„In noaptea de la Sevilla, Hagi a plans de ciuda ca n-a fost acolo, pe teren!”
* Cand l-a transferat Sportul pe Hagi de la Farul, pe mine m-a luat Steaua cu forta sa fac armata si m-a imprumutat, impreuna cu Bucico, la Resita, la schimb cu Iovan. N-a trecut mult si m-a chemat Sportul, unde am impartit aceeasi camera de cantonament cu Hagi. in noaptea in care Steaua a castigat Cupa Campionilor, am stabilit tot lotul sa mergem la restaurant la „Nord”, sa sarbatorim impreuna victoria Stelei. Cand sa plecam din camere, Gica se apropie preocupat de mine si-mi spune ca nu vine imediat si ca mai intarzie putin. in fine, plecam noi, mancam, ne distram, dar Gica nu vine nici dupa doua ore. Ma intorc dupa el, intru in camera si vad cum se misca ceva sub plapuma. Era Hagi, care plangea in hohote, de ciuda ca n-a fost si el acolo, la Sevilla, ca fotbalist!
* intr-o zi de octombrie a anului 1986, dormeam amandoi in apartament cand auzim o frana de masina langa geam. Ma scol eu, dau perdeaua la o parte si vad o masina a Armatei cu numarul A -101. in sfarsit, bate cineva la usa, deschid si un ofiter cu grad mare, dar prost ca noaptea, ma saluta: „Ce faceti, tovarasul Hagi?”. Saracul de el, nici nu stia cum arata Gica, dar venise sa-l duca in Primaverii, la familia Ceausescu! Gica s-a infatisat la „convocare” si, din spusele lui, s-a intalnit acolo cu Elena, Nicusor si Valentin Ceausescu, cu Emil Bobu si Tudor Postelnicu. in prezenta lui, s-a pus la vot daca sa vina la Steaua, propunere acceptata in unanimitate. Asa a ajuns Hagi la Steaua, prin decret prezidential verbal. Nimic scris, nimic oficial.
* Nu i-am cerut nimic, niciodata, lui Hagi. Probabil ca am asteptat sa vina prea multe de la Gica, desi observasem la el o schimbare clara de atitudine si stil de viata dupa transferul la Steaua. La un moment dat, cand era in Italia, m-a sunat si mi-a promis ca ma va aduce, intr-o prima faza, la echipa de amatori a Bresciei. Nu s-a realizat nimic, desi m-am antrenat ca un nebun prin parcuri, crezand in cuvantul prietenului meu. Mai mult, dupa ce ajunsesem in Germania, Gica m-a cautat de doua ori si mi l-a prezentat, probabil dintr-un oarecare sentiment de vinovatie, pe impresarul sau, Nelu Becali. Cand Giovani a venit in Germania, am stabilit o intalnire la restaurantul „Europa”, din Offenbach. Am renuntat sa-l mai astept dupa o ora si jumatate de stat degeaba.
* in 1993, am plecat in Germania, unde am jucat fotbal la un nivel rezonabil. Acum joc si antrenez la Viktoria Schaafheim, cu care am sanse sa promovez in Oberliga, divizia a patra germana. insa cel mai mult ma ocup de cele doua sali de jocuri de noroc pe care le detin in Frankfurt si care mi-au asigurat un prezent corect si un viitor sigur. Am intrat in aceasta afacere printr-unul din sefii CEC-ului german, care a avut incredere in mine cand toti ceilalti se faceau ca nu ma mai cunosc.
* Dupa ce Sportul m-a imprumutat sase luni la Slobozia contra a doua tone de carne, intr-un turneu ulterior al Sportului in Italia, i-am marcat perfect si pe Klinsmann, si pe Romario, care n-au miscat. Deci am si eu reperele mele. Pe Gica il iubesc si azi, pentru ca prietenia noastra, la acel moment, a insemnat enorm pentru mine. si sa nu creada cumva clanul Becali ca nimeni nu stie cum s-au folosit de numele Hagi pentru a-si face averi si nume intr-o lume inaccesibila lor. Eu zic ca ar trebui sa-i fie macar recunoscatori, pentru ca n-ar fi insemnat nimic fara Gica.
„Au fost vremuri frumoase!”
Implicat din mai toate punctele de vedere in drumul lui Hagi spre societatea selecta a anilor ’80, Gigi Becali (foto) s-a multumit ieri sa pastreze distanta fata de dezvaluirile lui Hristu Mihale. „Gica mi-a fost prezentat de o balerina!”, a afirmat totusi patronul stelist.
* Nu pot sa vorbesc, o sa ramaneti cu cele spuse de Mihale. Au trecut atatia ani de-atunci si daca m-as apuca sa vorbesc acum prin ziare, cand am o sotie si trei copii, nu stiu daca le-ar pica lor bine. La fel si cu femeile despre care s-a scris, care acum poate ca sunt casatorite, au si ele copii… Ce-a fost, a fost, asta e! Dar au fost vremuri frumoase!
* Nu ziceati voi ca sunt cioban? Acum spuneti ca l-am invatat pe Gica ce-i viata? Pai hotarati-va odata! Daca mi-aduc aminte de „La Ileana” (n.r. un local deocheat de pe Calea Mosilor)? Ha, ha! Nu-i frumos sa mai vorbim acum de acele distractii ale tineretii. Poate nu mai stiu ce s-a intamplat…
* Gica a fost ca si fratele meu si pot sa spun ca nu m-am certat cu el niciodata atat de rau pentru o femeie. Pai la ce posibilitati aveam noi, credeti ca se putea ajunge aici? Mi-amintesc chiar ca pe Gica mi l-a prezentat o balerina, care mi-a zis: „Hai sa-ti fac cunostinta cu cel mai tare machedon!”.
* Da, aveam cheie de la garsoniera lui de la Steaua, ca doar nu era sa ma duc cu femeile acasa la mine! Pai cand eram cu o fata nici nu ma apropiam de casa parinteasca de frica, o luam prin Baneasa! Nici pe soseaua de langa casa nu mergeam, ca asta era obiceiul cand era vorba de femei. Femeile nu intrau nici in curte la noi!