Plugușorul de Călărași, vechi de peste 150 de ani: ”Mi-aș dori să-l mai aud o dată!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Plugușorul de Călărași, vechi de peste 150 de ani! Dorința cea mare a unui călărășan în vârstă de 75 de ani este să mai audă măcar o singură dată un colind vechi, din orașul natal, pe care l-a învățat de la tatăl său pe vremea când era doar un copil.
Vergil Artimon, zis Gicu, s-a născut și a crescut în orașul Călărași. Încă de mic copil a îndrăgit obiceiurile și tradițiile din localitatea natală. Îi plăcea nespus perioada sărbătorilor de iarnă când împodobea bradul împreună cu familia sa și cântau cu toții colinde de Crăciun.
Chiar și acum când a ajuns la onorabila vârsta de 75 de ani, bătrânul își amintește și îi este dor să mai audă unul dintre cele mai vechi colinde pe care l-a învățat de la tatăl său. ”Este un colind de pe la noi, din Călărași, și are o vechime de peste 150 de ani. Tatăl meu îl cânta pe vremea când era copil și, pentru că l-a îndrăgit foarte tare, a ținut să ne învețe și pe noi- pe mine și pe fratele meu. Din păcate însă, noi nu am putut merge la colindat… era imediat după război, iar la noi în casă rușii făcuseră un soi de spital. Vremurile nu ne-au permis să mergem din casă în casă cum fac copiii acum”, povestește Gicu.
Îi este dor de perioada copilăriei și i-ar plăcea tare mult să mai audă măcar o singură dată Plugușorul călărășan. Cu toate că are patru copii și cinci nepoți, bătrânul spune că nu i-a învățat pe nici unul dintre aceștia vechiul colind. ”Acum îmi pare rău că nu i-am învățat și pe ai mei Plugușorul copilăriei mele și a tatălui meu. Sper însă ca într-o bună zi să-l mai aud o dată. Tare mult mi-ar plăcea”, a adăugat călărășanul care de mai bine de 40 de ani s-a stabilit în București.
PlugușorulMâine anul se înnoieștePlugușorul se porneșteȘi începe a colindaPe la case a ura.Aho, aho, să stăm, să stăm,Și să vă urămCăci umblăm de multă vreme Prin mari geruri și troieneSă cătăm o zânișoarăO fetiță bălăioarăCe-a lăsat în urma eiInimi fripte de flăcăi. Cucoană gazdă, noi îți urăm Și te întrebăm:Nu cumva ești ghicitoareSau vreo babă vrăjitoare?Să ne spui nouăDespre zâna ce o iubimZână înaltă, laie bucălaie. Cucoană gazdă să nu creziCă suntem niște nătărăiApucați de năbădăiSau cu fețe fioroaseSă speriem fete frumoase!Suntem oameni de onoareBlânzi ca Sfintele Icoane,Din picioare până-n cap Sântem stâlpi de telegraf Numai sârmele lipseau Și eram ce trebuia. Dați-ne ce ne-oti daCă ne e frică că s-o înnoptaȘi nu suntem de aiciCi tocmai de la Ceacu Unde fetele se piaptănă cu daraculȘi o fată bătrănă Cu un bici din lânăȘi când le loveștePe loc se zvârcoleșteAho, aho, aho… Foto: Dumitru Angelescu
