Tudor Gheorghe: „Prefer maneaua hip hop-ului”

Povestea dvs. de viata incepe intr-o zi toropitoare de august 1945. Mai precis, 1 august. Povestiti-mi despre copilaria dvs. din satul pe care, cu putin timp in urma, spuneati ca nu il mai regasiti de cand a inceput actiunea de asfaltare. Spuneati atunci ca au asfaltat pana si cimitirul…

Tudor Gheorghe: Lucrurile astea sunt lucruri pe care generatia de astazi, copiii de astazi par a nu le intelege. Relatarile mele, lucrurile pe care le-am trait par, pentru ei, ca niste lucruri inventate, ca niste lucruri din alta lume in care ei parca nici nu cred.

Si, pana la urma, nu-i putem acuza.

Nu. Doamne fereste! Pai eu de asta si fac ceea ce fac. Toate spectacolele mele se indreapta exact catre ei. Spectacolul „Degeaba” a fost dedicat lor aproape in exclusivitate. Ei trebuie sa inteleaga. Astialalti, generatia mea, astia batranii… acum macar trebuie sa recunoasca. Asta e diferenta. Astia mici trebuie sa creada, cei batrani trebuie sa recunoasca. Ei bine, despre satul meu spuneam, si a spus-o inaintea mea Lucian Blaga, „vesnicia s-a nascut la sat”. Eu cred in asta. Eu cred in capacitatea, in posibilitatile copilului de taran, care nu are posibilitatile copilului de la oras.

Cat de des va intoarceti in Podari (n.r. – satul in care s-a nascut)?

Recomandări

Intrarea României și Bulgariei în Schengen e un „dezastru pentru securitatea oamenilor din Europa”, crede șeful sindicatului polițiștilor din Germania

Ma intorc mereu. Eu stau aproape, stau la 6 km. Ma voi stabili acolo… Curand. Am un apartament si in Bucuresti dar mi-e sila sa vin aici. Aglomeratia, marlania, lipsa de respect… astea ma calca pe nervi.

Cine va mai asteapta acum in pragul casei, cand va intoarceti?

Numai tata. Mama s-a prapadit, dar tata a ramas. Si ma asteapta!

Va amintiti parintii, asa cum erau in copilaria dvs.?

Sigur ca da. Mama avea o capacitate fabuloasa de munca. De la ea am mostenit puterea de munca. Si harul actoricesc – mama avea un har de a povesti fabulos. Iar starea de pierdere poetica o am de la tata. Si inclinatia muzicala. Tata a fost si este inca, la 86 de ani, cantaret de biserica. Cunostintele mele despre melosul arhaic bizantin sunt asadar reale si nu sunt… invatate. Sunt… captate sa zic asa.

A ales facultatea de Teatru în detrimentul Filologiei, pentru că la teatru erau fete mai frumoase

Cum a venit apropierea de teatru? Sunteti actor, ca formatie.

Da, sunt actor, dar nu a fost un lucru premeditat. A fost spontan si adevarat. Plecasem sa dau examen la Filologie. Eram pasionat de filologie. Si am ajuns pana la urma la Institutul de Teatru. Erau fete foarte frumoase acolo…

Ati avut complexul „copilului de la tara”?

Eu n-am avut. Am trecut peste asta cu lejeritate. Poate ca am si avut niste colegi extraordinari care nu m-au facut nicio clipa sa ma simt „de la tara”. Am fost imediat imbratisat de oameni cu care am ramas o viata prieten. Oameni ca Motu Pittis, Sorin Stratilat, Dan Nutu… asta a fost generatia mea. Si ei nu m-au facut o secunda sa ma simt copil de la tara. Nu conta asta. Conta faptul ca ei vedeau in mine un partener de scena si ma considerau un copil talentat.

Recomandări

Legătura dictatorilor sirieni cu România. Ceaușescu i-a construit lui Hafez al-Assad o rafinărie, fabrici și stații electrice

La 21 de ani ati fost angajat la Nationalul din Craiova…

Neimpliniti! Am fost cel mai tanar absolvent al Institutului de Teatru. Aproape de-o seama cu mine a fost si Constantin Cojocaru, acum actor la Teatrul Odeon. Foarte bun actor, din Piatra Neamt. Era mai mare cu sase luni decat mine.

Vreau sa-mi spuneti de emotiile de dinaintea primului spectacol. Stiu ca debutul pe scena Nationalului craiovean a fost cu piesa „Cocosul negru” de Victor Eftimiu.

Era primul spectacol pe o scena profesionista, eram actor cu patalama la mana, si fara doar si poate ca aveam emotiile fiecarui debutant. Am avut sansa sa joc alaturi de niste actori foarte mari, un regizor admirabil – domnul Ion Olteanu, care a venit si a spus „copii, vreau sa facem un spectacol de teatru modern”.

Dar cine va aplauda din sala atunci, la primul spectacol?

O… a fost unul dintre motivele pentru care eu m-am dus la Craiova. Am zis ca ajunge cata vreme au suferit tata si mama! Sa se bucure de copilul lor care e actor. La spectacolul acela i-am avut pe amandoi in sala. In loja!

In ’69 ati avut recitalul „Menestrel la curtile dorului”. Ce doruri avea atunci Tudor Gheorghe?

Nu cred ca avea ceva special. El era atunci, sa spun… doritor sa realizeze ceva – ceea ce avea sa faca mai tarziu.

Recomandări

Administrația prezidențială: România va continua să aibă „o poziție de sprijin necondiționat față de Ucraina” și în timpul Administrației Trump EXCLUSIV

Ati avut de suferit din pricina regimului comunist.

E adevarat, am fost interzis. Mi s-a interzis spectacolul domnului Caragiale, „Pe-un franc poet”. Nu am avut voie sa il fac… Dupa ce mi s-a interzis acel spectacol… Interzis, deci nu am mai avut voie sa apar pe scena am fost in ’87, deci putin.

Si apoi ati revenit in ’92.

Da, dar pentru scurt timp si am tacut pana in 2000… Asta a fost mai interesanta: tacerea auto-impusa.

„Spectacolele mele nu sunt pentru oamenii care nu gândesc”

Despre spectacolul „Degeaba”, care marcheaza 20 de ani de la Revolutie, am citit in presa ca ar fi un „spectacol final”. Ce inseamna acest „final”? Renuntati la spectacole?

E un „final” ca modalitati de expresie din tot ce am facut pana acum. Pentru ca ai aici si orchestra mare simfonica, si chitare electrice. Pentru unii… altceva nu se mai poate… Le spun eu, pe aceasta cale: se mai poate si altceva!

Au trecut 20 de ani. Cateva versuri din spectacol spuneau atat de adevarat „Au facut copiii nostri dinti / Musca din bunici si din parinti / Musca din pamant si din vazduh / Musca si din mortii din mormant”. Cu toate acestea, spuneati ca aveti incredere in generatia de tineri…

Da. Acum atat de mult s-a demonetizat ideea de patriotism incat fereasca Dumnezeu sa ne puna in situatia sa moara pentru tara, pentru ca vor muri. Daca intrebai in ’89 cati vor fi capabili sa stea cu piepurile goale in fata armelor pe baricadele din Bucuresti sau din Timisoara, din Craiova, de peste tot, aia… abrutizatii aia… Iata ca aia au facut! Deci, fereasca-ne Dumnezeu sa ii punem pe acesti tineri in situatia de a le demonstra ca sunt capabili sa moara pentru tara. Pentru ca o vor face.

Si daca ar muri… ar face bine?

Depinde cum o iei. Spectacolele mele nu sunt facute pentru oamenii care nu gandesc. Spectacolele mele nu sunt facute pentru cei care nu pot sa traiasca fara manele, sau cei care dau muzica atat de tare… Stau cu castile in urechi in metrou si aud eu de langa ei. Si mi se pare mie tare. Aceasta abrutizare este foarte periculoasa. Si eu cred ca am datoria (si pana acum ma tin de aceste ganduri) de a incerca sa dau acestei generatii increderea ca in lucrurile de valoare trebuie sa isi caute resorturile, nu in lucrurile marunte.

Cred ca sunteti singurul artist care va prezentati intai cu numele si apoi cu prenumele. Cum vine asta?

Asa m-am obisnuit de cand eram la scoala. Asa ma strigau din clasa primara… Tudor Gheorghe!

In Grecia antica, purtatorii numelui „Tudor” erau considerati daruri ale zeilor. „Gheorghe” este nume sfant si, din cate stiu, inseamna „lucrator al pamantului”. Dumnezeu v-a dat o misiune aici, pe pamantul asta romanesc…

Ai vazut!? Si eu cred! Si stii… Dumnezeu nu te roaga. Iti da un har si te urmareste un timp si daca iti bati joc de el ia mainile de pe tine. Nu te mai ajuta. Drept pentru care omul haruit de Dumnezeu nu are dreptul sa-si bata joc de harul dumnezeiesc. Trebuie sa se puna in slujba sa.

„Maneaua are o istorie nationala, hip-hop-ul nu are nimic comun cu Romania”

Mi-a mai ramas in minte ca spuneati „cei ce canta nu mai apuca sa-njure”. Cu toate acestea, in Romania se injura mult!

Inseamna ca e ceva in neregula cu muzica. Iar cei care injura nu asculta muzica. Asculta un fel de pseudo-muzica.

Preferati maneaua hip-hop-ului.

Da, asa este.

Venind din partea dvs., este o declaratie cel putin socanta…

Este socant, intr-adevar. Maneaua are o istorie nationala, hip-hop-ul nu are nimic comun cu Romania.

Ştiu ca unul dintre responsabilii cu grila unui post de radio v-a spus, sec, la un moment dat ca nu va poate difuza pentru ca nu aveti target…

Da….Ei, asta este…

Cu toate acestea faceti sali pline!

De fiecare data!

„Oamenii destepti s-au casatorit intotdeauna cu femei interesante”. Cel putin asa spuneti dvs. Cum este sotia lui Tudor Gheorghe?

Interesanta! E actrita, in primul rand. Acum s-a pensionat. Ea a fost si este unul dintre cei mai importanti cenzori ai mei. Ea ma cearta. E singura care are voie. Ea si fi-miu au dreptul sa ma certe.

Ati jucat impreuna pe aceeasi scena?

Da, am jucat impreuna. Dar a fost foarte frumos la noi in familie ca nu vorbeam niciodata acasa de teatru. Nu mai vorbeam despre asta din clipa in care ieseam pe poarta institutiei.

Cati ani de casnicie aveti?

40.

Povestiti-mi despre fiul dvs. Stiu ca el va face copertile CD-urilor.

Nu pot. N-am voie. Nu-mi da el voie…

Urmărește-ne pe Google News