„Ruşii ne-au spus clar ce vor, într-un exercițiu de franchețe pe care îl găsesc bine-venit”

Alina Mungiu-Pippidi critică modul în care România a tratat subiectul comasării de trupe rusești la granița Ucraina, întrucât „tonul discuției publice despre asta în România este isteric, grandoman și belicos”. „Nu e spontan așa, pentru că pe politică externă în România nu mai există deloc voci spontane”, afirmă Mungiu-Pippidi.

Profesorul subliniază că „se crucește” când aude solicitarea făcută din România de sporire a trupelor americane pe teritoriul României

„Cred că și șoferii de taxi, pe bază de bun simț, știu de mult că orice război cu rușii e dinainte pierdut, dacă ajungem să îl ducem la sol, că din Turcia la București cu autocarul care calcă toate regulile de circulație faci vreo 12 ore, darămite să ajungi în Ucraina cu tancul, cade Viena între timp, și asta presupunând că Erdogan o să se ducă să se bată pentru noi cu Putin”, scrie Mungiu-Pippidi.

Ideea aderării la alianța NATO a Georgiei și Ucrainei este una greșită, este de părere Mungiu-Pippidi, cât și imposibil de pus în practică, din cauza problemelor pe care le au la frontieră. Ea oferă exemplul Finlandei, care a ținut piept unei invazii rusești în 1939; pentru a nu-i provoca pe ruși, statul nordic a ales calea neutralității, nedevenind nici până azi membru NATO.

Recomandări

Rufin Zamfir, expert în dezinformare rusească: „Este obligatoriu ca instituțiile competente să verifice dacă Rusia a interferat în procesul electoral din România”

„Odată ce începem să facem exerciții militare cu NATO, provocăm Rusia, și urmarea provocării din ultimii 20 de ani a fost reînarmarea și întoarcerea Rusiei la rangul de putere globală. Când politica externă a ultimilor 15 ani s-a dovedit așa de catastrofală, poate e timpul să o schimbăm?”, continuă profesorul.

Rusia nu vrea să „invadeze Ucraina, puteau să o facă atâția ani, dar vor să nu înarmăm Ucraina și să încetăm cu discuțiile despre NATO”, spune Mungiu-Pippidi, care oferă drept soluție pentru rezolvarea crizei actuale „întoarcerea la o echilibrare în spiritul Helsinki”.

Semnat în 1975, acordul de la Helskinki avea rolul de a reduce tensiunile dintre blocurile sovietice și cele occidentale.

„Evident că nu le putem da tot ce vor, nici ei nu se așteaptă, dar acesta poate fi momentul unei relansări a discuției pe fond despre cum trebuie să arate regiunea asta”, precizează Alina Mungiu-Pippidi.

Editorialul integral poate fi citi pe „România Curată”

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro