In 1976, Bundy a fost arestat pentru rapire, insa, ajutat fiind de calitatile sale de avocat, a uluit Curtea Suprema a statului Utah. In acelasi an, Ted este declarat vinovat de crima si rapire, insa, intr-un moment de neatentie a politistilor, evadeaza printr-un geam al salii de judecata a statului Colorado, din Aspen. Opt zile mai tarziu este recapturat, insa reuseste sa scape din celula cu ajutorul unei lame de ras, furand o masina a politiei Colorado, ajungand in Chicago si apoi in sudul statului Florida.
Astfel, Ted Bundy a fost o buna perioada de timp in capul listei cu „Cei mai vanati 10 criminali ai Americii”. Ultima crima a lui Bundy a avut loc in Lake City – Florida, victima fiind o fetita de doar 12 ani, Kinberly Leach. In cele din urma a fost arestat intr-o parcare.

„Avocatul Diavolului”

Inca o data, avand in vedere calitatile sale de avocat, Bundy a „tarat” prin tribunale justitia americana timp de zece ani pana ce a fost condamnat la „moarte prin electrocutare”, in anul 1989, de fiecare data aparandu-se singur in fata instantei, cheltuielile de judecata, suportate de stat, ajungand la circa zece milioane de dolari.
Theodore Robert Bundy e „artistul desavarsit al crimei”, recunoscand aproape 40 de omoruri, majoritatea victimelor fiind tinere de pana in 25 de ani, brunete, slabute, toate incadrandu-se perfect in tipul „adolescentului” american.

Tipul „fanaticului” in ceea ce priveste criminalii in serie este fara indoiala cel mai bine reprezentat de
Charles Manson. Nascut la 12 noiembrie 1934, Manson este copilul nelegitim al unei prostituate in varsta de 16 ani, Kathleen Maddox, cu un oarecare „colonel Scott”, care nu l-a recunoscut niciodata legal pe Charlie. In anul 1939, Maddox este arestata pentru jefuirea unei benzinarii, iar copilul e incredintat unei matusi fanatice din punct de vedere religios, al carei sot obisnuia sa-l bata pe Charles, ba chiar l-a imbracat in prima lui zi de scoala in uniforma de fata, toate acestea cu scopul de a-l face pe Manson sa se „comporte ca un barbat”. In anul 1947, viitorul criminal ajunge in strada, incepandu-si astfel „cariera” infractionala.
Pana in 1967, Manson este arestat de mai multe ori, aproape de fiecare data evadand din penitenciare, pentru furt, trafic cu carne vie, viol, tentativa de omor. In anul 1960, in penitenciarul McNeil Island, IQ-ul lui Manson este testat la 121. In perioada „Summer of Love”, in anul 1967, in San Francisco, Manson pune bazele binecunoscutei „familii”, compusa din violatori de copii, satanisti, guru, biciclisti, prostituate si pesti, traficanti de droguri etc. Ceea ce este interesant e faptul ca actiunile fanatice ale „familiei” aveau la baza o ideologie primitivista, demna de publicatii pe teme filozofice, elaborata de insusi Charles Manson, cel ce se autointitula „Zeul sexului”, comparat in zilele noastre de unii inalti academicieni cu zeul indian Sheeva.
La 13 octombrie 1968, incep sa apara primele victime ale „familiei”, victime care faceau parte din familiile membrilor organizatiei. In ceea ce priveste familia lui, Manson si-a omorat unchiul, iar in 1969 „familia” a facut noua victime, printre care si muzicianul Gary Hinman, intentionand sa dea vina pe negri. In luna august Manson ataca si casa regizorului Roman Polanski, masacrandu-i nevasta insarcinata, Sharon Tate, impreuna cu alti patru invitati.
Charles Manson a fost in cele din urma condamnat la moarte in anul 1971, dupa ce reusise sa creeze o panica generala in orasul american Los Angeles. Ca si Che Guevara, Manson e, pe de o parte, considerat un geniu, iar pe de alta parte, un rebel fara cauza. Ceea ce este cert, insa, este faptul ca Charles Manson a fost un iubitor de orgii sexuale, crime, adept al mitului „rasei superioare”, traficant si consumator de droguri si un practicant impatimit al „ruletei rusesti”.
In mod evident, tipul bolnavului psihic este reprezentat de David Berkowitz. Spre deosebire de Ted Bundy si Charles Manson, acesta a avut o copilarie absolut normala, cu exceptia faptului ca a fost un copil extrem de rasfatat. Mama lui, Betty Broder, era o evreica ce nu putea sa se marite cu alesul inimii, Tony Falco, tatal lui David, din motive religioase. Astfel, David a fost adoptat de o familie de evrei, Nat si Pearl Berkowitz, incepand din clipa in care acesta a vazut lumina zilei, la 1 iunie 1953. Noua sa familie s-a purtat exemplar cu David, acordandu-i multa atentie si facandu-i deseori cadouri. David a crescut in cartierul newyorkez Brooklyn, fiind o fire extrem de visatoare si introvertita. Singurul contact al lui David cu lumea reala era prin prisma baseball-ului. Dupa moartea mamei sale adoptive, Berkowitz s-a izolat complet de restul lumii, crezand ca moartea acesteia e un plan diabolic menit sa-l distruga.
Nebunia si furia lui David si-au facut aparitia o data cu intoarcerea acestuia din armata, in anul 1974, cand viata imaginara a luat locul vietii reale. Singura experienta sexuala a lui David s-a consumat in compania unei prostituate, in Coreea, ocazie cu care acesta s-a ales si cu o micoza. Berkowitz a lovit pentru prima oara in ajunul Craciunului anului 1975, cand „demonii” i-au poruncit sa atace o femeie si mai apoi un adolescent. In ianuarie 1976, David s-a mutat in gazda la familia Cassara. Cainele acestora, un Rotweiller, era, in mintea lui Berkowitz, un demon care ii poruncea sa ucida. Pe masura ce boala lui David se agrava, Cassara devine in mintea lui generalul Jack Cosmo, comandantul suprem al cainilor posedati de pe strazile New Yorkului. In anul 1977, Berkowitz s-a mutat pe Pine Street. Aici, vecinul sau, Sam Carr, si acesta posesorul unui Labrador negru, devine pentru David un demon care lucra pentru generalul Jack Cosmo, ce nu putea fi distrus decat de Dumnezeu, in Armaggedon. Astfel, toate crimele comise de Berkowitz, cunoscut si sub denumirea de „numarul 44”, din cauza armei de calibru 44 cu care acesta isi implinea misiunea, au fost doar simple ordine ale lui Sam, fapt ce l-a determinat pe David sa se autointituleze „Fiul lui Sam”.
David a fost arestat in vara anului 1977, prins cu ajutorul unui bilet de parcare ce i-a scapat la locul crimei. David nu a opus nici un fel de rezistenta, recunoscandu-si faptele, fiind condamnat la inchisoare pe viata intr-un spital de boli psihice.

„New York, New York”

Andrei Romanovici Chikatilo este in mod evident o combinatie de fanatism, imaginatie, nebunie si canibalism. Chikatilo se remarca in primul rand prin numarul victimelor sale (52), apoi prin varsta la care si-a inceput activitatea – 42 de ani -, avand in vedere faptul ca majoritatea criminalilor in serie si-au inceput „activitatea” pana in 25 de ani si, in sfarsit, prin modul de operare, anume canibalism.
Andrei Chikatilo s-a nascut la 16 octombrie 1936, satul Iablocinoie din Ucraina. Nascut si crescut in plina campanie stalinista, viitorul asasin a fost familiarizat cu atrocitati de mic, mai ales ca fratele sau fusese rapit si mancat de niste sateni saraci. Criminalul a fost declarat respins la examenul de admitere la Facultatea de Drept din Moscova, insa acesta a dat vina pe esecul tatalui sau, din razboi. Dupa cateva tentative esuate de a intretine relatii sexuale, Chikatilo era convins ca este impotent.

„Monstrul” a realizat in cele din urma faptul ca violenta il excita sexual. Cu greu a reusit sa se casatoreasca, chiar sa aiba doi copii, insa viata lui sexuala era un dezastru. Chikatilo devine profesor la o scoala din Novosahtinsk, insa din cauza timiditatii sale i-a fost aproape imposibil sa predea, mai ales ca elevii obisnuiau sa-l batjocoreasca. Insa aceasta batjocura nu a durat mult, pentru ca „profesorul” a inceput din ce in ce mai des sa „viziteze” dormitoarele baietilor.
Incercand sa abuzeze sexual un baiat care dormea, Chikatilo a fost surprins si batut de colegii acestuia. Din acel moment, acesta a purtat in permanenta un cutit asupra sa. Astfel, Chikatilo si-a dat seama ca prezenta copiilor il excita si, ca sa atinga apogeul fericirii, a inceput sa omoare copii si adolescenti, pe care ii viola si le manca diferite parti ale corpului. Victimele sale au avut varste cuprinse intre 9 si 17 ani. Chikatilo a fost arestat in 1990, cand acesta a recunoscut toate cele 52 de crime, conducandu-i pe politisti catre locurile unde fusesera abandonate cadavrele. Andrei Chikatilo a fost condamnat la moarte si executat la Moscova, la 16 februarie 1994. (Material preluat din revista „Hustler”, octombrie 2002)

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE