Socul toxic

Destul de rar, organismul poate reactiona violent la unele bacterii sau toxine, in cadrul asa-numitului sindrom al socului toxic.
Este vorba de o reactie provocata de toxine produse de stafilococul auriu sau de streptococi. Bacteriile mentionate sunt introduse in organism prin infectarea plagilor sau arsurilor, muscaturi ale insectelor sau, la femei, in urma infectiilor vaginale, iar apoi trec in fluxul sanguin.
La 90% din adulti, toxinele de acest tip nu constituie o amenintare, deoarece organismul si-a creat deja anticorpi (proteine cu rol imunoprotector). La celelalte 10 procente din populatia matura si la copii, anticorpii nu sunt prezenti, de unde posibila aparitie a unei serii de reactii puternice, grupate sub numele de soc toxic. Poate fi vorba, la extrem, de caderi de tensiune si oprirea irigarii cu sange a organelor vitale, de unde amenintarea cu moartea. Boala a inceput sa fie popularizata la inceputul anilor ?80, din cauza contaminarii cu bacterii a unor tipuri mai noi de tampoane absorbante. De atunci, menstruatia e considerata a favoriza aparitia socului toxic, desi modalitatile de contaminare sunt, dupa cum am aratat mai sus, multiple.
Simptomele includ febra de peste 39 de grade, greturile si varsaturile, durerile de cap, abdominale si musculare, scaunul apos, ameteala, inrosirea ochilor, tensiunea arteriala scazuta, senzatia de sete extrema, confuzia si in unele cazuri pierderea cunostintei. Lor li se adauga o reactie cutanata asemanatoare cu arsurile solare, dar care acopera intreaga suprafata a pielii. In general, aceasta persista in primele doua zile ale sindromului. Daca pacientul nu poate raspunde intrebarilor, doctorul va discuta cu familia despre simptomele enumerate mai sus. Diagnosticul se pune pornind de la acestea, dar si cu ajutorul unor teste care masoara nivelul leucocitelor in sange, creatinina, enzimele hepatice. Testele sangvine exclud uneori alte boli cu o manifestare la fel de dramatica, precum leptospiroza si rubeola. Simptomele amenintatoare ale socului toxic dispar destul de rapid, cu tratament si alte masuri terapeutice adecvate. Conditia pacientului trebuie insa luata in seama in mod serios, pentru ca pot aparea probleme ulterioare, legate de socul toxic, de felul insuficientei renale sau al unor probleme respiratorii si cerebrale serioase. Din aceste motive, socul toxic e considerat urgenta medicala.
Asistenta adecvata duce la vindecarea completa a 95 la suta din cazurile in care simptomul apare. Dupa un episod de acest fel, unele persoane isi dezvolta o reactie imunitara. La altii, exista totusi riscul unui nou soc.
PREVENIRE SI TRATAMENT
Masurile profilactice se refera in primul rand la reprezentantele sexului feminin, mai predispuse la aparitia socului toxic. Este unul din motivele pentru care este recomandata schimbarea frecventa a tampoanelor, in perioada ciclului lunar. Spalarea pe maini inainte de utilizarea lor este obligatorie. Aceleasi masuri se refera si la folosirea contraceptivelor de tip bariera, care pot fi, si ele, sursa unor toxine.
Muscaturile de insecte si ranile – chiar de dimensiuni reduse – trebuie tratate conform masurilor de prim-ajutor binecunoscute, fiindca altfel infectarea ranii poate duce la aparitia socului.
Tratamentul include spitalizarea, cu administrarea de fluide intravenoase (perfuzie), in scopul cresterii tensiunii arteriale. Se adauga antibioticele, care elimina infectia cu stafilococi sau streptococi. Ariile afectate sunt curatate, daca este vorba de o infectie a pielii. Se mai pot adauga imunoglobulinele intravenoase, care contin anticorpi fabricati.

Urmărește-ne pe Google News