Născută în secolul XI în localitatea Epivat, actuala Boiados din Turcia, Parascheva şi-a petrecut copilăria în casa părintească. Legenda spune că, atunci când a împlinit vârsta de zece ani, fetiţa ar fi auzit citindu-se în biserică cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: “Dacă vrea să vină cineva după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze”.
Considerând că e un îndemn, fetiţa a făcut un prim pas spre a-l urma şi a împărţit săracilor toate hainele pe care le avea. Ulterior, Parascheva a hotărât să se dedice vieţii monahale la mânăstirea din Heracleea Pontului, pentru ca mai târziu să se stabilească într-un aşezământ monastic din pustiul Iordanului.
Tot legenda spune că, pe când avea 25 de ani, îngerul Domnului i-a poruncit în vis să se întoarcă în locurile natale, unde avea să treacă la cele veşnice la scurt timp. Sfânta a fost înmormântată ca o străină, dar, printr-o minune considerată a fi dumnezeiască, trupul ei nu a putrezit. El a fost descoperit de câţiva creştini din Epivat, care i-au zis preotului locului că o visaseră pe Cuvioasa Parascheva spunându-le să îndepărteze din preajma ei trupul mort al unui marinar, care, într-adevăr, fusese îngropat în apropiere.
Moaştele sfintei au fost aşezate timp de două secole în biserica din Epivat, pentru ca apoi să ajungă la Târnovo, Bulgaria, unde au rămas până în 1393. În acel an, au fost mutate la Belgrad, apoi racla cu sfintele moaşte a mai călătorit o vreme, în 1521 ele fiind duse la Constantinopol. Domnitorul Vasile Lupu le-a răscumpărat în 1641 pe 300 de pungi cu aur şi, cu mare evlavie, le-a aşezat iniţial în biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, pentru ca mai târziu, în anul 1888, să fie depuse în Catedrala mitropolitană din fosta capitală a Moldovei.
Canonizarea sfintei a fost hotărâtă de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1955. Tot atunci a fost stabilită şi data de prăznuire a Cuvioasei, pe 14 octombrie.
«A păzit» Iaşiul în timpul războiului
Se spune că, în timpul celor două războaie mondiale, oraşul Iaşi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitană, unde se păstrează moaştele Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Bătrânii povestesc că ostaşii vedeau noaptea, în timpul luptelor, deasupra Iaşilor, o femeie uriaşă, îmbrăcată în alb, care, se mai spune, i-ar fi ocrotit de ocupaţie şi bombardamente.
A alungat seceta din Moldova
În timpul marii secete din vara anului 1947, când oamenii şi animalele mureau de foame, s-au scos moaştele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Se spune că au fost aşteptate şi întâmpinate de credincioşi cu lacrimi de bucurie şi cu făclii în mâini. Bătrânii îşi amintesc că, în urma convoiului în fruntea căruia se afla racla, veneau nori de ploaie bogată, care au scăpat pământul de arşiţă.