Tiganii din Milano: viata ca in Evul Mediu

Viata rromilor care locuiesc in baracile de la periferia orasului Milano decurge normal, sub ochiul vigilent al carabinierilor. Cetatenii italieni sunt insa nemultumiti de amplasarea taberei in apropierea cimitirului Maggiore si cred ca autoritatile dovedesc prea multa toleranta.

Tiganii s-au imprietenit cu politistii si de cateva zile sunt cuminti si prezinta actele la control ori de cate ori sunt cercetati. Din cand in cand se mai aude o manea de jale, sa rupa sufletele de dor, dar totul merge inainte, linistit, intr-o Europa mai mare si parca mai toleranta.

Majoritatea rromilor sunt din Oltenia, au masini de lux, lucreaza pe la diverse firme de constructii si tin banul la ciorap pentru a se intoarce in tara. Este greu de spus cate persoane locuiesc acolo, dar nea Vintila, consilier cultural al Asociatiei Aven Amentza Gagii Erom din Italia, crede ca sunt peste 800. Aproape toti au antene parabolice si zilnic urmaresc programele TV din tara, sunt la curent cu orice stire despre Romania. “Ne e dor da Romania”, zice Ariton Lucan, un munte de tigan cu ochi alunecosi si limba ascutita. “Am plecat da foame, jur ca nu  fur, muncesc, sa mor io!, vrei sa-ti arat actele? Sora mea, Florica, a terminat facultatea da drept, are 23 de ani si nu si-a gasit de lucru acasa. A venit aici, sa se umileasca,  are grija de o baba si casiga in euro. Mie imi pare rau, ca e intelectuala si uite, sta acilea in noroi ca sa faca un ban”. Vorbim si printre picioarele noastre sar sobolanii ca veveritele. Tiganii s-au obisnuit cu ei, sunt prieteni. Ii cunosc pe fiecare in parte, ba le-au pus si nume: “Ha ha ha, donsoara ziarista, iete, ala e sobolanu Giovani, iar alalat, care haleste acu din pemparsu ala plin, e Iliuta. Are o mutra sucars si e bland ca o mata”, explica Bebe razand.

„E foarte bine ca suntem europeni”

Intram intr-o baraca. Aici locuieste Cristina. De sarme atarna carnea de porc afumata. “Ah! Ce mai bairame sa incinge aci, crapa inima in milanezi”, sare un tiganus frumusel. “Am facut nunti si botezuri, i-am chemat pe Guta si Vijelie, ne-am distrat da minune! Noi stim sa traim, ne place viata. Uneori ne mai taiem in cutite, da nu mult, asa, de nervi! Ne impacam dup-aia”. Ghetele ni se afunda in noroiul lipicios pana la glezne, iar in aer pluteste un miros intepator de urina amestecat cu aroma de prajeala. “Haolio, iar a facut Didina carnati”, se aude de dupa o perdea. Chiar daca sunt huliti de italieni, tiganii din tabara par fericiti aici. “E bine ca acum suntem europeni”, zice nea Vintila. “Carabinierii ne trateaza cu mai mult respect decat inainte. Eu am acte in regula, fac o meserie, sunt zidar, am un Mertan si un Ford. Muncesc pentru copiii mei”.

De Revelion au avut mare suparare in tabara. O femeie a uitat sarmalele pe foc si s-au aprins baracile. Pana sa vina pompierii au ars vreo 50, iar tiganii au ramas cu puradeii sub cerul liber. Acum s-au apucat sa si le refaca. “Am avut patru ecotoalete”, se plange Cristina. “Patru la atatia oameni? Erau putine, dar au ars la incendiu. Acum facem pa unde  apucam sau ne tinem pana vine seara, cand nu ne vede nimeni. Italienii au zis ca or sa ne aduca mai multe, dar pana atunci?” Ne despartim de tigani aproape cu greu pentru ca ne-am imprietenit, am schimbat telefoane si adrese. Nea Vintila, care e fan Gigi Becali, nu  uita sa-i transmita sanatate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE