Ce-și doresc de sărbători oamenii sinistrați după inundațiile din județul Galați: „Sănătate. Un loc unde să punem capul pe pernă”

Peste 3.600 de familii au fost ajutate, de urgență, cu câte 10.000 de lei, potrivit comunicatelor Consiliului Județean Galați. La această sumă s-au adăugat 15.000 de lei de familie, care trebuie cheltuiți până pe 31 decembrie și justificați cu facturi de la achiziționarea de electrocasnice, materiale de construcții și instalații. 

După aceste ajutoare, urma să înceapă evaluare pagubelor, dar, deocamdată, nu s-a întâmplat nimic în acest sens.

„Ciolacu s-a dus și dus a fost! Noaptea a venit iar apa”

În Slobozia Conachi, comună cu 3.700 de locuitori, casele care au ferestrele deschise în plină iarnă sunt cele unde apa a intrat puternic. În unele curți sau pe marginea DJ 251 se văd containere. „Până acum, le-a plătit curentul Primăria. Acum le-a tăiat curentul, trebuie să-și plătească singuri”, explică Ionel Dima, 51 de ani, unul dintre sinistrații din comuna gălățeană. 

Domnul Dima n-a vrut container. A reușit să-și repare o cameră, în care să poată dormi. Se bucură că a rezistat soba de teracotă. „Am scos parchet, tot am scos. Parchet de cel bun am avut pe jos. Fac și eu cât pot. Mobilele s-au dus. La vreo câteva zile, atunci, au venit pompierii, au luat și au aruncat tot într-o remorcă”, povestește bărbatul. 

Recomandări

Dosarul morții unui militar român prin electrocutare, pe un tanc în Gara Alba Iulia, tergiversat până aproape de prescriere. Se pregătea pentru parada de 1 Decembrie

În curte, ține aragazul stricat. Nu se îndură să-l vândă culegătorilor de fier vechi pentru 13 lei. „Chiar așa, să dau un aragaz pe o ladă de bere? Mai bine folosesc eu tablele alea la ceva”. 

În grădină și în ogradă se observă fâșii largi de mâl verzui, lăsate de diluviu. „Îmi ajunsese apa până la gât. De jur-împrejur, peste gard și în drum, era oglindă. Pe mine m-au scos pompierii, m-au tras cu o coardă, urcasem în pod”. 

Recomandări

În trei luni, niciun soldat din Coreea de Nord nu va mai lupta pentru Rusia în războiul cu Ucraina: „Toți vor fi morți până în aprilie”

După primul val de inundații, la Slobozia Conachi a sosit în vizită de urgență premierul Marcel Ciolacu. „A trecut pe acolo, s-a uitat, s-a dus și dus a fost. Noaptea, a venit iar apa!”. Domnul Dima face un semn cu dosul palmei, indicând direcția premierului.

„Dacă dă Dumnezeu sănătate, mai facem la loc”

În zonă au mai fost inundații în 2013 și 2016, dar nu comparabile cu cele din 2024. „Mi-au distrus tot. Putere nu mai am. Banii pe care ni i-au dat… Cică să iei aia, să iei aia, să iei aia… Mi-a dat biserica o sobă. Mi-au dat saltele, doi saci de haine. Nici nu le pot folosi, n-am paturi. Am primit de la Primărie un pat de la Armată, l-am pus în dormitor. Nu mai am nici o putere”.

Gutui mici stau risipite sub pomii din grădină, ca niște căpșoare de îngeri, înfofolite în păturica de frunze putrede. Lujerii de trandafiri au fost tăiați, „de supărare”, puși la pământ și lăsați așa, protest spinos față de soarta vrăjmașă.  

Domnul Dima spune că-și dorește doar sănătate de Crăciun. „Că dacă dă Dumnezeu sănătate, mai facem la loc ce-am avut. Nu aștept de la nimeni nimic. Primăria de-aici n-are de unde. A făcut tot ce-a putut domnul primar. Dar mai mult n-are de unde”. 

Recomandări

Adrian Sârbu se reîntoarce în instanță pentru dosarul de evaziune fiscală la Mediafax Group. Schema unei „țepe” de 16,8 milioane de lei trasă statului

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 18

Opt case, construite de Simion la Pechea

La Pechea, o altă comună gălățeană afectată de inundațiile din septembrie, o asociație controlată de George Simion, liderul AUR, a cumpărat teren și a construit opt case, înșirate ca mărgelele pe ață, cu chipuri de domnitori pictate pe peretele din față. „Dacă ei așa au considerat, pe mine nu mă deranjează cu nimic”, spune Mioara Ionescu, 38 de ani. 

Pentru ea, locuința asta reprezintă „un mare noroc”. Are trei copii, două fete, de 14 și 16 ani, și „mititelul, băiețelul, mi l-a dat Doamne-Doamne acuma, la sfârșit”. Soțul ei lucrează în construcții. Casa lor, la care construiesc de peste zece ani, are nevoie de reparații capitale. 

„Când a venit apa, am apucat să iau doi pamperși și o pătură. Mi-a răcit bebelușul la plămâni. Am stat o săptămână internată în spital. Pe urmă am venit acasă, s-a-ntors răceala iar la plămâni. I-a făcut fundulețul, mititelul, de la injecții…”, povestește Mioara. 

Dintre cele opt case, doar la trei se văd urme de locuire. „Drept să vă spun, nu știu cum au decis cine să stea în ele. Eu nu-s prea băgăcioasă, îs mai rușinoasă. Deocamdată, nu s-au făcut acte pe case. Au zis că or să ni le dea, pe numele nostru. Mai sunt care au containere prin ogradă, stau în ele”, precizează femeia. Se declară foarte mulțumită de locuință, chiar dacă o folosește doar parțial, pentru dormit. 

„De trei luni, nu mai știam ce-i ăla somn”

„Nu e umezeală, poți să stai cu copilul. M-am rugat de ei, să putem să ne mutăm. N-aveam unde să mai dorm. De trei luni locuiam la o cumnată. M-am rugat: «Lăsați-mă, nu folosesc ăla, nu folosesc ăla. Vin și dorm, măcar să am unde să pun capul pe pernă». De trei luni, nu mai știam ce-i ăla somn. Acuma, când am venit aicea, am căzut lată. Mulțumim lui Dumnezeu! Decât să n-ai…”.

Casele au două camere, bucătărie, baie și sunt dotate cu centrale electrice. „Curent, deocamdată, avem de la un vecin. Zice că deja a venit, ne bagă lumină, deja e caseta aia în față. Am impresia că mai trebuie lucrat la ele, mai pus un boiler. De asta nu stau oamenii. Drept să spun, n-am prea observat dacă au venit oameni. Că noi nu prea stăm aicea. Vă dați seama, nu putem să consumăm curent de la om. Mă duc la o cumnată, bag la spălat. Dacă nu-i lumina noastră… Îi mulțumesc lui Dumnezeu și lui domnul George că s-au făcut casele astea. Altfel, era greu. Și cu bebeluș…”.

Deocamdată, Mioara nu poate spune dacă banii de la stat ajung sau nu pentru reparat locuința. „Vedem ce-om face, încet, încet. Înainte să vină apa, chiar ne bucuram că terminăm și baia la casă, atât mai trebuia. Am terminat-o până la botezul bebelușului. Și după botez, o venit apa”. 

Pe deasupra, încă un necaz: mama Mioarei suferă de cancer și se află în spital. „Ne-a dat Dumnezeu anul ăsta… Nu ne mai arde de sărbătorit. Ce să facem? Ducem. Că Doamne-Doamne dă la ăia pe care îi iubește, care pot să ducă… Nu am cuvinte pentru domnul Simion că le-a făcut, că le-a dat casele astea… Unde mă duceam eu acuma să stau cu copilul?”. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Salvați de vecini: „Vreau să fiu tare, c-am plâns destul”

Noaptea când a lovit viitura va fi greu de uitat pentru familia Mioarei. Femeia susține că a scăpat cu viață datorită vecinilor. 

„A fost apa până la geamuri, pluteau toate în casă… Noi ne-am închis în casă, n-am mai reacționat… Fetele plângeau. Am vrut să mă duc să salvez câinele, era legat în spate, n-am mai putut. Deja apa venea… M-o lua și m-o duce… Nu mai apucam să ajungem la șosea, dacă nu era vecinul să vină să ne scoată. Fetele au aprins lanternele la telefoane și așa ne-au văzut vecinii, că suntem în casă… Noroc că ne-au văzut și ne-au bătut în ușă: «Ieșiți afară, voi nu vedeți ce vine?»”. 

Cu bebelușul în brațe și fetele mai mari pe lângă ea, Mioara își stăpânește lacrimile. „Vreau să fiu tare, c-am plâns destul. Cât am stat la cumnată, aicea, n-am pus capul pe pernă cum trebuie. Vă dați seama, nu spuneau nimic, săracii. Dacă n-aveți unde să vă duceți, ce să vă fac, să vă gonesc pe poartă? Porc n-am tăiat să avem de Crăciun. Că porcii ni i-a luat apa, pe vale. Când aprind candela, mă rog pentru oamenii ăștia care au făcut căsuțele… În rest, nu s-a făcut nimic, îi bun că domnul primar stă și doarme… Ce îi interesează pe ei, dacă au unde să pună capul pe pernă?”. 

Înainte de inundații, pe strada unde locuiau soții Ionescu se făcea noroi. „Era măcel, numai gropi cu apă. Se duceau fetele cu pungi în picioare până la școală. Nici măcar pietriș, nimic”. În ajutoarele care sosesc, când și când, prin Pechea, Mioara nu-și pune mare nădejde. „Ieri s-au adus la biserică la noi aspiratoare și fiare de călcat. Nu m-a anunțat nimeni. Noroc cu o vecină. Ei, se fac ei oameni pe spinarea noastră. Iar cu banii de la stat… Au dat la fel și celor ca noi, care-am avut apă până la geamuri, și la cei care-au avut apă doar în ogradă”. 

„Brad ne mai lipsește?!”

Cumnata Mioarei, Camelia, 34 de ani, regretă că n-a avut șansa să primească loc într-una din casele ridicate de asociația lui George Simion. „Am vorbit, am luat legătura cu băieții (n.r. – organizația locală AUR). Dar au dat și ei la cine au crezut de cuviință. S-au dat toate opt, dacă nu s-au dus oamenii… Or să se ducă… Acum stau care-n containere, care la rude…”. Camelia are două fetițe, una în clasa întâi și una de câteva luni. A reușit să renoveze una dintre camere. „Cât de cât… Dar îmi sare varul… Bucătăria e toată devastată. Problema e umezeala în sine. Nu ne-am făcut brad, o să mergem la mama mea, la Galați. O să se ocupe ea. Sincer, mă faceți să plâng. Brad ne mai lipsește!? Am avut în fiecare an brad… Anul ăsta, ne rugăm pentru sănătate”.

Familia Cameliei era cât pe ce să nu primească ajutoarele în bani pentru sinistrați. „Casa nu e pe numele soacrei, e pe numele mamei ei… Soacra tocmai a decedat. Complicat tare”. După inundații, strada pe care se află casa a fost „cât de cât reparată, că era mai jale. Dar au trecut alegerile, gata, stop”.

Afacerile rudelor lui nea Octav

În comuna Costache Negri, ulițe întregi au rămas fără locuitori. Gospodăriile cu daune „sută la sută” au fost abandonate de familii, în așteptarea unui timp prielnic pentru reconstrucții. 

„Ba, eu n-am s-o mai fac la loc și gata. Cu ăia 15.000 de lei, mi-am cumpărat un container, i-am pus sobă. Acolo o să locuiesc. Aștept să vină să evalueze pagubele, că așa au zis. Că ne evaluează pe fiecare în parte! Unde sunt, că n-au apărut până acum”, spune un bărbat, care locuia lângă podul distrus de viitură. Arată spre noua lui reședință: o cutie albă, cu burlan negru, din care iese fum. 

Mai încolo, la șosea, se află casa lui nea Octav, cum e cunoscut în mahala. O casă pe care și o ploaie mai zdravănă combinată cu vânt riscă s-o dizolve și s-o împrăștie în patru zări. Bărbatul de 60 de ani a avut noroc că apa n-a urcat decât puțin până la ograda lui. Nea Octav e bolnav la pat și slab ca un schelet.  

„Acum i-a făcut și lui ajutor social. Până acuma, a fost și el, săracul, la oi. Pentru un blid de mâncare. Nu poate să meargă de picioare. Își ia și el ce poate”, explică o vecină, Maria, care stă la câteva case de el. „Îmi fac tratament singur. Am un unguent cu care mă dau. Câteodată, mă înțeapă așa tare, că nu știu ce-i cu mine”, confirmă nea Octav, ridicat în cot, în penumbra patului. 

Pe perete, îl veghează o carpetă cu Bunul Păstor. După inundații, un om mai întreprinzător din sat l-a urcat pe nea Octav în mașină și s-a dus cu el la Poștă, să încaseze banii pentru electrocasnice și materiale de construcții. Poștașul a refuzat să-i dea banii lui nea Octav, motivând că nu are încredere în companionul lui.

Au venit, în schimb, rudele să ia banii. Sora lui nea Octav are o firmă care vinde containere. „A venit soră-mea, cu ficiorul ei, a luat banii”. Din cei 15.000 de lei, i-a cumpărat fratelui un container de la firma ei. I-a luat și un televizor, și un frigider, deși, după cum observă vecina Maria, „pentru o farfurie de mâncare nu merită consumul de curent”. 

„Containerul ăsta de vreo două săptămâni l-au adus, mie nu-mi folosește la nimic, n-am ce face cu el”, oftează nea Octav. Sora afaceristă e cea care plătește, totuși, o femeie din sat, să-i aducă zilnic ceva de mâncare, admite bărbatul. Tot ca ajutoare, nea Octav a primit un metru cub de lemne, de la biserică. Lemne care s-au terminat, întrucât în lădița de lângă sobă se găsesc doar surcele.

Revoltă contra primăriei

„Dacă intrați în Primărie, muriți de cald. Și uite, la oamenii ăștia nu vine nimeni. Are un băiat mort, nevastă nu are. Asistența socială? Cine-i mai vede mergând prin case?! Doctorul de familie, să vină să vadă? Are program, trebuie să te programezi la el. Cu votările, da, au umblat pe aici toți, era șirag pe alee pe aicea. Știu cei din Primărie cazul lui. Dumnezeu cu mila!”, spune vecina Maria. 

Ea lucrează ca femeie de serviciu la o fermă și are vederi de stânga autentică. Boala lui nea Octav, afirmă ea, se trage și de la relele tratamente pe care bărbatul le-a suferit din partea fostului angajator. „Le dădea mezeluri stricate, carne stricată, ce era mai prost. Și paharul de vin la masă îl îndoia cu borș. Și-apoi se miră că nu găsesc ciobani să lucreze la ei”. 

Maria are 39 de ani și a crescut un băiat singură. „Mi-am luat mașină, cu bani de la bunicii mei. Că ei m-au crescut. Au vândut niște animale și mi-au dat bani să iau o mașină. Și atunci cei de la primărie mi-au tăiat alocația complementară, a trebuit să dau banii înapoi pe un an”. Și i-a dat. Are salariu 2.000 de lei, plus bonuri de masă. Un an, i-au fost reținute bonurile de masă. 

„Și la mine a ajuns apa, dar de la Primărie n-a venit nimeni să ne întrebe. Bine că ne mai ajută penticostalii. Biserica dă pe sărite. Și numai la cei care sunt cu pagubă sută la sută. La noi, Dunăre era… Animale, butoaie, toate cele… Eu am sărit un geam, să dau drumul la poarta mică, să aibă pe unde ieși apa”. 

Porcul care a supraviețuit inundațiilor

Femeia arată termopanele recent înlocuite, „le-am reparat pe banii mei”. În comună există rețea de apă și canalizare. „Apa de spălat e bună. De băut, drept să vă spun, mai bem. Bagă mai mult clor în ea, după inundații. Mai e un puț la Poliție, care e săpat la adâncime. De acolo mai căram. Dar omul ăla l-a închis, că vrea să curețe, să facă șanț”.

Concluzia Mariei față de reacția autorităților locale: „La noi, e ca și cum n-ar fi fost nimic. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În ziua de azi, să pui de mămăligă pe baza ta! Că pe baza altora, se arde și mămăliga, nici mâncare nu mănânc, stau și flămând”.

Familia Mariei a sacrificat, zilele astea, purcelul salvat de la inundații. „Porcul, chipurile, a scăpat, că a fost mai la înălțime. Dar găinile le-am găsit mâlite toate. Porcul l-am tăiat mai repede, să nu ni-l ia, dacă se întinde pesta. Că așa se aude. Ni-l luau și nu ne dădeau nimic în loc”.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 30

Urmărește-ne pe Google News

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.