Cum consumă cultură generația Z: „E ușor să spui că românii nu merg la teatru, însă câți își permit un bilet de 100 lei?”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Generația Z este prima care a crescut într-o lume a internetului, una în care accesul la informație a devenit mai ușor ca niciodată. Este o generație care a trecut printr-o schimbare uriașă de status quo în ceea ce privește educația, viteza cu care se propagă lucrurile și modurile în care poți să analizezi experiențele prin care treci.
Cuprins:
De aceea, o schimbare în ceea ce privește felul în care este văzută și consumată cultura de această generație poate părea așteptată. Dar ce înseamnă cultura pentru tinerii din generația Z și ce tip de experiențe culturale aleg aceștia? Pentru a înțelege mai bine cât de mare este apropierea dintre generația Z și cultură am discutat cu Andra Mureșan, jurnalistă la Scena9, program coordonat de Fundația9 și BRD și implicată în campania „Cultura Contează”, care își propune să aducă tinerii mai aproape de cultură, indiferent de tipul și forma pe care aceasta o are.
„Îmi dau ochii peste cap când cineva spune că tinerilor nu le pasă de cultură”
Libertatea: Ce înseamnă cultura pentru tineri?
Andra Mureșan: Cultura sau felul în care o văd tinerii cred că are diverse valențe, la fel ca în cazul altor generații. Depinde foarte mult de contextul cultural în care crești, ce fel de întâlniri ai cu cultura de orice fel – muzică, arte vizuale, arte performative etc. – de-a lungul timpului. Pot doar să vorbesc în numele meu, care provin din generația Z sau mai bine zis începuturile ei. Am crescut într-un orășel de provincie fără teatru, fără casă de cultură și care, nici măcar acum, nu are o librărie.
De aceea ajung să-mi dau ochii peste cap când cineva îmi spune că tinerilor nu le mai pasă de cultură. În primul rând, care tineri? Dacă ne raportăm la țara noastră, stăm în continuare foarte prost (în afară de București, Cluj, Sibiu și alte câteva orașe) la organizarea și susținerea unei infrastructuri culturale. Mai este și povestea în care oamenii din București compară experiențele lor cu ale celor din alte orașe. Ajungi să privești cu totul diferit cultura atunci când crești într-un oraș care-ți arată că are mai multe fețe, nu doar un soi de cultură înaltă cu care nu rezonezi și pe care probabil că nu vrei să o cunoști. Așa că da, cred că există foarte multe nuanțe atunci când vorbim despre „tineri și cultură”.
Ce am observat din interacțiunile pe care le-am avut la Fundația9 cu tineri, în special prin intermediul Pagina9 – o școală de jurnalism pentru tineri pe care Scena9 și Școala9 au organizat-o anul trecut la Sibiu – este clar că ei își doresc o cultură pe care să o simtă mai aproape de realitatea lor, nu una elitistă.
Cât timp acordă tinerii culturii?
Cred că barometrul cultural arată diferite statistici care circulă an de an și care uneori sperie, mai mult decât să aducă o nouă informație. Cred că și statisticile despre consumul cultural ar trebui să fie mai mereu contextualizate. E ușor să spui că românii nu merg la teatru, însă câți își permit un bilet de 100 lei uneori? În plus, participarea culturală nu depinde doar de venit, ci și de ceea ce Pierre Bourdieu numea „capital cultural”, ansamblul resurselor, experiențelor și reperelor care influențează relația oamenilor cu actul cultural. Pe baza acestora, de multe ori, unii oameni, în special din categorii vulnerabile, ajung să fie excluși de la actul cultural. Inclusiv atunci când vorbim despre tineri. De aceea, cred că simpla prezentare a statisticilor nu este suficientă. Ele trebuie interpretate în raport cu contextul social și economic în care sunt produse.
O parte din aceste lucruri au fost abordate de către colegii de la Școala9 în seria lor care analizează cum este să fii adolescent la sat și care e impactul lipsei resurselor în școli când vine vorba de accesul tinerilor la cultură. Însă există și soluții la toate aceste bariere. La Rezidența9, de exemplu, evenimentele, atelierele și expozițiile sunt cu acces gratuit, tocmai pentru a elimina bariera financiară și pentru a face cultura mai accesibilă. În același timp, conținutul și limbajul sunt gândite astfel încât să vorbească pe înțelesul și în interesul lor.
Colegii de la Școala9 au și un proiect numit „Școala cea mai9”, unde îi mentorează pe tineri să devină jurnaliști. Asta înseamnă că încă din liceu ei ajung să publice primele lor articole plătite. De asemenea, la Rezidența9, în cadrul „Care-i faza cu arta contemporană?”, colegii îi aduc pe tineri artiști și nu numai să organizeze ateliere și să participe la ele.
Cluburile sociale sunt din nou la modă
Ce tip de experiențe culturale caută adesea tinerii din generația Z?
Cluburile sociale, deși nu au fost populare la noi prin secolul XVII cum erau în alte părți din Europa, acum, datorită (sau din cauza?) social media, dar și a globalizării, pare că reapar peste tot, însă într-o nouă formă. Și pare că răspund unei nevoi a zoomerilor de a face parte dintr-o comunitate, lucru care după 2020 a început să lipsească cu desăvârșire.
Mi se pare că prind foarte bine toate cluburile: există cluburi de carte, de film, de gătit, de ceramică, de alergat. Probabil că până acum s-a înființat un club pentru orice. Cred că genul acesta de activități cumva au ajuns să le placă generației Z, deși nu aș vrea să generalizez. Cred că nu ajută pe nimeni să punem o întreagă generație într-o anumită cutiuță. Fiecare generație are anumite particularități generale, însă există în continuare și subculturi (chiar dacă se spune că-s pe cale de dispariție), unde tinerii sunt în căutare de petreceri post-punk, alții care merg la seri de poezie, la rave-uri, la cluburi de șah sau la ateliere creative.
Au schimbat tehnologia și inteligența artificială modul în care consumă un anumit tip de experiență culturală tinerii? Mă gândesc aici dacă i-a îndepărtat pe unii de la anumite activități precum lectura sau dacă, dimpotrivă, i-a apropiat, în ideea de a se detașa de ecrane și tehnologie.
Cred că ambele sunt valabile. Nu cred că doar pe tineri i-a influențat inteligența artificială, totuși. Majoritatea persoanelor de pe Facebook-ul meu care generează imagini cu AI cu pisicuțe sunt boomerii, nu generația Z. Cred că ne influențează într-o oarecare măsură pe fiecare dintre noi, fie că vrem sau nu. Când vine vorba despre lectură, eu observ la mine în feed și în jur un nou trend unde oamenii vor să citească cât mai mult sau să-și etaleze cărțile citite. E o întreagă discuție despre ce se întâmplă atunci când cititul devine un trend și este apropriat de mari case de modă sau celebrități, dar da mi se pare că se citește tot mai mult în jurul meu. La fel cum există trendul analog, dar care nu cred că are nici acum o relevanță atât de mare. Până la urmă, a existat tot în online.
Capacitatea de atenție generală a scăzut considerabil, indiferent de generație, vedem o mulțime de oameni care se plâng atunci când un film, spre exemplu, ajunge să aibă o durată de 3 ore. În contextul acesta, cum a evoluat consumul de cultură al noii generații în ultimii ani?
Sigur că sunt într-o bulă, dar mi se pare că lumea merge destul de mult la film sau discută despre filme. În același timp, cred că modul în care consumăm cultură s-a schimbat. Pe de o parte, există într-adevăr o scădere a capacității de atenție și o preferință pentru conținutul scurt, însă, pe de altă parte, observăm că experiențele culturale au început să fie parte din logica platformelor digitale.
De exemplu, mulți tineri folosesc Letterboxd (n.r.: site și aplicație destinate filmelor și serialelor) pe post de jurnal al tuturor filmelor pe care le-au văzut, dar și ca să vorbească cu alții despre ele sau ca să obțină un oarecare statut. Există dorința de a descoperi filme noi, de a le evalua, de a le recomanda și de a participa la conversații în jurul lor. Din perspectiva aceasta, nu cred că putem spune simplu că generația tânără consumă mai puțină cultură. Mai degrabă, consumă cultura diferit.
Cum își aleg tinerii din generația Z artiștii pe care îi susțin
Cum descoperă tinerii evenimente culturale noi?
Algoritmul îți arată, de regulă, conținut asemănător cu ceea ce ai consumat deja, ceea ce înseamnă că este mai ușor să afli despre un eveniment dacă faci deja parte dintr-o anumită „bulă” culturală. În consecință, există riscul ca oamenii să descopere mai puțin din ceea ce se întâmplă în afara cercului lor de interese.
Tocmai de aceea cred că pentru instituțiile culturale și pentru organizatorii de evenimente este o provocare foarte mare să ajungă la tineri. Noi la Fundația9 ne întrebăm deseori cum să mai facem programe care să ajungă la tineri. Altfel, cultura riscă să circule doar în interiorul acelorași comunități, în loc să atragă oameni noi.
Cum își aleg tinerii din generația Z artiștii pe care îi urmăresc și susțin? Caută unii cu care să rezoneze mai mult sau care să aibă anumite valori care să îi reprezinte?
Chiar ieri mă gândeam la relații parasociale și, mai punctual, la relațiile parasociale pe care le am eu cu anumiți artiști. Cred că social media ne-a permis (sau ne-a dat impresia că) să știm mai multe despre viețile celebrităților, iar asta ne-a făcut să ne apropiem de ei. Cred că e și despre valori, dar nu mereu. Probabil de aceea apare aproape de fiecare dată acel șoc când un anumit pop star colaborează cu un brand care nu este etic sau, mă rog, că ar avea o anumită afiliere politică. Dar nu știu dacă la începutul formării relației e mereu și acest punct, pentru toată lumea.
E vreo diferență între modul în care tinerii români se raportează la cultură față de cei din alte țări?
Cred că are legătură cu ce spuneam la început. Mă gândesc des cum aș fi fost dacă mă nășteam în București. Ce aș fi făcut acum? Câte lucruri aș fi știut mai devreme? Îmi puneam atât de multe piedici dacă aveam aceste oportunități? Ei, situația e și mai diferită când vorbim de capitale precum Paris, Londra, Berlin, care au o infrastructură culturală nemaivăzută și care se vede că, așa imperfectă cum e, își doresc să contribuie la cultură și să o susțină.
