Adevarul e ca in Romania se aresteaza mult si aiurea. Daca vom reusi sa trecem peste romanescul ,,lasa, domÂÂle, c-asa le trebuie!,,, vom vedea ca numeroase arestari nu-si au rostul. Arestarea trebuie sa fie o masura exceptionala si doar atunci cand subiectul prezinta pericol social, cand exista suspiciunea ca ar putea ascunde sau modifica probe sau cand exista banuiala ca ar putea fugi din tara. In rest, cercetarile penale, anchetele pot fi desfasurate foarte bine cu subiectii in stare de libertate. Ce justificare o avea arestarea unui medic prins ca a luat cateva sute de dolari pentru o operatie? Sau retinerea, pe 30 de zile, a unui profesor surprins luand un curcan pentru a-si promova elevii? Nici una! Ba, din contra, lasarea si judecarea acestor oameni in stare de libertate i-ar supune oprobriului public si ar fi o pedeapsa mai mare decat bagarea la beci. Dar, asa-i la noi.
Unul prins cu o spaga de 200 de dolari e grabnic saltat, incatusat, aratat presei, spre pilda a luptei anticoruptie si, apoi, dus la beci. Altul, care a falsificat o licitatie si a incasat un comision de vreo 200.000 de do-lari, isi vede linistit de treaba, ba mai da si pilde anticoruptie pe micile ecrane. C-asa-i la noi! Si, de fapt, asta-i o problema mai mare decat arestarile abuzive.