„Vrea sa ma concedieze pentru ca am cancer”

Veti spune poate ca vinovata sunt eu, ca am acceptat – dar cand ai doi copii, stai cu chirie si te mai si paste spectrul mortii, credeti-ma ca nu prea ai de ales!
in asemenea ritm, boala a recidivat, in ianuarie 2003 fiind internata cu metastaze osoase multiple. Ajunsesem de nu mai puteam merge si abia atunci nu am mai venit la serviciu. Am stat in concediu medical pana in decembrie 2003, am facut din nou tratament citostatic, din nou iradieri cu cobalt si am reusit sa ma pun pe picioare. Cand am putut merge din nou, am venit la firma sa aduc concediul medical si sa-mi primesc indemnizatia de concediu. Erau un calvar aceste vizite, pentru ca de fiecare data patronul gasea cate ceva sa ma sicaneze: ba ca de ce trebuie sa-mi dea atatia bani, ba ca sa merg inapoi la medic cu concediul medical pentru ca nu-i placea lui cum era scris si mai ales se straduia sa convinga pe careva din colegii mei sa-mi ocupe biroul, ca sa vad ca nu mai am ce cauta acolo. Pana la urma, biroul mi-a fost ocupat de nepotul patronului.
in decembrie 2003 l-am anuntat ca din ianuarie revin la serviciu, iar raspunsul a fost socant: „Cautati-va altceva pentru ca eu nu va mai primesc, pentru ca eu nu cred ca mai puteti munci!”. Va imaginati ce lovitura a fost, cam cum m-am simtit eu de sarbatori, gandindu-ma ca in ianuarie voi ramane fara nici un venit! Degeaba tratamentul, degeaba lupta cu boala, cand apare un asemenea individ, care te distruge, pur si simplu!
Deoarece nu primisem nici preaviz, nici vreo alta instiintare oficiala referitoare la incetarea contractului de munca, la data de 5 ianuarie 2004 m-am prezentat la serviciu. Nici vorba sa-mi pot relua vechiul birou, dar nici nu mi s-a spus nimic. Totul a decurs „normal”, am reluat serviciul, dar in locul secretarei, care este in concediu fara salariu, pe perioada lunilor ianuarie si februarie.
Desi lucrez acum in curent, in zgomot, 8 ore in fata calculatorului, cu telefoane care suna, nu m-am plans si mi-am vazut de treaba, sperand ca, daca va vedea ca pot munci la fel de mult si de bine ca inainte, patronul va ajunge la sentimente mai umane si imi voi pastra serviciul. Dar zilele trecute am aflat ca i-a spus contabilei ca eu de fapt am revenit doar pentru o luna-doua!
Citesc uneori in ziare despre diverse persoane publice care au cerut daune morale pentru diverse jigniri si ma intreb: eu ce-as putea face impotriva acestui om care de ani de zile imi macina sanatatea si nervii? il consider raspunzator de agravarea bolii mele, consider inuman tratamentul la care sunt supusa, dar nu stiu ce-as putea face! Sigur, cel mai simplu ar putea sa para sa plec, sa renunt si sa uit.
M. S, Bucuresti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE