Psihologul Libertatea, Despre Stephen Hawking. “Să Fii Genial E...”

Oamenii cred că a fi genial e un avantaj. Părinții de azi ar da orice să li se nască un copil genial, multe femei sunt dispuse să poarte copiii unor bărbați geniali, iar percepția generală este că a fi genial e “de bine”. Din punct de vedere psihologic și emoțional, NU este însă deloc așa.

Geniile sunt oameni marginali. Originalitatea lor în gândire îi face de neînțeles pentru lumea întreagă. Recunoașterea o dobândesc abia după moarte, când lumea evoluează și realizează, cu uimire, că s-a împlinit fix ce a gândit sau prevăzut el cu mult timp în urmă.

Este și cazul lui Stephen Hawking. Bolnav, neînțeles, neadaptat, paralizat, nefericit, divorțat de două ori, bătut de a doua nevastă, acest om a ales un mod inedit de a învinge paralizia: a stat cu mintea în stele… la propriu.

Munca sa ca profesor la Universitatea Cambridge, una dintre cele mai prestigioase din lume, a avut legătură cu găurile negre ale universului, teoriile Big Bang-ului, viitorul omenirii, ideea de știință versus filosofie sau religie. A prezis chiar și cum se va sfârși viața oamenilor pe Pământ!

Din punct de vedere psihologic, genialitatea sa are o explicație fascinantă. Hawking suferea de o boală cumplită a creierului, numită Scleroză Amiotrofică Laterală sau boala Lou Gehrig. Aceasta maladie cerebrală afectează neuronii motori și paralizează corpul treptat. Cu alte cuvinte, nu poți să te miști, să vorbești, să te exprimi, să interacționezi, deși creierul îți este funcțional pe deplin. Pur și simplu, gândurile tale sunt prizoniere în propriul corp și nu poți transmite nimănui ceea ce gândești sau ce simți.

Recomandări

Mircea Drăghici, deputatul care în 2018 a golit conturile PSD, se pregătește pentru liberarea condiționată. Ce sume nejustificate a găsit instanța în averea lui

Cei mai mulți oameni care suferă de această boală ajung să își piardă mințile tocmai pentru că nu își pot exprima gândurile. Nu a fost însă cazul lui Hawking, care a găsit o modalitate extraordinară de a-și păstra funcționalitatea gândirii: și-a dedicat viața celui mai mare mister, cel al Universului. El și-a căutat și găsit o preocupare mentală de proporții uriașe și de interes general tocmai pentru a-i face pe oameni să fie interesați de munca lui și astfel să nu rămână captiv în propria minte. Astfel a devenit o vedetă a științei mondiale și lumea întreagă i-a oferit atenția sa. Iar această atenție a tuturor i-a dat lui un motiv să trăiască 76 de ani, situatie nemaiîntalnită la un suferind de această maladie – chiar s-a spus, la un moment dat, că Hawking ar fi trebuit să se stingă în urmă cu jumătate de secol!

Cei mai mulți dintre oamenii care au Scleroză Amiotrofică Laterală nu mai vor să trăiască, pentru că nu au de ce, viața însăși e un chin. Măiestria lui Hawking a fost că și-a oferit singur un “raison dêtre”: cercetarea științifică. Cu alte cuvinte și-a canalizat energiile pe care oamenii în general le alocă interacțiunii sociale către un singur țel: știința.

Recomandări

Cum arată vacanța la mare pentru un nevăzător: „Când ne jucam cu toții în apă, se vedea că ne eliberaserăm de toate fricile. A fost ceva nou și inedit”

Psihologul Libertatea, despre Stephen Hawking, geniul prins într-un corp bolnav: se presupune că a fost bătut de doua soție

Stephen Hawking s-a căsătorit în anii studenției, când boala sa era în stadiu incipient; el se putea mișca atunci cu o mai mare lejeritate. Soția sa, tot studentă la Fizică, Jane Wilde, era o femeie cu viziuni religioase. Au avut împreună doi băieți, Robert și Timothy, și o fată, Lucy. Divorțul a venit după 30 de ani de căsatorie, când Hawking s-a declarat ateu, iar soția lui a rămas la convingerile sale religioase și s-a îndragostit de un muzician la orgă din cadrul Bisericii Creștine din Marea Britanie, pe nume Jonathan Hellyer.

Hawking s-a căsătorit apoi cu una dintre asistentele sale medicale, Elaine Mason. Aceasta se pare că, în timp, a devenit o femeie foarte autoritară, iar când s-a săturat de faptul că Hawking era infirm, a-nceput să se poarte urât cu el, mergând până la violență fizică. Cu toate acastea, nu au existat plângeri oficiale la poliție din partea nimănui. A divorțat și de a doua soție după 11 ani de mariaj și s-a dedicat mai mult celor 3 copii ai săi și cercetării științifice.

A pierdut două pariuri cu alți doi oameni de știință geniali și devenit un star în mass-media

Recomandări

Recalcularea pensiilor: peste 82% dintre pensionari vor primi mai mulți bani. 800.000 de români nu vor beneficia de măriri

Munca l-a făcut celebru pe Hawking, iar mass media a-nceput să-i solocite prezența. A publicat o serie de lucrări sub denumirea “Natura Spațiului și Timpului”, a fost protagonistul unui film produs de Steven Spielberg, numit “O scurtă istorie a timpului”, iar despre viața lui a fost făcut un film în 2014 numit “Teoria Totului”.

A pus două pariuri publice, cu doi oameni de știință la fel de geniali, dar care nu aveau statut de vedetă, și le-a pierdut pe amandouă. Primul pariu a fost făcut în 1997, cu John Preskill, pe tema paradoxului informației emanate de găurile negre ale Universului. Hawking afirma că radiațiile emise de găurile negre nu au nimic de-a face cu obiectele “înghițite” de acea gaură neagră. Preskill susținea că radiațiile sunt o reflecție a tot ce a fost comprimat în respectiva gaură neagră. Stephen Hawking a recunoscut public faptul că a pierdut pariul.

Al doilea pariu pierdut a fost cu laureatul premiului Nobel pentru fizică din 2013, Peter Higgs. Acesta afirma că există bossonul Higgs, numit și “Particula lui Dumnezeu”, o particulă subatomică ce atribuie masă energiei universale. În 2012, la CERN, în Elveția, s-a confirmat existența bossonului Higgs prin ciocniri atomice, iar Stephen Hawking a recunoscut din nou că a pierdut pariul și a propus ca Higgs să primească premiul Nobel.

Se deplasa în căruciorul cu rotile, vorbea prin computer și zbura cu un avion particular

Boala l-a forțat pe Stephen Hawking să se deplaseze într-un cărucior cu rotile, iar statutul de superstar i-a adus privilegiul de a călători prin lume cu un avion particular. Ce fascina la el era însă modul de comunicare. Pentru că nu putea mișca decât degetele, un programator și om de afaceri pe nume Walter Woltosz i-a oferit, în 1986, un program de computer numit Equalizer, pe care îl crease inițial pentru soacra lui, care avea aceeași boală.

Computerul a fost adaptat pentru a fi montat pe căruciorul lui Hawking, iar programul reda audio cuvintele alese de fizician de pe ecran – întâi cu edgetele, apoi, când maladia s-a agravat, cu ajutorul obrazului. În urmă cu câțiva ani, inginerii de la Intel s-au apucat să lucreze la un program care să citească tiparul creierului lui Stephen Hawking, fiindcă acesta nu mai putea mișca nici o parte a corpului. Cercetările nu au fost finalizate la timp pentru ca omul de știință să poată beneficia de ele.

Interesant este și faptul că vocea robotică prin care erau redate cuvintele lui Stephen Hawking a fost primul prototip al programului de computer, dar omul de știință a ales să o păstreze până la finalul vieții, deși avea opțiuni de voci mai plăcute.

Foto: Northfoto