Tudor are aparatul de măsurat glicemia. Băiatul cu diabet a primit şi o pompă cu insulină ce-l scapă de injecţii

“Cred că ne-aţi purtat noroc”, ne-a spus mama lui Tudor, înainte de a ne povesti toate lucrurile bune care s-au întâmplat în cele nici două luni de când am publicat pentru prima oară, în cadrul campaniei noastre, cazul băieţelului bolnav de diabet tip I. Şi de rememorăm, îi putem revedea pe părinţii lui Tudor, la sfârşitul lunii septembrie, când i-am întâlnit prima oară: doi oam e n i care nu aveau mari speranţe de a face rost de banii necesari pentru acel aparat special de măsurare a glicemiei, bazat pe ultrasunete, ce costa, cu tot cu senzori, aproape 2.000 de euro. Dar care ar fi putut să-l scutească de zecile de înţepături zilnice în deget ce, adunate, ajunseseră la un total şi de peste 280 lunar. Cât despre dispozitivul cu pompiţă de insulină, ce să mai spunem? Nici cu gândul nu gândeau, cum se spune, ştiind că acela costă cam 3.000 de euro. Are nevoie de 4 senzori pe lună Dar lucrurile se pot schimba atunci când cineva chiar crede în asta. Oameni generoşi, aflând de cazul lui Tudor, au făcut posibilă strângerea sumei necesare pentru achiziţionarea aparatului de măsurare a glicemiei. “Acum nu mai e nevoie decât de două înţepături, pentru calibrarea aparatului”, ne-a spus mama copilului. În plus, în urma unei cereri depuse la Casa de Asigurări de Sănătate, Tudor a primit şi o pompiţă de insulină, care, chiar dacă e un model Paradigm mai vechi, îşi face treaba, aşa cum nici nu sperau până de curând. O singură problemă ar mai fi: schimbarea senzorilor şi a transmiţătorului de la aparatul de măsurat glicemia, acestea fiind “consumabile” ce trebuie înlocuite periodic. Transmiţătorul costă între 350 şi 500 de euro şi trebuie schimbat cam din 6 în 6 luni, în timp ce un senzor, ce poate fi folosit cam o săptămână, costă 440 de lei, în România, dar e mai ieftin, aproximativ 70 de euro, procurat din Olanda. Esenţial este însă că Tudor are dispozitivele la care acum două luni doar visa.