Ne-am născut odată cu ţara!

Acum 20 de ani, pe 22 decembrie 1989, la câteva zile după ce Timişoara dăduse semnalul revoltei populare împotriva regimului comunist, Bucureştiul a explodat şi el, aruncându-l definitiv pe Nicolae Ceauşescu la marginea istoriei. Alături de cei care şi-au dat viaţa pentru libertate sau de cei care au construit baricade în calea uitării s-a aflat şi ziarul nostru, care s-a născut chiar pe 22 decembrie 1989. Trecută din mână în mână, Libertatea a avut un rol esenţial în acele zile fierbinţi: a separat adevărul de minciună şi a întreţinut speranţa unei ţări întregi. Petru Calapodescu, Marian Cioba, Gabi Miron şi Florin Hău, şi astăzi colegii noştri, ne povestesc cum a fost realizat primul număr al Libertăţii.

«Se trăgea cu mitraliere de peste tot!»

“22 decembrie 1989 a fost o zi normală de lucru până în jurul prânzului, când au început să apară zvonuri că e mare balamuc la miting. Pe la 12.00, în Palatul Universul, sediul Informaţiei din strada Brezoianu, a venit un om care a aruncat pe jos ramele cu ziarul ce urma să fie tipărit, care s-au făcut praf şi pulbere. Imediat, ne-am apucat să facem noul ziar”, rememorează Florin Hău (42 de ani, foto), azi Art Director la Libertatea, acum 20 de ani tipograf cu acte în regulă la Tipografia Universul.

“Am aruncat ziare de la balconul nostru, apoi am plecat fiecare să împărţim pe stradă. Se trăgea cu mitraliere de peste tot, îmi era o frică de nu mai ştiam de mine. Împărţeam ziare şi fugeam, mă ascundeam cum văzusem eu în filme. Lumea voia să dea bani pe ziar, îmi ofereau chiar şi 100 de lei, dar nu i-am acceptat niciodată. Mi-a părut atât de rău că nu am dus şi acasă măcar un exemplar! În ziua aceea a murit o colegă chiar în incinta tipografiei. A fost împuşcată prin geamuri”.

Fotograf pe câmpul de luptă al Revoluţiei

Gabriel Miron (57 de ani, foto), astăzi şeful departamentului foto la Libertatea, a fost paginator înainte de 1989, dar avea o promisiune fermă de angajare în domeniul foto al ziarului. Pe 21 şi 22 decembrie a alergat non-stop între Palatul Universul, unde se aflau redacţia şi tipografia, şi străzile Capitalei, veritabil teatru de război.

“Am ajuns repede în Piaţă, la revolta cea mare, şi am reuşit să fac fotografii chiar dacă persoane speciale din cadrul Miliţiei m-au legitimat şi au încercat să mă oprească. Țineam aparatul foto ascuns într-o geantă diplomat, să nu mă vadă nimeni. Eram plin de entuziasm, mai ales după ce distribuisem pe stradă primele 3.000 de numere ale noului ziar, alături de colegi. Dintr-odată, au început să şuiere gloanţele trase de pe blocurile Centrofarm şi Spicul. Apoi am văzut cum a fost împuşcat în cap, din spate, fostul actor de comedie Horia Căciulescu”, povesteşte Gabi.

Reportaje printre gloanţe

Marian Cioba (57 de ani, foto) lucrează la acest ziar de 28 de ani. Dacă înainte de Revoluţie se ocupa de anchete, la secţia condusă de Petru Calapodescu, acum este news editor. Împreună cu Sorin Roşca Stănescu şi cu Horia Tabacu, Marian Cioba a semnat în primul ziar Libertatea un emoţionant reportaj despre mişcările de stradă din Bucureşti, publicat în pagina 3.

“Toţi trei supravegheam mişcările de stradă de deasupra restaurantului Pescarul, peste drum de Intercontinental, din apartamentul unui doctor. Am văzut cam tot ce s-a petrecut. Noul ziar a fost iniţiat de 30 de oameni. După ce ne-am întors în redacţie, a început să se tragă din toate direcţiile”, îşi aminteşte reporterul de atunci.

Aruncau ziarele pe geam

Petru Calapodescu (67 de ani, foto), astăzi editorialist la Libertatea, lucrează la acest ziar de 42 de ani. Ziua de 22 decembrie 1989 l-a găsit în funcţia de şef de secţie la “Probleme cetăţeneşti”. “La ora 12.00, ediţia din vechiul ziar era gata, dar la 12.05, Ceauşescu a fugit cu elicopterul, aşa că trebuia să schimbăm totul din mers. Multă lume se adunase deja în faţa redacţiei din strada Brezoianu, strigând «Libertate, libertate ». Aşa ne-a venit ideea să înlocuim denumirea. Totul a fost ad-hoc”, îşi aminteşte Petru Calapodescu.

Noul ziar, primul al Revoluţiei Române, a apărut în patru pagini şi a ajuns pe străzi, în mâinile revoluţionarilor, la ora 15.20. “S-a schimbat totul din mers. Am avut un sprijin enorm de la tipografi, era un entuziasm incredibil. În faţa clădirii, oamenii se prinseseră în hora unirii, iar noi le aruncam ziarele pe geam”, povesteşte emoţionat nea Petru.

Libertatea, în cifre

Istoria Libertăţii începe în 22 decembrie 1989. Iată evoluţia ei, pe scurt:
• 22 decembrie 1989 – prima apariţie, prin transformarea ziarului “Informaţia Bucureştiului”
• 1 iulie 1994 – ziarul de Bucureşti este preluat parţial de Ringier
• Primăvara lui 1995 – Ringier devine acţionar 100%
• 1996 – devine cotidian naţional
• 1996 – apare suplimentul de weekend, 32 de pagini full color
• mai 2001 – trece pe primul loc ca număr de exemplare vândute şi ca audienţă, după repoziţionarea ca ziar bulevardier, tabloid
• noiembrie 2001 – primul ziar în întregime color
• 2002 – apare ediţia de duminică, relansată în 2006
• 2006 – ziarul apare în 24 de pagini (de la 16)
• 2008 – ziarul apare în 32 de pagini; suplimentul apare în 48 de pagini
• 21 ianuarie 2009 – ajuns la numărul 6.000, cotidianul Libertatea este tipărit şi distribuit gratuit într-un milion de exemplare.
În prezent: Cel mai citit ziar din România – 1.425.000 de cititori în fiecare zi, conform Studiului Naţional de Audienţă (SNA)

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE