Povestea celor doi români care au plecat cu velierul în jurul lumii și au rămas izolați într-un șantier din Noua Zeelandă. Nu pot păși pe țărm nici pentru provizii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Doi români plecați în aventura vieții lor cu velierul, într-o călătorie în jurul lumii, sunt blocați de peste o lună în Șantierul Naval Norsand din Noua Zeelandă. Nu pot merge nici până în oraș, iar să plece pe apă ar fi și mai rău: toate insulele din jur sunt închise și n-ar putea să pună nicăieri piciorul pe țărm pentru provizii și combustibil.
Cuprins:
- “Când ne-am simțit pregătiți pentru această provocare, nimic nu ne-a mai putut opri!”
- Coronavirusul i-a izolat în Noua Zeelandă
- Își repară singuri ambarcațiunea
- Le-ar putea amâna planurile cu un an
- Fascinația pentru navigat și Brexit-ul care i-a grăbit la drum
- “De la Bora Bora la Galapagos, orice insulă vizitată a fost un muzeu în aer liber!”
- “Pe ocean poate fi înfricoșător... dar mă las complet în voia sorții!”
- Omul sfințește locul...
- “Dacă tu crezi că poți sau crezi că nu poți, ai dreptate!”
- Viața de dinainte, Brașov-București-Londra
Alături de alte zeci de navigatori pe care pandemia de coronavirus, implicit închiderea granițelor, i-a prins în șantier, Ana și Sorin nu au altceva de făcut decât să lucreze toată ziua la barcă. ”Vopsim, înlocuim piesele uzate, gresăm toate piesele, service-ul motorului, dăm cu lac lemnul din interior, reparăm pânzele, reactualizăm programele de navigație”, spun românii, care nu și-au pierdut speranța că-și vor putea continua, la un moment dat, călătoria.
Ana este din București, Sorin din Brașov, sunt împreună de 15 ani și locuiau la Londra când s-au hotărât să plece în aventura vieții. “Lăsasem totul în urmă pentru a ne construi un viitor mai bun, departe de casă. Și reușisem, cu toate sacrificiile necesare. Dorul de casă era în continuare mare, dar în același timp o întrebare ne dădea târcoale: «Care este următoarea provocare?». Nu putea fi alta, pentru niște navigatori novici, decât a naviga în jurul lumii”, povestesc cei doi.
“Când ne-am simțit pregătiți pentru această provocare, nimic nu ne-a mai putut opri!”
În mai 2018 au ridicat pânzele și au pornit la drum, la bordul velierului Mehalah. Au pregătit barca pe parcursul mai multor luni, cu sacrificii financiare, dar cea mai importantă a fost pregătirea mentală: “Când ne-am simțit pregătiți pentru această provocare, nimic nu ne-a mai putut opri!”.
Londra, Spania, Portugalia, Insulele Canare, Caraibe, Insulele ABC (Aruba, Bonaire, Curacao), San Blas, Panama, Galapagos, Marchize, Tuamotus, Society Islands (Tahiti, Morea, Huahine, Raiatea, Taha, Bora-Bora), Cook Islands (Atolul Palmerston), Niue,
Tonga (Arhipelagul Vava'u), Fiji, Noua Zeelandă este traseul parcurs până în prezent de Ana și Sorin pe Mehalah. S-au abătut de la un singur punct, nu s-au mai oprit în Insulele Capului Verde din cauza furtunilor de nisip din Sahara care puteau afecta barca și echipamentul, dar și a condițiilor precare de acolo.
Coronavirusul i-a izolat în Noua Zeelandă
În noiembrie 2019 au coborât din Fiji în Noua Zeelandă pentru a evita sezonul cicloanelor la tropice. Au scos barca pe uscat în insula de nord și au plecat într-o aventură de trei luni pe țărm, la bordul unui campveran. Au vizitat și insula de sud, dar au auzit și de coronavirus, iar după ce s-au întors la barcă, în martie, țara a intrat în “lockdown”. Așa că s-au văzut nevoiți să rămână în Șantierul Naval Norsand, alături de navigatori din toată lumea.
“Suntem izolați de oraș și pregătim, ca toată lumea de aici, bărcile pentru noul sezon. Pentru când s-or deschide granițele. După cum bine știm, oceanul nu are porți, însă toate insulele din Pacific, inclusiv Australia, și-au închis granițele, deci nu poți păși pe țărm nicăieri. Asta înseamnă lipsă de provizii și realimentare cu combustibil dacă ești pe ocean!”.
Își repară singuri ambarcațiunea
Nu se plâng de pauza impusă, o folosesc ca pe un bun prilej de a repara și menține ambarcațiunea. “Am parcurs 15.000 de mile nautice, adică 28.000 de kilometri. Barca este din fibră de sticlă și aproape în fiecare an trebuie curățată și vopsită pe cocă, unde are contact cu apa. Noi facem toată munca, vopsim, înlocuim piesele uzate, gresăm toate piesele, service-ul motorului, dăm cu lac lemnul din interior, reparăm pânzele, reactualizăm programele de navigație, înlocuim lanțul ancorei și altele. Un milion de joburi deosebit de importante pentru o navigație în siguranță!”.
Le-ar putea amâna planurile cu un an
Planul inițial era întoarcerea la tropice (în Fiji) după sfârșitul cicloanelor, adică la finalul lui aprilie, dar acum cei doi sunt nevoiți să aștepte redeschiderea granițelor. “Ne afectează situația, pentru că noi urmărim sezoanele. Am vrea să plecăm din Noua Zeelandă înainte de venirea iernii. Dacă nu va fi posibil, vom rămâne aici și vom relua călătoria către Fiji, Vanuatu, Noua Caledonie și Australia abia la anul în mai”.
Fascinația pentru navigat și Brexit-ul care i-a grăbit la drum
“Să nu confundăm călătoritul în general (cu avionul, trenul sau mașina) cu navigatul pe oceane și în jurul lumii!”, spune Sorin, care a avut încă din copilărie o atracție către aventură și mare, ocean. O pune pe seama celebrului “Toate pânzele sus!” și pe vacanțele anuale pe litoralul românesc. Au dobândit cu adevărat “microbul” navigației într-un concediu în Turcia, pe un iaht, împreună cu niște prieteni români.
“Aș putea spune că ceea ce facem noi diferit față de alți oameni este că, în momentul în care ne punem ceva în minte, dedicăm totul planului respectiv. «Ne aruncăm cu capul înainte». Un exemplu în acest sens este bugetul călătoriei. Ar fi trebuit să fie de 100.000 de lire, dacă mai lucram încă patru ani, așa cum plănuisem. Dar odată cu Brexit-ul, desi suntem cetățeni britanici, nu am mai vrut să fim în UK și am pus imediat planul în aplicare, cu un buget minim de 10.000 de lire pe an!”. O să cităm, însă, un mare navigator francez, Bernard Moitessier: “Cheltui atât cât ai! :-D”.
“De la Bora Bora la Galapagos, orice insulă vizitată a fost un muzeu în aer liber!”
Ana și Sorin s-au împrietenit cu alți navigatori, iar relațiile cu localnicii au fost întotdeauna călduroase și revelatoare.
Au găsit culturi noi, de la simpla societate matriarhală în arhipelagul San Blas (Marea Caraibelor), la cultura bogată în obiceiuri strămoșești din îndepărtatul Arhipelag Marchize din Pacific, la viața “mai conformistă, dar fericită” din Fiji.
“Am savurat fiecare picătură a cocktail-ului cultural de-a lungul călătoriei noastre. Ne-am bucurat de ospitalitatea neasemuită și stilul de viață relaxat din Polinezia Franceză, dar și de societățile mai conservatoare din partea de vest a Pacificului. Am savurat peisaje magnifice, în apă și pe uscat. De la nenumăratele nuanțe de albastru ale lagunei ce împresoară Bora Bora, la îndrăznețele vârfuri din Marchize și interminabilele plaje albe, împăienjenite de iguane și broaște țestoase, în Galapagos. Orice insulă vizitată a fost ca un muzeu de științe naturale în aer liber!”.
“Pe ocean poate fi înfricoșător... dar mă las complet în voia sorții!”
Afirmă fără ezitare că această aventură îi schimbă în fiecare zi, într-un mod pozitiv. “Este o călătorie în afara, dar și în interiorul nostru. Ne descoperim limitele, de multe ori le depășim și învățăm cât de puțin ne trebuie să fim fericiți!”. S-au confruntat cu tot felul de încercări, de la valuri înspăimântătoare, la probleme cu echipamentul și alergii serioase, în mijlocul oceanului, fără nici un acces la servicii medicale.
O întrebare de care se tot “lovesc” este dacă le este frică în pasaj pe ocean (distanță mare parcursă pe apă, între două puncte îndepărtate de uscat). “Sorin, cu toată responsabilitatea navigației pe umerii lui, admite că poate fi înfricoșător într-un pasaj lung, când vremea este mai puțin prielnică. În acele momente, barca este sub o tensiune fantastică și de aceea este critic ca echipamentul bărcii și barca să rămână intacte. Eu, în schimb, cu capabilități navigaționale limitate, mă las complet în voia sorții. Eu știu că suntem oameni buni și cred cu tărie că nu ni se poate întâmpla nimic rău. Sunt un mare adept al puterii gândului!”, răspunde Ana. Cel mai lung pasaj din călătoria lor a fost de 26 de zile, între Galapagos și Marchize.
Omul sfințește locul...
În drumul lor și-au adus aminte des de proverbul “Omul sfințește locul”, văzând insule în mijlocul Pacificului pe care viața este foarte simplă și oamenii sunt privați de lucruri pe care “lumea civilizată” le consideră esențiale. Cu toate acestea, locuitorii de acolo sunt deosebit de primitori și generoși, trăiesc în perfectă armonie cu natura și au grijă de tot ceea ce îi înconjoară.
“Dacă tu crezi că poți sau crezi că nu poți, ai dreptate!”
Chiar și așa, oricât le-ar fi plăcut cultura insulelor din Pacific, concluzia lor este că nici un loc vizitat până acum nu este perfect. Și atunci? “La finalul călătoriei noastre... vom continua să călătorim. Lumea este atât de mare și de frumoasă, încât nu vrem să pierdem timpul prețios pe care-l avem stând prea mult într-un loc. Vrem să inspirăm oamenii să-și depășească barierele mentale și să-și trăiască viața și visurile independent de constrângerile financiare. Este posibil! Vrem să încheiem cu un citat drag inimii noastre, care îi aparține lui Henry Ford: «Dacă tu crezi că poți sau crezi că nu poți, ai dreptate!»”.
Pentru oricine își dorește să ia legătura cu ei, Ana și Sorin au la dispoziție adresa de email contact@outwiththewind.com, dar și blogul lor de călătorie outwiththewind.com, unde își aștern toate amintirile, în cuvinte sau imagini.
Viața de dinainte, Brașov-București-Londra
Sorin este din Brașov, unde a terminat Liceul cu Program Sportiv și a început cursurile Facultății de Sport. La scurt timp a plecat la Londra, fără să aibă pe cineva acolo. Ana a terminat ASE-ul și a lucrat în București, în vânzări de telecomunicații pentru corporații. Până s-au cunoscut, în 2005, la schi, în Poiana Brașov.
Ultima poziție pe care Sorin a avut-o la Londra era cea de Marine Logistics Manager (în cadrul companiei Morgan Sindall) la proiectul Thames Tideway. Ana era HR Manager la o firmă de consultanță de marketing, KAE Marketing Intelligence. “Acum, probabil te gândești că dețineam acolo muncă la nivel înalt, făcând saci de bani. Nu a fost așa! Am muncit din greu, am fost atenți cu banii și am investit în proprietăți”.
