Revoluția din 1989 | „Lasă că le arăt eu ăstora de la Timişoara!”, fraza care l-a terminat pe Ceaușescu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ceaușescu nu l-a anunțat nici măcar pe generalul Vlad, șeful Securității, când a decis să facă mitingul din 21 decembrie, prin care și-a dorit să-i ridice practic pe bucureșteni împotriva timișorenilor și pe muncitori împotriva protestatarilor.
Cuprins:
La Timișoara, primele mișcări anticomuniste au început pe 16 decembrie, iar după o zi mai târziu armata a ordonat acțiuni militare de înăbușire a lor. La București totul s-a declanșat în 21 decembrie, ora 12, în timpul mitingului organizat la cererea lui Nicolae Ceaușescu.
Șirul primelor evenimente din Capitală sunt sintetizate în declarațiile martorilor aflate la Dosarul Revoluției și care arată că au fost folosite în premieră unele tehnici psihologice de manipulare, dar și unele complet primitive.
Asta în momentul în care Ceaușescu a cedat orgoliului și sentimentului că poate face totul de unul singur. Martorul Curticeanu Silviu – şeful Cancelariei prezidenţiale, a descris atmosfera în care s-a luat decizia organizării mitingului. ”Lasă că le arăt eu ăstora de la Timişoara!” , i s-a adresat Ceaușescu după teleconferința de la CC din seara de 20 decembrie.
”Am înţeles că se preconiza organizarea unui mare miting în ziua următoare 21.12.1989, în faţa CC-ului prin care populaţia şi muncitorimea să îşi exprime adeziunea faţă de conducătorul suprem şi să dezaprobe faptele produse la Timişoara. Sunt convins că iniţiativa i-a aparţinut lui Nicolae Ceauşescu”, a declarat Curticeanu.
Ceaușescu, uluit că nu mai e iubit
”Totul a fost spontan şi fără organizare prealabilă. Spun acest lucru întrucât seara târziu am fost sunat de gl. Vlad – şeful DSS care a cerut lămuriri în legătură cu acest miting, declarându-se surprins de decizia luată”, a mărturisit Curticeanu pentru procurorii care au alcătuit Rechizitoriul de la Dosarul Revoluției.
”De obicei, la astfel de manifestări erau angrenate importante forţe de ordine şi erau întocmite planuri pentru desfăşurarea fără incident. Personal nu am agreat decizia şefului statului întrucât deja în ţară erau cunoscute întâmplările de la Timişoara”, a argumentat șeful de cabinet.
„Nedumerit, dar şi speriat în acelaşi timp”
”S-a întâmplat ceea ce şi televiziunea a arătat şi anume după ce o serie de vorbitori şi-au încheiat discursurile, la foarte scurt timp după ce Nicolae Ceauşescu a luat cuvântul am auzit un vuiet în creştere, nefiresc, produs probabil cu mijloace tehnice apoi câteva bubuituri, iar lumea s-a dislocat haotic în toate direcţiile, de neoprit. Am observat că Ceauşescu a trăit personal un moment nemaiîntâlnit pentru el. Avea convingerea că este iubit şi adulat de către popor întrucât toate manifestările, mitingurile şi odele conduceau către această concluzie. Acum a avut ocazia să observe o alterare a ceea ce însemna organizarea perfectă cu care era obişnuit astfel încât părea nedumerit, dar şi speriat în acelaşi timp. Era atitudinea omului care nu găsea o explicaţie”, a spus Curticeanu.
”În schimb Elena Ceauşescu afişa aceeaşi inconştienţă, răutate şi duritate cu înclinarea către măsuri imediate de reprimare.”
Silviu Curticeanu, mărturie în Dosarul Revoluției:
La 7 minute de la debutul discursului lui Ceaușescu s-au declanşat o serie de evenimente ce au dus la totala dezorganizare și spargere a mitingului popular.
Raportul Comisiei Senatoriale privind acţiunile desfăşurate în Revoluţia din decembrie 1989 stabileşte că „a urmat efectul sonor care a creat panică şi a determinat pe unii manifestanţi să arunce tablourile, steagurile, lozincile şi să încerce a părăsi prin fugă piaţa. Astfel mitingul s-a transformat într-o panică totală care a surprins întregul aparat de opresiune…”.
Citată de procurori, comisia mai spune că ”Numeroşi martori confirmă zgomotul insuportabil echivalent cu cel produs de formaţii de avioane, elicoptere sau tancuri, care iniţial a provenit dintr-o sursă de bruiaj amplificată la maximum prin difuzoare. Panica produsă s-a datorat existenţei unei senzaţii fizice de spaimă atât de puternică încât lăsa impresia unei treceri la inconstient, în timp ce în urechi răsuna un huruit insuportabil. Asemenea trăiri pot fi provocate, după afirmaţiile unor specialişti de emiterea unor sunete de joasă frecvenţă, sub pragul audibilului.”
Benzi cu efect de panică folosite în premieră
Explicații în legătură cu zgomotul insportabil au fost date de martorului Dumitrescu Ionel, audiat la data de 30.10.2017. „În decembrie 1989 eram ofiţer al MApN, cu gradul de inginer colonel în cadrul Secţiei cu înzestrare cu materiale tehnice a Consiliului Politic Superior al Armatei. Ocupam funcţia de ofiţer I, având ca principală atribuţie de serviciu, asigurarea cu tehnică de propagandă specială - război psihologic. La 21.12.1989 de la unitatea unde activam au fost trimise patru autospeciale care au avut rolul de a amplifica sunetul, respectiv de a dubla sistemul celor de la Radiodifuziunea Română. Aceste autospeciale s-au aflat sub comanda lt.maj. Grumaz Alexandru”, spune Dumitrescu.
El continuă: ”Conform planificării, cele patru autospeciale au fost instalate. Afirm în deplină cunoştinţă de cauză că una dintre autospeciale a fost sursa sunetului de joasă frecvenţă cu efect de panică, sunet care a provocat dezordine în mulţimea adunată în Piaţa Palatului, cu ocazia mitingului popular convocat de preşedintele Nicolae Ceauşescu”.
”În timp, s-a acreditat ideea conform căreia acest sunet a fost generat de sovietici sau americani, însă realitatea este că sunetul a fost generat de una dintre cele patru autospeciale dispuse de UM 02348 Bucureşti în perimetrul pieţei. Semnalul de panică a fost opera propagandei speciale la inamic. Precizez că acel sunet cu efect de panică, înregistrat pe două benzi magnetice a fost probabil importat”
Maiorul Ionel Dumitrescu:
E greu de spus însă dacă zgomotul a fost lansat după sau înainte de spargerea mitingului, adică a fost lansat împotriva inițiativei lui Ceaușescu sau, dimpotrivă, pentru a determina mulțimea să fugă și nu să intre în sediul Comitetului Central, cum s-au temut demnitarii comuniști. Varianta oficială asumată de Dumitrescu e că au folosit-o tocmai ca să nu înceapă o eventuală manifestație.
”Cele două benzi au fost scoase şi folosite în premieră. Din câte cunosc de la persoanele cu care am intrat în contact, cele două benzi cu efect de panică urmau a fi folosite în timpul discursului preşedintelui Ceauşescu, doar dacă s-ar fi ivit ocazia. Concret, această ocazie s-a ivit atunci când anumite persoane infiltrate în rândul manifestanţilor au declanşat acţiuni diversioniste cu scopul de a sparge mitingul. Este vorba de împunsături cu diverse obiecte contondente şi ascuţite, victimele acestei acţiuni fiind în special femeile”, spune Dumitrescu
Atunci, spun ei, au decis să dea drumul sunetului înspăimântător de pe benzi, pe megafoanele montate pe mașini.
Pe bandă erau înregistrat huruit de blindate
”Busculada a fost creată dinspre exterior spre interior, fiind generată o mişcare ce nu a putut fi controlată. În acel moment, a fost declanşat sunetul cu efect de panică existent pe benzile respective. Rezultatul acestor acţiuni este binecunoscut. Precizez că, Mircea Andrievici (comandantul UM 02487 Bucureşti) nu a luat singur decizia de folosire a acestui sunet cu efect de panică, ci doar după ce s-a consultat cu mine şi Ionescu Dan (comandantul UM 02381 Bucureşti). Împreună am decis să experimentăm pe viu folosirea acelui sunet. Cunoşteam la modul teoretic ce efecte poate genera difuzarea unui astfel de sunet”, spune Dumitrescu.
”Sunetul era emis pe o bandă de joasă frecvenţă şi odată generat crea efecte de panică maximă, în funcţie de subiecţii asupra cărora acţiona (....) Benzile cu sunet de panică au fost distruse prin ardere în seara zilei de 21.12.1989. Pentru realizarea acestui sunet de panică se folosesc huruit de blindate, împuşcături de mitraliere grele sau uşoare, explozii (petarde, grenade). În acest fel, este posibil ca zgomotele unor explozii de grenadă sau petarde raportate de unii martori să fie generate tot de emiterea sunetului respectiv”
Țepi, cârlige, sule folosite împotriva femeilor de la miting
Despre acțiunile diversioniste din timpul mitingului există confirmări ale mai multor participanți, se arată în Rechizitoriu. Mărturiile sunt completate de cea a lui Curticeanu Silviu, care a specificat că „Eu nu cunosc ordinele pe care Ceauşescu le-a dat în continuare, dar la scurt timp am putut observa nemijlocit pe o masă aflată într-una din săliţele de la nivelul cancelariei mai multe obiecte aduse probabil din piaţă. Erau prezenţi generalul Neagoe - şeful Direcţiei a V-a şi alte persoane din aparatul de partid şi de stat. Pe masă am văzut mai multe bucăţi de lemn, iar unele aveau la capete, sub forma a două cârlige, gen coarne de drac, foarte bine ascuţite, metalice. Am mai văzut bucăţi de lemn care aveau în vârf ace. Aceste ace erau de fapt nişte bucăţi metalice de circa 5-6 cm foarte bine ascuţite la vârf şi prinse în acele cozi din lemn. Rolul lor era fără îndoială acela de a împunge şi a provoca evident răniri”.
”Cred că au fost folosite pentru a crea panica şi a dezorganiza respectivul miting. Sunt convins că s-a acţionat în mai multe puncte, ca nişte focare pentru dislocarea mulţimii. Pe acea măsuţă am văzut şi resturile unor petarde. Aşa se discuta acolo”
Silviu Curticeanu:
Ceaușescu s-a înfuriat
”Am remarcat prezenţa lui Nicolae Ceauşescu care a vizualizat acele obiecte aflate pe masă şi puteam constata cum teama lui incipientă se transformă în furie. În mod cert Nicolae Ceauşescu înţelegea că acele obiecte au fost folosite cu intenţie pentru destructurarea mitingului. Aşadar, înţelegea că cele petrecute au fost urmarea unor provocări”, a mai spus Curticeanu.
Există la Dosar și stenograma 23 din 28 decembrie 1993 a declarației lui Constantin Manea – fostul şef de cabinet al lui Ceauşescu Nicolae. „După evacuarea populaţiei adunate la miting au rămas foarte multe pancarte, lozinci şi s-a făcut curăţenie. Nu ştiu cine spunea, parcă Barbu Petrescu (primarul capitalei), că au fost adunate foarte multe sule. Unele din ele cu vârful însângerat. Explicaţia că ar fi fost o echipă pregătită care a înţepat femeile şi ele au ţipat, de disperare şi durere. Deci aşa s-a produs. A fost foarte bine organizat.”
