Simion Bădros, un bărbat care în 1953 era brigadier silvic a fost luat la ochi de comuniști pentru cele 30 de hectare de teren, iar fiica sa, Eugenia, 85 de ani, îți amintește, plângând, despre cele petrecute atunci.
Avea 16 ani când tatăl său a luat-o de acasă și a dus-o la o rudă, din alt sat, pentru a nu vedea momentul în care comuniștii vin să îi ia.
”Simțea că mă vede pentru ultima dată. Plângea, dar îmi spunea că îî curg ochii de la răceala. Apoi l-au luat. În martie 1953 l-au împușcat”, a povestit femeia pentru Vremea Nouă.
Își aduce mainte că în infernul de la Poarta Albă disidenții comunismului munceau la Canalul Dunărea-Marea Neagră cu patul puștii la cap și știe pe de rost că într-o scrisoare trimisă de acolo tatăl său îi scria că îi este foame și cerea tălpi pentru bocanci. Nu a apucat să îi ducă, pentru că familia a primit vestea că a fost împușcat de călăii vremii.
Bătrâna speră, după ce a auzit de undeva că rudele pot cere osemintele, că ar putea să își ia acasă ceea ce a rămas din tatăl mort acum 64 de ani.
“Nu am înțeles prea bine, dar așa aș vrea să fie. Să putem aduce acasă oasele tatălui nostru. Îmi doresc foarte mult să îl aducem acasă. Vom face și o scrisoare către instituții care pot da un răspuns. Mă gândesc dacă nu cumva este printr-o groapă comună și nimeni n-ar mai putea să găsească ceva din rămășite. Asta mă doare cel mai mult”, spune bătrâna, cu ochii plini de lacrimi.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro