Începând cu Duminica Floriilor și până în sâmbăta dinainte de Paște, creștinii marchează Săptămâna Patimilor. Sunt zilele care preced Învierea lui Iisus și reprezintă o perioadă de smerenie și curățare spirituală înainte de cea mai mare sărbătoare a creștinătății.
Cuprins:
În Săptămâna Patimilor, preoții recomandă post, rugăciune și spovedanie, deoarece este o perioadă în care creștinii se pregătesc spiritual pentru Paște.
În fiecare zi din Săptămâna Patimilor, preoții țin slujbe numite denii. Acestea se săvârșesc seara, începând cu Duminia Floriilor, până în Vinerea Mare, când se cântă Prohodul Domnului.
Fiind o perioadă de curățare spirituală și întoarcere spre divinitate, în Săptămâna Mare se citește o rugăciune specială.
Pentru că în aceste zile ne amintim de patimile lui Iisus înainte de a fi răstignit, este bine ca rugăciunea pe care o spunem în aceste zile să amintească aceste momente și să exprime recunoștința pentru sacrificiul făcut de Mântuitor.
Iată o rugăciune recomandată de doxologia.ro, care rezumă sacrificiul făcut de Iisus în aceste zile și care este potrivită pentru a fi citită în Săptămâna Patimilor.
„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător.
Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin”.
Duminica Floriilor
Duminica Floriilor este ziua în care se marchează intrarea lui Iisus în Ierusalim și este singurul moment în care Biblia vorbește despre primirea sa ca Împărat.
Lunea Mare
Aceasta este considerată ca fiind prima zi a Patimilor lui Iisus. În Biserică, preotul aduce în față icoana tânărului Iosif, care a fost vândut de frații săi în Egipt. La Liturghie se citește istoria vieții acestuia, deoarece amintește de felul în care Mântuitorul a fost vândut de Iuda.
Marțea Mare
Marțea Mare sau Marțea Seacă, cum mai este cunoscută, este ziua în care Iisus le-a povestit celor 12 ucenici ai săi două parabole: Cea a celor 10 fecioare și a talanților. La Liturghie, preotul citește Pilda celor 10 fecioare.
Miercurea Mare
A patra zi a Săptămânii Patimilor este cea în care se amintește momentul în care Maria Magdalena i-a spălat lui Iisus picioarele cu propriile lacrimi, în semn de căință, în timp ce se afla în casa lui Iosif cel Lepros.
Tot miercuri este și ziua în care Iuda l-a vândut pe Iisus fariseilor pentru 30 de arginți.
Joia Mare
Joia Mare este una dintre cele mai importante zile din Săptămâna Patimilor. Este ziua în care se amintește Cina cea de Taină. Iisus, alături de ucenici au luat masa pentru a sărbătorii Paștele evreiesc și cu această ocazie, el le spală picioarele celor 12 dicipoli și le spune că unul dintre ei l-a vândut.
La Cina cea de Taină, Iisus instituie Sfânta Taina a Împărtășaniei – de unde se și spune că pâinea ( anafura ) este parte din trupul Lui și vinul este sângele Lui.
După Cină, Iisus merge în grădina Ghetsimani să se roage, de unde este ridicat de farisei și dus, în final, în fața lui Pilat.
Vinerea Mare
În această zi se ține post negru, deoarece este considerată ca fiind ziua care marchează momentul suferințelor pe care Mântuitorul le-a îndurat în drum spre muntele Golgota, acolo unde a fost răstignit.
Sâmbăta Mare
Ultima zi din Săptămâna Patimilor, marchează momentul în care trupul Mântuitorului este îngropat. Este pasul pe care Iisus îl face în Iad și le oferă tuturor morților posibilitatea de a învia în Viața de Apoi.
Sunt ultimele momente dinainte de Înviere, sărbătorită de creștini la miezul nopții.
Fiind o perioadă cu o puternică încărcătură spirituală și religioasă, în Săptămâna Mare, credincioșii respectă o serie de ritualuri și tradiții, unele indicate de Biserică, altele moștenite din strămoși.
Astfel, începând de luni și până sâmbătă noaptea se ține post. Mai mult, un număr mare de credincioși aleg să ajuneze în această perioadă, adică să nu mănânce nimic de la răsărit până la apusul soarelui.
Tot în această săptămână este recomandată abstinența conjugală.
În această perioadă, gospodinele încep pregătirile pentru Paște. Luni este ziua în care se începe să se facă curățenie în casă.
În următoarele zile se face mâncarea care va fi servită după slujba de Înviere, iar joi se vopsesc ouăle.
În anumite zile ale Săptămânii Mari este strict interzis spălatul rufelor. Potrivit tradiției populare, prima zi din Săptămâna Mare este dedicată curățeniei de Paște. Așadar, în ziua de luni totul ar trebui scos la aerisit, iar gospodinele pot spăla haine și călca rufe.
Și în Marțea Mare se pot continua treburile casnice. Pot fi spălate rufe și curătate geamuri. Această zi este cunoscută și sub denumirea de Marțea Seacă și este dedicată predicii de pe Muntele Măslinilor, când Iisus Hristos a vorbit despre distrugerea marelui Templu și despre apropiatele sale patimi, cu doar câteva zile înainte de a fi judecat.
În Miercurea Mare, credincioșii au voie să sape, să curețe pomii. În această zi nu se spală rufe.
În Joia Mare se vopsesc ouăle și nu se spală rufe.
Vinerea Mare este o altă zi în care este păcat să speli haine. În această zi se spune că este bine să se țină post negru.
În Sâmbăta Mare, gospodinele pregătesc majoritatea preparatelor de Paște și termină curățenia.
Patimile lui Hristos sunt văzute, în teologia creștină, ca latura umană a lui Dumnezeu. Este o poveste puternică despre nedreptate, teamă, îndoială și suferință, care culminează cu un moment esențial: victoria asupra morții. Practic, este modul în care Dumnezeu trăiește aceleași încercări prin care trece orice om.
Imaginea care definește cel mai bine Patimile este crucea – simbolul central al creștinătății. În biserici și în artă, Hristos este înfățișat răstignit, în suferință, o imagine care a rămas peste secole ca dovada supremă a sacrificiului făcut pentru păcatele oamenilor.
Un alt punct-cheie este Învierea. Dacă moartea lui Iisus scoate la iveală latura sa umană, Învierea vine ca o confirmare a divinității sale: victoria asupra morții și promisiunea mântuirii. Cele două momente nu pot fi separate, ele formează împreună esența credinței creștine, așa cum Iisus este văzut simultan ca om și Dumnezeu, o singură entitate, potrivit descoperă.ro.
Povestea Patimilor este structurată în mai multe episoade importante, după cum urmează:
Hristos şi cei 12 apostoli împart ultima cină împreună ori în timpul Paştelui ebraic (Evangheliile sinoptice) sau ajunul acestei sărbători (Evanghelia lui Ioan). În timpul acestei cine, Iisus binecuvântează şi rupe pâinea, spunându-le „luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu”. (Matei 26:26)
După masă, Iisus binecuvântează vinul şi îl împarte apostolilor. „Şi luând paharul si mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”. (Matei 26: 27-28)
Acest eveniment stă la baza Euharistiei, care diferă în funcţie de confesiune. La ortodocşi, acest termen este puţin utilizat, este întrebuinţat deseori în mediile teologice. În general, este folosit termenul de Sfânta Împărtăşanie, unde se împarte vinul (sângele lui Hristos) şi pâinea (trupul) credincioşilor.
De asemenea, în timpul cinei cea de taină, Iisus prezice că va fi trădat de unul cu care împarte cina, iar alt apostol îl va renega.
După cină, Iisus merge cu apostolii în Grădina Ghetsimani pentru a petrece noaptea în rugăciune, unde îşi acceptă soarta. „Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.” (Matei 26:39)
În timpul acestor rugăciuni şi suferinţe a lui Iisus, toţi apostolii săi au adormit, chiar şi cei mai apropiaţi lăsându-l să sufere singur.
Un grup de oameni înarmaţi, trimis de autorităţile evreieşti, ajung în Grădină pentru a-l aresta pe Hristos. Iuda îl trădează pe Iisus prin identificarea acestuia cu un sărut pe obraz – semnalul care a fost stabilit în urma planurilor.
Petru, unul dintre Apostoli, ia o sabie şi taie o ureche a unuia dintre membrii grupului, astfel abandonează învăţăturile lui Iisus care erau împotriva violenţei. Iisus interzice alte violenţe şi vindecă urechea omului.
Iisus este chestionat de un grup de autorităţi religioase ale Israelului. Caiafas, Marele Preot al Templului dorea să-l distrugă pe Iisus pentru a nu aduce o rebeliune care ar distruge viaţa confortabilă de la Templu şi ar distruge relaţiile cu romanii. În timpul acestui proces, Iisus a spus destule pentru a fi considerat rebel de către romani.
Autorităţile evreieşti aveau o serie de motive pentru care doreau să scape de Hristos, chiar a subminat autoritatea acestora atunci când a mers la Templu şi a alungat vânzătorii. De asemenea, a reinterpretat legea ebraică, chiar a încălcat legile cu privire la Sabat şi mai mult decât atât, a susţinut că este Mesia, o afirmaţie care a fost văzută ca blasfemie, dar şi ca o ameninţare politică, pentru că în perspectiva ebraică, Mesia era văzut ca rege al Israelului care va înfrânge duşmanii lui Dumnezeu şi ar aduce dreptatea.
Mântuitorul este condamnat de Pilat, guvernatorul roman al provinciei Israelului, fiind acuzat de trădare. Autorităţile evreieşti nu puteau executa oameni, aşadar au trebuit să transfere acest caz autorităţilor romane. În primă instanţă, Pilat nu este convins că Iisus este vinovat de crimă capitală şi sugerează că ar fi suficientă biciuirea. Mulţimea se opune şi doreşte moartea lui Hristos, timp în care Pilat schimbă sentinţa, decizând să-l biciuiască, apoi să-l execute prin crucificare.
Deşi Evangheliile îl ilustrează pe Pilat ca fiind un om slab care este manipulat de mulţime, sursele istorice sugerează că era un conducător dur şi autoritar, întrucât a fost retras din provincie tocmai din cauza cruzimii cu care îşi trata oamenii de sub conducerea sa.
Iisus este biciuit şi apoi, în batjocură, i se pune pe cap o coroană de spini şi îmbrăcat într-o robă violet, lucruri care l-ar reprezenta pe „regele evreilor”.
Iisus îşi cară crucea până pe Golgota unde este dezbrăcat şi pus pe cruce. Lângă el, mai sunt crucificaţi doi criminali.
După câteva ore, soldaţii romani verifică dacă Iisus este mort, înjunghiindu-l. Corpul Mântuitorului este dat jos şi îngropat.
În Lunea Mare, începe curățenia de Paște: se scoate totul la aerisit, se spală rufe, se calcă și se fac reparațiile necesare prin casă.
În Marțea Mare, potrivit tradiției din Săptămâna Patimilor se aspiră, se dă cu mătura, se spală geamuri și se fac treburile grele pe lângă casă.
Până miercuri, inclusiv, se mai pot spăla și călca. După această zi, bărbații își ajută nevestele la treburile gospodărești.
Joia Mare este ultima zi în care se pomenesc morții, iar femeile merg la biserică și împart colaci de post, vin, miere și fructe.
Conform tradiției, în noaptea de dinainte de Joia Mare sau în dimineața acestei zile se deschid mormintele și sufletele morților se întorc la casele lor. Pentru întâmpinarea lor, bărbații aprindeau focuri prin curți, în fața casei sau în cimitire. Tot în această noapte, se crede că Joimărița, zeitate a morții care supraveghează aceste focuri, dar și patroana torsului și a țesutului, care supraveghează hărnicia oamenilor, le blesteamă pe femeile leneșe.
În cele mai multe locuri, Joia Mare este ziua în care se vopsesc ouăle și în care credincioșii se împărtășesc, după ce s-au spovedit. Culoarea roşie este însă cea mai folosită deoarece reprezintă sângele lui Iisus Hristos, răstignit pe cruce, pentru mântuirea omenirii.
Tradiţia populară spune că ouăle vopsite în Joia Mare şi mâncate de Paşte apară de suferinţe şi necaz, iar coaja lor, îngropată în pământul păşunilor, apără vitele de deochi şi de năpastă.
Tot în Joia Mare se ține post cu mâncare uscată, iar la biserici nu se mai trag clopotele, ci doar se bate toaca.
În această seară oamenii merg la biserică la Denia celor 12 Evanghelii, în care sunt amintite spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina cea de taină la care s-a instituit taina Împărtășaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către cei care voiau să-l ucidă.
Potrivit unei superstiții, fetele obișnuiesc ca, în timpul slujbei, să facă pe o sfoară câte un nod după fiecare evanghelie, pentru ca apoi să își pună sfoara sub pernă ca să-și viseze alesul.
Ultima vineri din Postul Mare este numită și Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră sau Vinerea Seacă.
Vinerea Mare este zi aliturgică, adică nu se săvârșește nici una dintre cele trei Sfinte Liturghii.
Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paștelui, când femeile gătesc majoritatea mâncărurilor, termină curățenia și pregătesc hainele noi pentru zilele de sărbătoare.
Sâmbătă seara se pregătește coșul cu bucate ce va fi dus la biserică pentru sfințire. În el se pun ouă roșii, pască, cozonac și preparate din carne, acoperite cu cel mai frumos ștergar din casă. Apoi, oamenii merg la slujba de Înviere și iau lumina pe care o aduc acasă, unde pun deja și prima masă de Paște.
Îți recomandăm să citești și alte Tradiții de Paște