Gheorghe Costea (69 de ani) este un pensionar atipic. Nu-i place să stea pe bancă în parc, ci visează cu ochii deschişi să devină pilot. De mic a nutrit acestă dorinţă şi prima oară a “zburat” cu două umbrele deschise într-o râpă de lângă casă.
S-a ales atunci cu ceva julituri şi mustrări dure de la părinţi, iar în tinereţe, când a vrut să urmeze o şcoală de pilotaj, i s-au închis toate uşile în nas din motive ce ţineau de politica tulbure a acelor ani.
Omul nu a renuţat însă la visul său şi acum, ajuns la pensie, s-a apucat de şcoala de pilotaj, la Aerodromul din Vădeni, aflat la mai bine de 100 de kilometri de casa lui.
“Mai am de făcut câteva ore până să pot pilota singur. Pentru mine, zborul înseamnă libertate”, spune Gheorghe Costea.
Pensionarul a luat examenul teoretic şi urmează acum cel practic, pentru a primi brevet de zbor cu motodeltaplanul. După aceea, va mai trebui să dea un examen, dacă vrea să zboare şi cu pasager.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro