Liderii unor mari sindicate ştiu una şi bună: ori ne daţi 50%, ori ajungem la grevă generală. Asta ar însemna bocarea Învăţământului. Ghişeele închise. Asistenţa medicală jugulată. ţara aproape pe butuci. Paradoxul e că aceste convulsii nu sunt parte a unui plan de mult conceput. Ele au fost generate spontan de şmecheria cu care, din raţiuni în primul rând electorale, PSD a strecurat “amendamentul 50%”, iar parlamentarii l-au votat ca orbeţii. Din păcate, o evaluare de bun simţ demonstrează că – dincolo de aproximaţiile, excesele şi chiar abuzurile financiare ale Guvernului – Bugetul nu suportă o majorare fără precedent, cvasisimultan pentru toţi bugetarii. Unul din sindicate pare dispus să scadă din 50%, dacă diferenţa ar fi… acoperită de sporuri şi prime! Situaţie unică, de neimaginat într-o ţară gestionată cu capul. Şi în care interesele momentane şi de grup nu le pot ignora pe cele viitoare, ale întregii populaţii.
Se omite o situaţie realmente dramatică. N-am auzit de concedieri din şcoli, spitale sau structuri guvernamentale, primării şi administraţii financiare. Din zona bugetară. Nu trece însă zi fără a se anunţa de prin toată ţara că firmele private îşi reduc personalul cu sute şi mii de oameni, sau cel puţin, pe cei mai norocoşi, în trimit în şomaj tehnic luni întregi. Sunt efectele crizei care, după ce a început în SUA, a trecut Oceanul, a traversat Europa Occidentală şi loveşte clar, acum, şi la noi. Ca o ironie, întâi în firmele private, adică tocmai acelea care asigură alimentarea bugetului, sunt cocoşate de impozite şi taxe (aşa a văzut guvernarea liberală încurajarea întreprinzătorilor) şi n-au de unde să-şi motiveze salariaţii, care au lefuri cu, deja, 30% mai mici decât în zona de stat. Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă, în acord cu salariaţii, patronatele ar declanşa şi ele o grevă. Fiscală.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro