Noua ediție a show-ului culinar „Chefi la cuțite” a adus la start sute de concurenți, iar 170 dintre ei au primit cel puțin două cuțite în audițiile pe nevăzute. Dintre aceștia doar 24 au ajuns în runda finală a emisiunii și au intrat în echipe. Printre ei și japonez Rikito Watanabe, care luptă să pună mâna pe marele premiu, de 30.000 de euro.
Rikito sau Riki, așa cum îl alintă colegii, are 27 de ani și nu este doar unul dintre cei mai simpatici concurenți, ci și unul dintre cei care sar imediat să-i ajute pe cei din jurul lui, fiind o piesă importantă în echipa lui chef Bontea. Concurentul i-a impresionat în audiții pe chefi cu preparatul său de inspirație chinezească pe bază de pui: „Eu sunt îndrăgostit de mâncare! O respect! Respect ingredientele, respect modul de gătire. Și atunci când iubești ceea ce faci, îți iese și cu ochii închiși”.
„Fii optimist! Și nu trăda, chiar dacă ai fost trădat”
Dar cum începe povestea lui Rikito? Watanabe și-a deschis sufletul pentru Libertatea și-a oferit detalii neștiute despre viața lui: „Povestea mea începe în iarna lui 1993, în Sendai, acolo unde m-am născut. În cel mai mare oraș din nordul Japoniei. Tatăl meu a fost mereu departe de casă, din cauza faptului că lucra mult și avea întâlniri și prin alte țări. Cred că mi-a lipsit destul de mult în copilărie, dar am înțeles că uneori părinții trebuie să facă sacrificii pentru copiii lor. Am învățat să fiu optimist, să privesc partea plină a paharului, chiar și atunci când îmi era greu și dor de el”.
Despre copilărie, Rikito vorbește cu mare plăcere: „În Japonia copiii sunt foarte bine educați și extrem de respectuoși. Avem o cultură în care respectul stă la baza tuturor lucrurilor pe care le facem. În același timp, suntem încurajați să reușim, să ne depășim limitele constant și să avem rezultate, iar asta poate fi copleșitor pentru anumiți copii”. Acesta are un citat, de la care nu se abate niciodată: „Fii optimist! Și nu trăda, chiar dacă ai fost trădat”.
Sunt o persoană sociabilă, așa am fost de mic. Am învățat să vorbesc foarte devreme, iar la doi ani și jumătate purtam conversații normale cu orice adult. Ca oricărui copil, îmi plăcea să mă joc, în special pe calculator, Nintendo sau PlayStation
Rikito Watanabe
Când era în America la studii, tatăl se căsătorea cu o româncă
Riki a decis să lase Japonia natală în spate și să plece la studii în Statele Unite. „Am plecat când aveam doar 15 ani. A fost decizia tatălui meu, pentru că el și-a dorit să mă trimită la studii în America. Mi-a fost foarte greu să mă despart de prietenii mei din Japonia, iar schimbarea de continent nu a fost deloc ușoară. Am ajuns într-o altă cultură, limba engleză nu o știam mai deloc și mi-a luat ceva timp să mă acomodez”, spune acesta.
Între timp, în familia Watanabe au avut loc schimbări importante: „Pe vremea în care eu terminam liceul în America, tatăl meu se însura cu o româncă. Și mi-a spus: «Hai, Riki, nu vrei să vii în România?». Și am zis, de ce nu?! Este vorba despre Europa și sunt sigur că România e o țară foarte interesantă. Se pare că am avut dreptate. Așa că am schimbat iar continentul!”.
Dar n-a ales Bucureștiul, ci Constanța, acolo unde tatăl său avea un restaurant. Iar primul job l-a avut la vârsta de 19 ani, în România, fix în bucătăria părintelui său.
„Odată ajuns aici am lucrat în restaurantul tatălui meu. Pentru mine a fost mai mult o joacă, nu îmi luam responsabilitățile foarte în serios la vârsta aceea. Dar am crescut și am învățat foarte multe. A fost o experiență care mi-a prins extrem de bine. Eu am început să fac mâncare încă de la 8 ani. Îmi plăcea să mă joc prin bucătărie. Bunica mea făcea niște preparate extraordinare, așa că am încercat să o imit și eu. I-am furat rețetele și de fiecare dată când mă puneam pe gătit aveam în minte un singur lucru: să dau gustul bunicii oricărui preparat”, spune despre el.
Tata este persoana care m-a făcut să fiu ceea ce sunt astăzi. După ce ne-am mutat în România, am stat cu el în fiecare zi. Am fost împreună non-stop pentru prima dată în viața mea. În copilărie lipsea mult de acasă din cauza job-ului. El s-a ocupat de educația mea și de formarea mea ca persoană.
Rikito Watanabe:
„Îmi place să merg la munte și iubesc Vama Veche”
Rikito s-a îndrăgostit iremediabil de țara noastră. „Nu am căutat nimic pe Google despre voi. Am căutat doar Google Translate ca să mă pot înțelege cu oamenii care nu știau engleză. Așa am învățat și eu română. Încă încerc să mă perfecționez și îmi cer scuze că vorbesc puțin ciudat. Dar pentru un japonez eu zic că nu e rău, nu?”, spune acesta.
E interesant cum sunt priviți românii prin ochii unui japonez? Rikito nu se ascunde în spatele cuvintelor și vorbește deschis despre acest subiect.
„Nici nu știu cu ce să încep! Îmi plac oamenii, mai ales oamenii cu care m-am înconjurat. Îmi place să merg la munte și iubesc Vama Veche. Iar din punct de vedere culinar îmi place ciorba de burtă și berea românească. Am venit în țară cu o mentalitate de copil, aveam încă 18, 19 ani. Nu eram format pe deplin și ca orice om am luat piept cu toate realitățile vieții. Nu vă imaginați că am avut parte doar de experiențe frumoase, însă am învățat că pe lângă cei care vor să profite de naivitatea mea, există și oamenii cu suflet bun. Și în m-am înconjurat doar de ei, de oamenii amabili, cu o inimă bună”, dezvăluie Rikito.
Cred că primul meu salariu a fost de 1.500 de lei. Am făcut cinste tuturor clienților din restaurant de ei, apoi am plecat la petrecere să îmi cinstesc și prietenii.
Rikito Watanabe:
Sfaturi culinare dacă ajungeți în Japonia
Japonez pursânge, Rikito ne îndeamnă să mergem în țara sa natală și ne-a recomandat și niște preparate pe care nu trebuie să le ratăm.
„Mâncarea japoneză este extraordinară! Nu există loc pe glob unde să găsești un sushi la fel de bun precum cel din Japonia. Iar dacă mergeți în Tokyo, încercați ramenul din fiecare restaurant. Sunt multe rețete și veți fi surprinși de cât de diferit este gustul de la un preparat la celălalt. Pe listă trebuie să mai puneți grătarul japonez din carne de vită, are un gust extraordinar! Pur și simplu ți se topește în gură”.
„Nu pot să mă feresc de gropile de pe șosea”
Mereu cu zâmbetul pe buze, japonezul de 27 de ani a fost provocat de reporterul Libertatea să răspundă la întrebarea „Care e cel mai important lucru care ți s-a întâmplat în viață până în acest moment”.
Fără să stea mult pe gânduri, Rikito a venit cu răspunsul: „Cred că experiența din America a fost cea care m-a format ca om, iar experiența de la «Chefi la Cuțite» a fost cea care mi-a schimbat viața. Și nu vorbesc doar despre filmările propriu-zise din platou. Noi, concurenții, am stat împreună într-un hotel pe toată durata filmărilor și am legat prietenii foarte strânse. Am vorbit despre mâncare, despre viață, despre tot ce ne trecea prin minte. Am învățat să fiu optimist și să mă feresc de lucrurile și oamenii care nu îmi plac. Dar încă nu pot să mă feresc de gropile de pe șosea atunci când conduc. Ha, ha, ha! Asta nu îmi place!”.
„Chefi la cuțite” i-a schimbat viața
Riki locuiește de opt ani în Constanța, dar după ce a participat la show-ul Antenei 1 totul s-a dat peste cap.
„Viața mea s-a schimbat total după acest show! Am fost la mall într-o zi și mai mult de 20 de persoane m-au recunoscut și m-au rugat dacă pot să facă o poză cu mine. Și pe Instagram primesc o mulțime de mesaje frumoase de la toți cei care mă urmăresc. Mă bucur din suflet că așa am putut să ajung la inimile voastre. Vă mulțumesc tuturor pentru susținere și vreau să știți că toate gândurile voastre bune mă motivează în fiecare zi!”, recunoaște concurentul din echipa lui Sorin Bontea.
„Înainte să vin la «Chefi la cuțite» nu aveam foarte mare încredere în mine. Tatăl meu m-a susținut mereu, dar a fost și primul care mi-a atras atenția când am greșit. Și-a pus multă speranță în mine și și-a dorit să mă vadă reușind. Odată ce am ajuns să particip la emisiune simt că mi s-a schimbat viața. Întreaga echipă fost alături de mine și m-a făcut să prind aripi. Încă nu am cuvintele necesare să le mulțumesc tuturor! De la chefi la colegii mei de platou și oamenilor din spatele acestui cooking show special”, mai spune japonezul.
Mi-a plăcut mereu să învăț, nu mă înțelegeți greșit, dar eu învăț mult mai mult din experiențele personale și interacțiunile cu oameni din domeniu. Mă inspir de la cei din jurul meu, de pe internet și am noroc că sunt și o persoană creativă. Tot ce știu din punct de vedere culinar am învățat chiar în bucătărie, muncind.
Rikito Watanabe:
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro