Un tânăr ucrainean luptă împotriva tatălui său: „Nenorociților”

În primele ore ale zilei de 24 februarie, când rachetele rusești au început să lovească Ucraina, Artur, un tânăr ucrainean de 27 de ani, a pus mâna pe telefon pentru a-și contacta familia, la fel ca alte milioane de concetăţeni.

Dar în timp ce majoritatea tinerilor ucraineni erau îngrijorați pentru siguranța părinților lor, Artur avea un mesaj diferit pentru tatăl său, Oleg, colonel în forțele separatiste pro-Moscova din estul Ucrainei.

„Nenorociților”, scria în textul adresat tatălui său.

„Nu ridicați o armă. Kievul va cădea imediat”, a răspuns Oleg după un timp.

„Numai unul dintre noi luptă pentru cauza corectă”

Puţine poveşti rezumă însă mai bine această divizare decât cea a lui Artur, un soldat ucrainean al cărui tată, Oleg, luptă în cadrul forţelor ruseşti, arată The Guardian.

După primele bombardamente, Artur s-a înrolat rapid ca voluntar în armata ucraineană, luând parte la apărarea cu succes a Kievului, care s-a încheiat cu retragerea forțelor rusești din regiune, în aprilie. Apoi s-a înrolat permanent în armata ucraineană și participat la contraofensiva din nordul și din estul Ucrainei. În fotografiile analizate de The Guardian, Artur este văzut intrând în Izium și Lîman, două orașe-cheie din punct de vedere strategic, eliberate de Ucraina în ultima lună.

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

În acest timp, tatăl lui Artur se afla în oraşul Doneţk, ocupat de ruşi.

„Ne aflăm literalmente de părți opuse ale liniei frontului. Dar numai unul dintre noi luptă pentru cauza corectă”, le-a spus Artur jurnaliştilor de la The Guardian.

Transformarea unui militar ucrainean

Artur s-a născut într-o familie de militari în Borîspil, un oraș aflat la 50 de kilometri de Kiev. A studiat ingineria şi a început o carieră în industria cinematografică din capitala ucraineană.

Tatăl său, Oleg, provine din regiunea Doneţk, aflată în estul Ucrainei. Timp de 10 ani, până în 2011, Oleg a fost militar în armata ucraineană. În 2011, când a divorțat de soţia sa, tatăl lui Artur s-a mutat în Rusia în căutarea unui loc de muncă. Aşa s-a alăturat forțelor separatiste proruse din Donețk în 2016, la doi ani după ce Moscova a anexat Crimeea și Putin și-a trimis forțele pentru a-i susține pe separatiștii din estul Ucrainei.

Fiul său pune decizia lui Oleg pe seama influenţei pe care propaganda rusească a avut-o asupra tatălui său: „Propaganda rusă pusese stăpânire pe el. Am crezut că nu va ceda în fața ei, că va fi mai deștept decât atât. Dar m-am înșelat”, a povestit tânărul pentru The Guardian.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Am fost șocat când mi-a spus că se alătură miliției din Donețk. Pentru mine, ca și pentru mulți ucraineni, acest război a început în 2014, iar asta însemna că el s-a alăturat inamicului.

Artur, militar în armata ucraineană, despre tatăl său, Oleg:

„Mi-am dat seama că este fără speranţă”

În cele 10 luni de război, Artur şi Oleg au păstrat legătura prin mesaje. La începutul lunii martie, după ce majoritatea trupelor rusești fuseseră respinse din Kiev, Artur i-a trimis un scurt mesaj video tatălui său, ironizându-l pentru avertismentul său anterior privind căderea capitalei. „Mă plimb pe jos, dar nu văd niciun rus. Se pare că au dispărut. Poți să mă sfătuiești, te rog, nu înțeleg unde sunt?”, i-a transmis Artur tatălui său. Oleg i-a răspuns că soarta Rusiei se va schimba în curând, îndemnându-l din nou pe fiul său să arunce armele.

Au vorbit din nou după ce au apărut dovezi ale uciderii de civili de către ruși în orașul ucrainean Bucha. Oleg a spus că rapoartele erau „false”, reluând afirmațiile televiziunilor rusești potrivit cărora imaginile cu civili morți din Bucha au fost înscenate și că civilii au fost uciși chiar de ucraineni.

Când a observat că Oleg nu-l crede, deşi i-a povestit că el însuşi a văzut urmările masacrului din Bucha, Artur susţine că a încetat să încerce să-i mai schimbe opiniile tatălui său. „Mi-am dat seama că e fără speranță. Am încetat să mai încerc să îl conving de ceva. Este energie irosită”.

Foto: EPA

Urmărește-ne pe Google News