Moţocul Tăriceanului

La fel de vinovaţi sunt miniştrii Voicu şi Vos­ganian, ca şi premierul Tăriceanu, ba chiar şi Bogdan Olteanu (stranie absenţa lui de la dezbateri). Aceştia ar fi putut preîntâmpina zelul populist al deputaţilor. Care au declanşat valul de revendicări în toate celelalte sectoare bugetare, care cer vehement şi simultan tot plus 50%, ba şi mai mult. Imposibil de satisfăcut de o economie deja în vrie şi în contextul în care, în Occident, sutele de miliarde de euro pompate în sistemul bancar nu temperează criza.

În România, frisoanele se agravează. Bursa şi-a suspendat ieri dimineaţă tranzacţiile, după ce ajunsese la un minus de 15%. Leul e prăbuşit şi se anunţă o spirală inflaţionistă brutală, cu efect sever asupra nivelului de trai. Liderii de sindicat privesc fiecare, cu ochelari de cal, doar păşunea proprie, ignorând riscurile la nivel naţional. De trâmbiţata glorie a guvernării liberale s-a ales praful. Dar, reiau ceea ce am mai spus, e de neîn­ţeles neimplicarea, ca factor de mediere şi de echilibru social şi politic, a preşedintelui. Să fie frica de dau­ne electorale proprii? Să fie doar plăcerea personală de a-l vedea pe Tăriceanu că se scufundă, chiar cu pre­ţul unor imense pagube aduse ţării? Când, dacă nu acum, trebuie să se audă cuvântul „preşedintelui-jucător”?

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro