De ce Nicușor Dan ar trebui să ceară demisia directorului SIE, Gabriel Vlase și să reformeze serviciul

Dincolo de realitatea rușinoasă că, până în prezent, nu a trimis niciun ambasador la post (deși 54 de ambasadori români și-au depășit deja mandatul clasic de patru ani), Dan nu a dat niciun semnal public că ar fi cazul ca directorul SIE, Gabriel Vlase, să își semneze demisia, având în vedere că pesedistul conduce această instituție de opt ani de zile.

Scuza pe care o repetă Dan este că nu ar avea o majoritate parlamentară pentru a trece în Parlament, la vot, propunerile sale pentru șefia civilă a celor două servicii de informații, SIE și SRI.

Însă nici nu a testat, în mod concret, acest mult-invocat blocaj parlamentar, ca să demonstreze cetățenilor că parlamentarii români chiar blochează numirile de directori ai unor instituții importante din sectorul de securitate națională. Lipsa de inițiativă a președintelui trădează mai degrabă dorința sa de a menține, pentru o perioadă nedeterminată, toți actorii cheie ai regimului Iohannis.

O strategie similară pe care a adoptat-o, de altfel, și când a intrat în mandatul de primar, după Gabriela Firea, păstrând anumiți directori de instituții din subordinea primăriei, care fuseseră numiți politic de fosta primăriță. 

Cetățenii ar putea argumenta că un serviciu de informații extern are, prin natura sa, un profil discret, își exercită activitatea sub protecția informațiilor clasificate, iar managementul acestei instituții ar fi o chestiune de interes restrâns, al elitei politice, nu unul de interes general.

Dincolo de faptul că SIE este o instituție publică, iar românii nu cunosc cât de eficient este controlul parlamentar civil asupra activității sale, există și alte motive obiective, serioase, pentru care SIE ar merita reformat. 

Ingineria nu te ajută să înțelegi lumea, ci studiile aprofundate în relații internaționale 

Într-o instituție total opacă, așa cum este SIE, care nu dorește să răsufle nicio informație de interes public în privința funcționării sale, cele trei personaje din conducerea SIE, cu CV-uri la vedere (directorul civil, Gabriel Vlase și cei doi adjuncți militari, Eugen Nedelcu și Ioan Brița) devin singura interfață între public și instituție.

Ei sunt actorii publici care ar trebui să transmită românilor încredere, competență și profesionalism. În privința competenței, cele trei CV-uri profesionale, publicate pe site-ul instituției, arată negru pe alb că niciunul dintre ei nu a terminat studii serioase în domeniul politicii externe, studii de securitate sau de intelligence. Relațiile internaționale, studiile de securitate și cele de intelligence reprezintă discipline distincte din sfera științelor politice și nu pot fi învățate, de la zero, la locul de muncă. 

De pildă, directorul departamentului de analize strategice, Eugen Nedelcu, aflat în funcția de prim-adjunct SIE din anul 2019, a terminat, dreptul la Academia de Poliție și cursuri post-universitare în jurnalism și comunicare la Universitatea București și la Colegiul Național de Apărare.

Gândirea strategică de politică externă reprezintă vârful calificării în domeniul relațiilor internaționale și poți ajunge la asemenea capacități analitice după ani de studiu aprofundat în relații internaționale. Pentru a înțelege cum s-a format ordinea mondială după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, modul de formare al instituțiilor internaționale cu rol major în menținerea acestei ordini, punctele forte și vulnerabilitățile acestor instituții, de ce există puteri revizioniste care doresc distrugerea acestei ordini, specificul gândirii de politică externă al puterilor revizioniste, specificul politicii externe al fiecărei mari puteri în parte care influențează dinamica politicii internaționale, pentru a  ajunge în punctul în care poți emite predicții în privința tendințelor internaționale, ai nevoie de studii serioase în relații internaționale, nu în drept sau jurnalism. Abia în acel moment profesional poți gândi sau influența, la nivel strategic, politica externă și de securitate a României. 

Un șef al unui departament de analiză de intelligence ar trebui să aibă în CV-ul profesional cursuri la universități occidentale din care să reiasă că stăpânește ceea ce se cheamă „structured analytical techniques”, indispensabile unui strateg de politică externă, iar ele înseamnă un set de reguli transpuse în doctrina de intelligence a SUA, după atacul terorist 11/9, care ajută analistul de informații să își depisteze și să-și elimine erorile cognitive, pentru a ajunge la nivelul unor analize cât mai precise.

La fel de inadecvați fișei postului, Vlase și Birța, sunt licențiați în inginerie mecanică, la Universitatea Politehnică din București. Nimic serios la nivelul întregului leadership al acestei instituții, în domeniul în care sunt obligați să ia decizii zilnice la locul de muncă. 

În timpul războiului din Ucraina, NATO a încurajat comunicarea strategică 

Comunicarea strategică de intelligence a avut parte de momente cu adevărat revoluționare, după invazia ilegală la scară largă a Rusiei împotriva Ucrainei. Chiar NATO explică această tendință spre deschidere: „Utilizarea informațiilor în cadrul comunicării strategice (StratCom) presupune divulgarea deliberată a informațiilor pentru a modela percepțiile, a descuraja adversarii, a atribui responsabilitatea, a promova coeziunea și a consolida credibilitatea.

Evoluțiile globale recente — în special invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia — au accelerat această practică, evidențiind rolul intelligence în StratCom. Utilizarea informațiilor în comunicarea guvernamentală nu este o noutate, așa cum o demonstrează dezvăluirile istorice de importanță vitală. În ultimul deceniu, comunicarea serviciilor de securitate europene și americane a devenit din ce în ce mai deschisă în ceea ce privește amenințările reprezentate de adversarii străini”, susține NATO în introducerea unui studiu dedicat acestei teme. 

Care ar putea fi actorii care practică acest tip de comunicare strategică prin care transmit forță, încredere, valori democratice și reziliență împotriva autoritarismelor externe? În special directorii serviciilor de informații externe. Cele trei state baltice – Estonia, Lituania și Letonia – au atins excelența, în timpul războiului din Ucraina, în comunicarea strategică de intelligence, prin rapoartele declasificate pe care le publică anual. Un astfel de raport poate fi citit aici, semnat de omologul lui Gabriel Vlase din Letonia, Egil Zviedris. 

Prin comparație de politica opacă pe care o încurajează Vlase asupra SIE, Zviedris transmite comunicate de presă privind agenda vizitelor importante pe care le are, cum ar fi întâlnirea cu directorul Centrului de Intelligence civil al Uniunii Europene (EU INTCEN), Daniel Markić sau participarea sa la Conferința de securitate de la Munchen. 

EU INTCEN este o structură de analiză de intelligence, care face parte din Serviciul European de Acțiune Externă, aflat sub autoritatea Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, Kaja Kallas. Românii cunosc oare faptul că UE are instituții de intelligence către care serviciile de informații ale statelor membre, inclusiv ale României, transmit informații în interesele de securitate europene? Cum poate deveni România un actor activ în UE dacă este preferată absența în majoritatea palierelor europene prin care pot fi influențate anumite decizii? 

În contextul consolidării autonomiei strategice europene, în rândul ofițerilor de intelligence a început să se pună problema unei cooperări de intelligence mai aprofundate, la nivelul serviciilor de informații din UE, pentru că, fără o armonizare strategică la nivel de intelligence, este greu să fie armonizate și alte strategii europene comune, cum ar fi cele economice.

România tace pe acest subiect, la fel ca pe multe alte teme de securitate europeană. Este în interesul de securitate al României ca SIE să transmită, prin aceste canale specifice (back channels), propriile idei către Kaja Kallas pentru operaționalizarea Articolului 42.7 al Tratatului privind Uniunea Europeană, așa cum am explicat într-un alt text de analiză publicat recent.

Mai mult, cei trei actori statali nelipsiți în evaluările de securitate ale balticilor sunt Rusia, China și Belarus. Nu doar Rusia, așa cum se întâmplă în evaluările românești! 

În timpul celor aproape cinci ani de când Rusia a invadat Ucraina, Gabriel Vlase niciodată nu a ieșit într-un interviu public pentru a înțelege și românii care este viziunea dumnealui asupra lumii. Directorii serviciilor de informații externe au inclusiv un rol de diplomat, acesta fiind și motivul pentru care SUA, UK, Israel preferă rezolvarea unor teme sensibile de politică externă prin canalele specifice serviciilor de informații. Vlase, în cei opt de ani în fruntea SIE, nu a practicat nicio formă de diplomație publică. 

A devenit deja un ritual ca directorii serviciilor de informații, din democrațiile consolidate, să iasă periodic în presă pentru a exprima anumite observații sau tendințe pe arena internaționale. În noiembrie 2016, fostul șef MI6, Richard Moore, își crea cont de Twitter și lansa tipul de comunicare popularizată sub denumirea de Twitter intelligence.

Aici puteți observa un mic colaj al postărilor sale care reflectă tipul de diplomație digitală practicată de Moore. De la mici detalii care umanizează viața ofițerilor MI6, până la chestiuni serioase de politică externă, MI6 a devenit un actor global care insuflă, în platformele de social media, încredere în valorile democratice, fundamentul comunității de informații a NATO.

La nivel de leadership, SIE trăiește, din păcate, la nivelul mentalităților înghețate ale Războiului Rece, incapabil să se adapteze comunicării moderne de intelligence.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE