Un psiholog oferă consiliere pentru avertizorii de integritate. „Apar unele simptome specifice sindromului de stres posttraumatic”

Alexandra Varga lucrează ca psiholog și psihoterapeut de patru ani și recent a început terapia cu o femeie care a semnalat încălcarea legii în instituția de stat unde e angajată. În urma consilierii, povestește Alexandra, aceasta s-a hotărât să demisioneze, din cauza hărțuirii din partea conducerii și a colegilor. 

A consiliat-o într-un proiect al ONG-urilor APADOR-CH și ActiveWatch, care au acoperit costurile. Acestea sunt și două dintre organizațiile semnatare, în iunie anul acesta, ale unei scrisori deschise, intitulată „Avertizorii de integritate, o amenințare pentru coaliția de guvernare”. Peste 20 de ONG-uri au atras atenția că Legea privind protecţia avertizorilor în interes public, care va înlocui Legea nr. 571/2004. în vigoare, de fapt lasă avertizorii „pe cont propriu” și nu le oferă nicio protecție. Raportările anonime, de exemplu, au fost eliminate. Actualizarea legislației are loc în contextul unei directive UE emise încă de la sfârșitul lui 2019. 

Președintele Klaus Iohannis nu a promulgat noua lege, ci a retrimis-o în Parlament, la sfârșitul lui iulie, spre reexaminare. Termenul pentru rezolvarea cererii este finalul lui august, a declarat Alina Gorghiu, președintele interimar al Senatului, potrivit Agerpres.   

80% dintre participanții la un studiu spun că le-a fost afectată calitatea muncii 

Pentru că a observat o evoluție în cazul pacientei ei și a înțeles că i-au fost de ajutor întâlnirile, Alexandra vrea să le ofere în viitor sprijin psihologic și altor avertizori de integritate. „E greu, dar satisfacția e pe măsură”, spune psihologa. 

Decizia de-a scoate la suprafață neregulile dintr-o companie fie ea de stat sau privată are un impact semnificativ asupra vieții personale și profesionale a avertizorului, arată un studiu publicat în 2018 în jurnalul american de psihologie și psihiatrie Psychological Reports. Calitatea muncii, de pildă, le este afectată, au spus 81% dintre participanții la cercetare. Iar pentru aproape 62% dintre ei s-au înrăutățit relațiile cu colegii. Problemele au trecut însă și pragul biroului – 46% au avut conflicte în familie din cauza tensiunilor de la job. 

„Persoana respectivă nu mai e sigură de nimic. La început era convinsă că face un lucru bun dacă ia atitudine ca să schimbe niște lucruri”, explică Alexandra Varga despre cum se simte un avertizor, dacă șefii și colegii sunt împotriva lui și îi dovedesc asta constant. „Dar din cauza hărțuirii se întreabă: Am sau n-am dreptate?”. În plus, își pierde încrederea în aproape toți din firmă și oscilează între: „toată lumea are ceva cu mine” și: „sunt eu paranoic”. 

Pacienta Alexandrei n-a avut sprijinul conducerii, în primăvara lui 2020, când a expus la nivel intern ilegalitățile. Au convocat o comisie de disciplină ca să o intimideze, după cum a resimțit femeia decizia. Șefii au avut resursele să îi facă cel mai mult rău, subliniază psihologa, dar foarte importantă a fost și atitudinea colegilor – deseori și ei afectați de tensiunile instituționale -, care au învinovățit-o pentru noile probleme din organizație și că n-a tăcut. 

„Ajungi să faci niște greșeli cu care conducerea instituției îți poate scoate ochii”

Ceea ce i-a trezit sentimentul de culpabilitate. „Tu, ca victimă, te simți vinovată pentru ceea ce se întâmplă”, spune Alexandra Varga. „Apar unele simptome specifice sindromului de stres posttraumatic: lipsă de concentrare, tulburări de memorie, gânduri care îți invadează mintea. Și ajungi să faci niște greșeli cu care conducerea instituției îți poate scoate ochii”. 

Ancheta comisiei de disciplină n-a avut, în final, repercusiuni asupra activității angajatei, dar aceasta a rămas „hipervigilentă”, explică Alexandra, cu o grijă că „oricând i se poate întâmpla ceva”. 

Femeia a găsit susținere în familie, dar și acolo îi era greu să se desprindă complet de problemele de la muncă. Atunci când nu reușea, se simțea din nou vinovată, de data asta din cauză că era absentă în viața de familie.  

Plecarea din companie e singura soluție? 

Aceasta a fost una dintre principalele discuții din timpul terapiei. Pe de o parte, se gândea că doar așa ar putea să scape de stresul zilnic. Pe de altă parte, simțea că, dacă demisionează, „se declară învinsă” și nu duce la bun sfârșit ceea ce-a început. 

„Un lucru pe care l-am obținut a fost să vadă că, dacă ai grijă de propria sănătate fizică și psihică, nu înseamnă să dai bir cu fugiții”, spune Alexandra. „Și-a dat seama că a început o acțiune care, din cauza sistemului, nu poate să ajungă mai departe de atât, dar că poate să se retragă cu capul sus”. 

Ăsta e rolul consilierii, amintește psihologa, să te ajute să-ți găsești un echilibru prin conversații, între altele, despre valori și așteptări de la viitorul tău. „Cum să fac să-mi fie mai bine?” e întrebarea principală la care încearcă să răspundă în terapie.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro