Robert Altman (care a murit anul trecut, dupa ce primise un Oscar pentru intreaga cariera) a fost unul din cei mai mari regizori americani. Era (re)cunoscut pentru felul in care isi dirija actorii si pentru numele mari care jucau indeobste in filmele sale. Un film de Altman avea – de regula – o distributie de vedete cum nu mai vezi decat in filmele-catastrofa, combinate in povesti intortocheate pe care geniul lui Altman le facea de neuitat. Astazi, se spune ‘altmanian’ asa cum se spune ‘fellinian’: un semn ca batranul cineast rebel – care si-a ras in barba toata viata de ‘modul de viata american’ (hollywoodian) – devenise de multisor ceea ce se numeste azi ‘brand’…
Ca o coincidenta, marele castigator al Oscarurilor de anul trecut – ‘Crash’ – era un film ‘altmanian’ pe care, cu si-guranta, Altman l-ar fi facut mai subtil. A facut, in schimb, aceasta bijuterie de tandrete, umor si melancolie intitulata ‘Ultimul radio show’. Este un film in care intra si ies din scena Meryl Streep, Lily Tomlin, Virginia Madsen, Kevin Kline, Woody Harrelson, John C. Reilly, Lindsay Lohan si Tommy Lee Jones. ?ntre ‘intra’ si ‘ies’ mai si canta: filmul este un omagiu adus de marele maestru unui show de radio (‘A Prairie Home Companion’) facut, timp de zeci de ani, de Garrison Keillor – care apare in propriul rol si care a scris si scenariul. Probabil ca nimeni nu se astepta ca Altman – un mizantrop malitios care punea sub fiecare bun sentiment tone de dinamita – sa faca acest film, in care se canta country si care impaca si bunii, si raii, si mediocrii sub un cer al iubirii si iertarii. Nu doar ca Altman l-a facut, dar este un film-testament, pentru ca maestrul stia ca va fi ultimul.
Frumusetea filmului vine si din frumusetea povestii. Cantaretii (Meryl Streep canta formidabil!) si animatorii showului se arata in fata unui public pe care nu-l vezi niciodata (pentru ca suntem noi, spectatorii) ca in fata lui Dumnezeu. Toti ‘trec testul’, dar unii trebuie sa se duca sa moara un pic… Viata e vis – si poate un fel de show. Iar Altman il face minunat, parca dorind sa ne spuna: ?mi pare rau ca trebuie sa plec, dar mi-am facut treaba, noapte buna!
Alex Leo Serban
Critic de film