Declaraţii ale unor înalţi demnitari abordează ideea libertăţii presei, a rolului acesteia. Prima aparţine lui Traian Băsescu. Pe la Craiova, a ţinut să se laude că, generos, în mandatul său “a lăsat presa liberă”. Ca şi cum ar fi avut constituţional prerogativa de a o strânge de gât, de a cenzura o publicaţie sau alta, nu doar de a se răţoi când nu-i convine ce se scrie în gazete sau se afirmă la tv. Acelaşi preşedinte-candidat îndeamnă populaţia să nu se mai uite la televiziuni – obsesia sa cu mogulii – ceea ce sună cam ca acum 20 de ani, când nu era ortodox să asculţi Europa Liberă, BBC, Vocea Americii sau Deutsche Welle, pentru că îl criticau pe “cel mai iubit fiu al poporului”. Contrariul acestei optici revolute a fost rostit tranşant de ambasadorul american Mark Gitenstein, care elogiază fără rezerve “agresivitatea presei române” ca fiind sănătoasă şi vital necesară într-o democraţie. Evident, diplomatul nu face referire expresă la ieşirile antipresă ale lui Traian Băsescu, dar intervenţia d-sale nu cred că e o pură coincidenţă. Mai curând, un memento.
Apropo de “sfatul” de a se boicota televiziunile. În timpul “revoluţiei culturale”, zicea bancul, pe programul I al televiziunii chineze era doar Mao, cu învăţăturile lui. Dacă cineva butona pe programul II, pe ecran apărea un chinezuţ, cu degetul întins acuzator şi cu ton răstit: “Treci pe I!”. Observ că preşedintelui nostru îi place la Etno TV. Vom vedea pe sticla posturilor incomode vreo “defecţiune tehnică” şi textul “Treceţi pe Etno!”?!
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro