Un F-16, prins în mijlocul iadului

Locotenent-colonelul William Parks, pilot al Forțelor Aeriene ale SUA, s-a trezit, în luna martie a acestui an, în plină misiune în Orientul Mijlociu, sub un atac masiv de rachete sol-aer și foc antiaerian. Timp de 15 minute, Parks a făcut singurul lucru posibil: a pus avionul pe viraje extreme, menite să-l țină în viață. Potrivit distincției oficiale a Forțelor Aeriene, munițiile inamice explodau „la doar câțiva metri de avionul său”.

Această încercare de supraviețuire s-a petrecut în timpul unei operațiuni care coincide cu Operațiunea Rough Rider, campania de o săptămână a SUA împotriva rebelilor Houthi din Yemen. Armata americană nu a confirmat exact locația, dar data și contextul se potrivesc.

A intrat intenționat în raza de apărare aeriană a inamicului

Parks era comandantul misiunii din 27 martie. Coordona un pachet de forțe format din 21 de avioane de atac și conducea patru F-16 care aveau rolul de a distruge apărarea aeriană inamică.

 

În SEAD, misiuni de suprimare a apărării antiaeriene, piloții pătrund exact acolo unde rachetele inamice sunt cele mai periculoase. Citația premiului notează că Parks „s-a plasat intenționat în raza de apărare aeriană care proteja capitala inamicului”, pentru a permite avioanelor americane să distrugă instalațiile de producție a rachetelor balistice.

Un om care a decis să nu moară în ziua aceea

Atacul asupra F-16-ului său a durat 15 minute, aproape o eternitate în luptă aeriană. Parks a făcut viraje cu G ridicat, limite pe care doar piloții antrenați le pot suporta. Un pilot de F-16 poate rezista la până la 9G dacă este foarte bine antrenat.

1G este forța gravitațională normală pe care o simți când stai în picioare pe Pământ. La 9G, corpul uman este presat de nouă ori față de greutatea normală și apare riscul de pierdere a conștienței. Corpul unui om obișnuit rezistă doar 4-5G, pentru o perioadă foarte scurtă. Orice ezitare, orice pierdere de conștiență, și avionul ar fi fost doborât.

În tot acest timp, spune distincția, Parks a lansat contramăsuri și a schimbat permanent traiectoria pentru a scăpa de rachete.

A rămas fără combustibil deasupra teritoriului inamic

După ce a supraviețuit atacului, pilotul s-a trezit cu nivelul de combustibil sub pragul minim, dar încă zburând în spațiu ostil. A reușit, în ultimul moment, să coordoneze „o întâlnire de urgență cu două avioane cisternă separate”, care i-au furnizat combustibil critic.

În cele opt luni de misiuni în regiune, escadrila lui Parks a interceptat un număr-record de 108 drone inamice și rachete de croazieră lansate împotriva forțelor americane și aliate din Orientul Mijlociu. Forțele Aeriene notează și modul „inovator” în care Parks și echipa sa au folosit arme vechi, precum rachete aer-aer AIM-9M, proiectate în anii 50 și muniție ghidată cu laser, mult mai ieftină decât rachetele moderne

Aceste tactici au economisit armatei americane peste 25 de milioane de dolari, potrivit comunicatului oficial. A fost, de altfel, prima dată în trei decenii când AIM-9M Sidewinder a fost folosită cu succes în luptă.

A primit o recunoașterea rară: Medalia Steaua de Argint

Pentagonul i-a acordat lui Parks Medalia Steaua de Argint, a treia cea mai înaltă distincție pentru curaj în luptă. „Este o zi rară când cineva câștigă o Stea de Argint, mai puțin de 100 fiind acordate în epoca Forțelor Aeriene”, a spus generalul Ken Wilsbach, șeful Statului Major al Forțelor Aeriene.

„Cred absolut că merită această onoare. Recunoaște vitejia în chestiuni de luptă și este un privilegiu să servesc alături de luptători ca el”, a mai completat Wilsbach.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.