Viața unui tânăr portughez mutat în România, în țara părinților săi: „Noi suntem mai calmi, mai modești. Românii sunt mai stresați, mai gălăgioși, niciodată mulțumiți”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Marian Fernando Huja s-a născut, s-a educat, a crescut la Lisabona, dar de mai bine de un an și jumătate joacă la Petrolul Ploiești, contribuind la promovarea în Liga I. A sosit în patria părinților săi, originari din Țara Oașului, a aprofundat cunoștințele despre România.
Cuprins:
Marian Huja, 22 de ani, este unul dintre tot mai mulții copii ai familiilor de români care se nasc în afara granițelor țării și au cetățenia noii patrii. Părinții fundașului Petrolului Ploiești au plecat la finalul anilor '90 din Țara Oașului în Portugalia, s-au stabilit la Lisabona și acolo s-a născut Marian Fernando.
Unul dintre cei mai buni stoperi ai ligii secunde, din vară în primul eșalon, după promovarea „găzarilor”, a crescut și s-a educat pe tărâm lusitan, a mai fost trei ani în Anglia, la Watford, a evoluat și în Danemarca, iar din septembrie 2020 a sosit în patria părinților săi.
Un tip amuzant, vorbind limba română cu accent mai degrabă britanic decât portughez, a venit însoțit la Ploiești de iubita sa, Cristiana, o are în vizită și pe mama sa, Ana, care are grijă de cei doi. În copilărie, a mai fost în vacanțe la Satu Mare, la ai lui, de-abia de un an și jumătate descoperă România cu adevărat.
Libertatea: Marian, cât ți-au luat să înveți româna?
Marian Fernando Huja: De mic, dar e cam a treia limbă, în ordine, la modul de a o vorbi fluent. Portugheza e nativă, apoi engleza o știu la perfecție, apoi e româna. Pe care am prins-o de la ai mei, în casă, vorbeau între ei. Dar studiile le-am făcut doar în portugheză la Lisabona, de când am sosit la Ploiești am început să prind și mai bine româna.
- Părinții au ajuns în 1998 în Portugalia, un an mai târziu te-ai născut tu. Ești mai portughez, mai român, cum te simți?
- Sincer, mă simt mai portughez. Acolo, am crescut, prietenii mei, iubita mea, toți sunt portughezi, dar am sânge român datorită părinților.
„Nu fac figuri, dar am sângele fierbinte”
- Ce ai de la portughezi, ce ai de la români ca personalitate?
- Am seriozitatea și profesionalismul lusitan, fotbalul e religie acolo. Portughezii sunt dedicați, am luat de acolo să nu fac figuri, să fiu modest. De la români am sângele cald, fierbinte, mă enervez repede, dar trebuie puțină nebunie ca fundaș, trebuie să punem frică pe atacanți.
- De ce ai ales să vii în țara părinților tăi?
- Am luat această oportunitate ca să cresc ca jucător și să arăt cât de departe pot ajunge. Am jucat cu Jean Claude Bozga în Danemarca, el este român cu tată congolez, iar când s-a ivit ocazia Petrolul, mi-a spus despre pasiunea fanilor. Eu am nevoie de nebunie, gălăgie, pasiune pe teren, nu m-am mai gândit de două ori, așa că am semnat imediat cu ploieștenii.
„Mi-am luat carnetul auto aici, dacă m-am obișnuit aici, pot conduce oriunde în lume”
- Sunt mai multe asemănări sau deosebiri între români și lusitani?
- Există asemănări, dar și multe diferențe. Și unii, și alții arată respect oamenilor din jur, sunt oameni cu educație. Portughezii sunt mai calmi, mai modești, își văd de treaba lor. Românii sunt mai stresați, mai curioși, mai gălăgioși. Dar sunt oameni buni și unii, și alții.
- Îți place Ploieștiul?
- Da, e mai puțin aglomerat decât Bucureștiul. Capitala? Oraș frumos, dar tare zgomotos, de aceea nu am fost de multe ori. Mie îmi plac mult natura, parcurile, locul meu preferat e în Herăstrău. Cu asta evit și centrul!
- E ceva ce nu-ți place la români?
- Niciodată nu sunt mulțumiți. Asta! Nu e bine, dă stres. Am realizat asta și fiindcă aici am luat permisul de conducere. Mă gândesc că dacă am învățat să conduc și pot s-o fac în România, pot oriunde în lumea asta. La ce stres este.
„N-aș vrea ca Rusia să ajungă într-un război cu România”
- Cu mâncarea cum te împaci sau îți gătea mama românește și în Portugalia?
- Mâncare e top. Am recomandat-o și portughezilor, și englezilor, și danezilor. Sarmalele cu mămăliguță, mor după ele! Îmi făcea și mama acasă, dar parcă în România sunt mai gustoase.
- Te sperie apropierea de Ucraina? Părinții ce zic?
- Mama e cu mine, dar da, o temere avem cu toții. Nu aș vrea să se ajungă la un război cu România, Doamne ferește! Îmi pare rău de ucraineni, am fost în discuții cândva cu Șahtior Donețk, și echipa noastră, Petrolul, i-a ajutat pe refugiați.
- Ce faci în timpul liber?
- Dimineața, citesc, nu foarte mult, dar citesc.
- Cărți? E tot mai rar asta la un tânăr, mai ales sportiv, scuza fiind lipsa timpului.
- Citesc în jur de 20 de pagini pe zi, mă ajută psihic. Când pot, mai merg să joc tenis cu colegii de echipă sau cu prietena mea. Recunosc, mă mai joc și pe playstation.
„Ea e calmă, mă susține, nu caut altceva”
- Spui că iubita e cu tine, cât de important este să ai o relație stabilă la 22 de ani?
- Suntem de trei ani și jumătate împreună, îi place și ei România foarte mult, Cristiana chiar a început să învețe limba, a prins ceva, ceva. E cel mai important să ai o relație stabilă, stau calm, nu am stres, nu caut altceva. Dacă nu ești bine în viața personală, te afectează pe teren, poți fi obosit, încărcat, cu capul aiurea. Ea mă suportă foarte mult, mă susține, e calmă, nu ne certăm, îmi oferă liniște când ajung acasă.
- Cum îți vezi viitorul, aici sau înapoi în Occident?
- Sper să vină o zi când o să joc în top 5 campionate din lume, Dar am promovat cu Petrolul, îmi văd viitorul aici, în România, mintea mea e focusată pe ceea ce am aici, de-abia aștept meciurile din Liga 1.
