• „Prețurile mari funcționează ca o taxă enormă”. O taxă pe care o achităm noi toți, spune economistul și expertul în afaceri europene Andrei Mocearov.

Domnule Mocearov, cum au temperat țările din UE prețurile pentru gospodării și firme?
– Dacă în privința pieței libere, UE nu a produs soluții de temperare a prețurilor la nivel european, lăsând în bună măsură statele membre să rezolve lucrurile, în schimb, legislația UE este foarte severă cu practicile comerciale înșelătoare.

Comisia Europeană a oferit un toolbox, o „cutie de instrumente” pentru a ghida măsurile pe care statele membre le-ar putea lua pentru a potoli prețurile pentru gospodării și firme. În esență, acestea se referă la sprijin financiar pentru consumatori vulnerabili, reduceri de taxe pentru gospodării și scheme de sprijin pentru întreprinderi.

Toate aceste măsuri vizează ultimul nivel de prețuri, cele de la consumatorii finali, lăsând piețele libere să producă în continuare bule speculative. Ce a făcut Guvernul la noi? A ales din cutia de instrumente cea mai complicată soluție, un mix de plafonare și compensare pentru gospodării, practic imposibil de aplicat, mai ales partea de compensare, care depinde de un plafon de consum lunar pentru lunile de iarnă. 

Probleme la compensarea facturilor la energie: „Dacă ai depășit plafonul de consum cu doar 1 kwh, trebuie să plătești prețul mare pentru tot consumul”
Economistul Andrei Mocearov | Foto: Agerpres

„Nevoia de contoare inteligente”

– Ce probleme vor apărea la compensare?
– Furnizorii la noi facturează pe perioade care nu încep neapărat în prima zi a lunii și se termină în ultima zi a lunii, ci perioadele se distribuie pe diverse date calendaristice. 

Compensarea se face, conform legii, doar pentru cei care se încadrează în plafonul de consum, nu pentru toți pentru partea de consum până în plafon.

Asta înseamnă că, dacă ai depășit plafonul de consum cu doar 1 kwh, trebuie să plătești prețul mare pentru toată cantitatea consumată, nu numai pentru partea care depășește plafonul. Această schemă prevăzută de lege are nevoie de contoare inteligente, conectate la sistemele informatice ale furnizorilor, care ar putea citi consumul în timp real. La noi, nu numai că nu există așa ceva, dar contoarele sunt citite rar, aleatoriu, multe facturi fiind bazate pe consumuri estimate, nu reale. Toate acestea, plus alte ambiguități ale legii au produs balamucul cu facturile greșite. 

Și noua Ordonanță nu corectează aceste probleme?
– Noua ordonanță de urgență mărește plafoanele, și deci și numărul celor care se încadrează pentru compensare, dar cu aceeași filozofie, se va ajunge la același rezultat: haos în facturi și multe litigii. 

Fără contoare inteligente care să preia consumul în timp real, legea e neaplicabilă sau greu aplicabilă. Știind că statul va compensa diferența de preț dintre prețul cerut de furnizori și prețul plafonat/compensat, aceștia pot fi tentați să crească primul preț, care nu afectează consumatorii, dar crește factura pentru bugetul statului

– Ce înseamnă asta?
– E naiv să crezi că profiturile mari obținute de producătorii mari de energie, în mare parte în proprietatea statului, cum sunt Hidroelectrica și Nuclearelectrica, vor putea compensa creșterea facturilor la energie. Prețurile mari funcționează ca o taxă enormă. Nu întreaga taxă se regăsește în profiturile întreprinderilor de unde pot fi recuperate la veniturile bugetului public. O parte semnificativă merge la alți diverși actori privați din piața de energie. Nu în ultimul rând, creșterea aberantă a prețurilor pune pe butuci întreaga economie, cu pagube infinit mai mari decât profiturile marilor întreprinderi energetice de stat.

Și cum ar fi trebui să acționeze statul?
– Pentru rezolvarea problemei prețurilor, trebuie abordate cauzele chiar în marja de manevră relativ îngustă pe care o oferă UE, soluții de intervenție în situații de criză majoră când economia este serios afectată. În primul rând, ar trebui intervenit asupra cauzei imediate care produce bulele speculative. 

E nevoie de impunerea unui prag sau suspendarea tranzacțiilor fictive pentru actorii din piață, impozitarea tranzacțiilor în exces, penalizări mai mari pentru abuzurile și manipulările de piață.

Plafoane maximale de preț pe bursele de electricitate și gaze, țările europene având mecanisme prin care pot opri bursa când o ia razna. Impozitarea supraprofiturilor, a profiturilor peste o anumită valoare, considerată rezonabilă pentru industrie, limitarea numărului de intermediari… Așa se reglementează o piață, nu o lași să facă ce vrea ea, așa cum se întâmplă acum în România.

Urmărește-ne pe Google News