Va reuși România să-și păstreze rating-ul la nivelul Botswanei? E asumată treaba!

Spun „aproape similar” întrucât ratingul României este la toate cele trei agenții de rating importante (S&P Global, Fitch Ratings și Moodys) și la unison, la cea mai scăzută treaptă „recomandat pentru investiții” fără grad speculativ (BBB-, BBB-, Baa3). Și tot la unison România are perspectivă negativă (la toți, adică este mai probabilă o retrogradare decât o îmbunătățire, în cazul în care riscurile semnalate în evaluări se vor materializa).

Spre deosebire de România, Botswana plătește doar către două agenții de rating (S&P, Moodys) sumele contractuale pentru a primi un rating oficial. România le plătește pe toate trei, ceea ce este perfect normal (închipuiți-vă că investitorii ar fi invitați să privească evoluția României după evaluările lui Ciucă, Ciolacu, Bolojan). Diferența majoră este că în timp ce S&P situează Botswana la același nivel ca al României (BBB- și perspectivă negativă), a doua agenție, Moodys, dă Botswanei un rating superior (cu două trepte peste), respectiv Baa1 (cu perspectivă negativă).

Alexandru Nazare, ministru interimar de finanțe, nu face un secret în ceea ce privește dorința continuării încadrării percepției de risc a României la nivelul Botswanei (recomandat pentru investiții, pe ultima treaptă). 

Eu pot înțelege asta după ce domnul ministru tocmai ce a discutat cu Moodys și a declarat: „următoarele săptămâni sunt extrem de importante pentru protejarea calificativului de investiții al României” (și nu pentru îmbunătățirea ratingului sau perspectivei, în condițiile în care ministrul raportează succese pe toate planurile). Mai ales că România are un calificativ încă cu două trepte mai jos față de Botswana la Moodys (Baa3 față de Baa1), dar similar totuși cu cel oferit de S&P (la un pas de „junk”), și care trebuie protejat.

Discuțiile din „săptămânile extrem de importante” par să fi fost subliniate și de partenerul de mix de politici economice al ministrului de finanțe – mă refer la guvernatorul BNR. Apropos de asta, domnul Nazare încă ține blocat locul de membru al Consiliului de Administrație BNR, fiind suspendat de când a fost făcut ministru și detașat la Ministerul Finanțelor. Vizibil detașat.

Apropos de BNR, Botswana pare să fie o țintă monetară și pentru corifeii de la BNR (nu doar pentru ministerul finanțelor), întrucât, așa cum reiese din următorul grafic, între mai 2025 și aprilie 2026, domnul Isărescu pare să fi legat leul românesc de moneda din Botswana (variațiile fiind destul de mici cursul RON părând că țintește nivelul de 0,32 BWP).

Pentru specialiști, aprofundând calculele, deviația standard pentru intervalul mai 2025-aprilie 2026 este de 0,0031 RON/BWP, ceea ce înseamnă un coeficient de variație de doar 0,95%, ceea ce desigur ar putea părea o coincidență, în sensul că domnul Isărescu a țintit cursul monedei BWP.

Pentru unii legarea de către BNR a cursului leului de cursul monedei Botswanei poate părea o stabilitate neobișnuită dacă nu e coincidență statistică (BWP – moneda din Botswana e legată de un coș rand sud-african și Drepturi Speciale de Tragere), dar pentru alții poate fi și un indiciu că domnul Isărescu a urmărit cu mult înainte de domnul Nazare replicarea stabilității din Botswana, chiar cu prețul unor dobânzi mai mari. Apropos, și în prezent dobânda de politică a BNR (din strada Doamnei) este în continuare mai mare decât dobânda de politică monetară a Băncii Centrale botswaneze (din strada Crescent).

Totuși, lanțul de iubire dintre leul gestionat de domnul Isărescu și cursul țintit de el (BWP) pare să se fi rupt o dată cu demiterea domnului Bolojan: din 4 mai 2026 și până în 13 iulie 2026, leul s-a depreciat față de moneda Botswanei cu aproximativ 3,5%. Din 4 mai, domnul Isărescu a decis să mai ne servească cu o porție de inflație, ca să ne țină alinați la Botswana. Cu consecința „tunderii” românilor care au economisit și au investit anterior în titluri de stat în lei.

Apropos de aliniere – avem o altă coincidență statistică? Inflația anualizată din România (iulie 2025 – iunie 2026) este de 10,42%, în timp ce inflația anualizată din Botswana este de 10,7%, deși motoarele par a fi complet diferite, în România scăderea dramatică a puterii de cumpărare fiind alimentată de „servicii”.

Poate că unii se simt pe bună dreptate deranjați de straniile coincidențe monetare cu Botswana (același rating, aceeași inflație, dobânzi de politică monetară apropiate, curs leu-BWP practic înghețat etc.). Și ar putea prefera comparațiile cu țările Uniunii Europene.

Dar ce să vezi? Și aici, România are cel mai slab rating din țările UE-27 (BBB-, perspectivă negativă), la fel ca și Ungaria. Și totuși, în cazul Ungariei doar S&P acordă același calificativ ca României (BBB-), în timp ce Fitch și Moodys privesc Ungaria cu o treaptă peste România.

De aceea, poate nici Ungaria nu le convine. 

Iar dacă nici Ungaria nu le convine, poate Croația, care are rating „A”, cu patru trepte peste România? Sau Bulgaria, cu rating BBB+ și perspectivă pozitivă (cu două trepte peste România)? Sau Grecia (încă îmi răsună cei care spun „să nu ajungem ca Grecia), care are rating BBB (o treaptă peste România, cu perspectivă stabilă)? Toate cu dobânzi de finanțare mai mici decât România.

Eu recunosc, sunt subiectiv. Și consider că cel mai mare impact asupra condițiilor de finanțare a datoriei publice este cel al agenției de rating S&P, care spunea clar în 15 mai 2026:

„Am putea reduce ratingurile României dacă impasul guvernamental s-ar prelungi sau ar duce la incapacitatea de a reduce în continuare deficitele fiscale în 2027. Considerăm că, în cazul în care guvernul României nu va reuși să obțină fluxurile preconizate de fonduri din partea UE în perioada 2026-2027, acest lucru ar limita perspectivele de creștere economică, ar complica procesul de consolidare fiscală a guvernului și ar amplifica riscurile legate de balanța de plăți.”

E rezolvat impasul guvernamental, acum, la două luni de la acel avertisment, când încă nu avem guvern cu puteri depline, poate până în august sau mai încolo? 

E rezolvată „coafarea” PNRR, astfel să „absorbim” 4,5 miliarde de euro în următoarele șase săptămâni? 

Și totuși, îmi permit să dorm liniștit, având în vedere „responsabilitatea” auto-declarată de toți în facerea unui nou guvern.

Când l-a desemnat pe Eugen Tomac premier, Nicușor și Tomac și-au asumat „responsabilitatea”, după care Tomac a fugit.

La câteva zile după, Nicușor și-a mai asumat „responsabilitatea” și cu Adrian Veștea, care la rândul lui și-a asumat „responsabilitatea”. După care Veștea a fost făcut fugit de Parlament.

Deja a trecut aproape o lună de la votul negativ pe Veștea (22 iunie 2026), Președintele Republicii pare să-și fi  asumat o singură responsabilitate: aceea de a nu-și mai asuma vreo responsabilitate, altfel decât din gură, și asta de multe ori. Când desmnează noul premier?

Deja avem două luni și jumătate „de interimat” fără demisul Bolojan, dar tot cu el acolo, desigur, într-un mod „responsabil”.

Unii pot spune că e o realitate desprinsă din vreo instituție de „glumeți”, eu le contrapun adevărul gol-goluț: e asumată treaba! La fel ca și obiectivul: să ne menținem percepția „pro-europeană” la scutul ratingului de țară africană, prin „protejarea calificativului”.

În opinia mea, dacă oamenii ăștia cu responsabilitatea în gură ar înțelege ce este responsabilitatea, s-ar autoizola de urgență. Și poate am scăpa și noi de scutul ratingului african.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE