Zimbri românești cu părinți din Occident. Cum se reface populația în Carpați după 200 de ani. „La început, oamenii din zonă nu au fost așa bucuroși”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La aproape două secole după ce a dispărut complet din țara noastră, populația de zimbri se reface, încet-încet, în libertate, în Carpații românești cu exemplare aduse din Germania, Belgia, Franța, Suedia și Elveția. Cei mai mulți zimbri, peste 100, sunt în Munții Țarcu, în zona comunei Armeniș din județul Caraș-Severin. Aici au fost aduse în urmă cu două luni ultimele șapte exemplare de „import” și tot aici s-au născut deja și primii pui de zimbru din viitoarea populație sută la sută sălbatică.
Cuprins:
- Peste 100 de zimbri la Armeniș
- Au aceiași 12 strămoși
- Programe similare în alte șapte țări
- Peste 200 de zimbri trăiesc în România
- Au o personalitate blândă
- Un arhitect peisagist
- Incidente cu localnicii
- Producător local: „Lasă animalul în pădure, nu-l deranja”
- Cum să ne comportăm dacă vedem un zimbru
- Ne-am putea întoarce la vânarea zimbrului, cu cote
Camionul și-a deschis trapa din spate, iar din el iese grațios un zimbru. La început aleargă câțiva pași spre pădure, pe culoarul delimitat de două garduri din lemn, apoi se oprește brusc și privește curios către oamenii care se uită la el, aproape fără să respire, de pe partea cealaltă a pârâului.
Este un mascul de aproape o tonă, cu blana maronie și coarne groase. Se întoarce, își continuă drumul și se oprește din nou pentru a smulge niște iarbă din pământ. O rumegă încet, de parcă ar vrea întâi să o savureze.
După el, ies, pe rând, alți șase masculi.
Peste 100 de zimbri la Armeniș
Cele șapte exemplare de zimbru au fost aduse la sfârșitul lunii iunie în Armeniș, în Munții Țarcu. A fost ultimul transport cu zimbri aduși în România, în zona Banatului, județul Caraș-Severin, din rezervații din Germania, în cadrul unui proiect de resălbăticire a acestor animale derulat de organizațiile de protecție a mediului și animalelor WWF și Rewilding Europe.
100 de zimbriaproximativ sunt în Armeniș
Dintre cei 100 de zimbri, peste 25 sunt născuți în sălbăticie în România din 2017 până acum. Doar anul acesta s-au născut deja 10 viței.
Din 2014, de când a început proiectul LIFE Re-Bison, animalele au fost aduse atât din rezervații din Germania, așa cum sunt cei șapte masculi ajunși în iunie, cât și din Belgia, Franța, Suedia și Elveția. În total, din 38 de rezervații și centre de reproducere.
„Îi aducem din mai multe țări pentru că scopul este să avem o diversitate genetică mult mai mare pentru a crea baza unei populații viabile. Cu cât diversitatea genetică este mai mare, cu atât vom evita problemele în viitor”, explică Marina Drugă, biolog și managerul proiectului LIFE Re-Bison, al WWF România.
Au aceiași 12 strămoși
Un nivel ridicat de consangvinizare înseamnă un nivel de sensibilitate crescut, explică aceasta. Deci animalele sunt mai predispuse la a se îmbolnăvi și se pot adapta mai greu la noua viață în sălbăticie. Riscul de consangvinizare există pentru că animalele provin din aceiași 12 strămoși.
Zimbrul a dispărut din România în urmă cu peste 150 de ani, în timp ce în Europa, ultimele exemplare aflate în libertate au fost vânate în 1919, în Polonia, și în 1927 în Caucaz.
Este una dintre cele mai amenințate specii de animale din lume. Abia anul acesta a fost mutat de pe lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii, de la „specie vulnerabilă” la „aproape amenințată”. Cu alte cuvinte, pericolul dispariției lor a scăzut, dar continuă să existe.
Programe similare în alte șapte țări
Primul program de reintroducere a zimbrului în libertate a început în Europa în 1952, în pădurea Białowieża din Polonia. Au fost atunci eliberate două exemplare, iar cinci ani mai târziu s-a născut primul pui în sălbăticie.
Programe asemănătoare sunt în diverse stadii de implementare în alte șapte țări din Europa Centrală și de Est, printre care România, Germania, Slovacia, Lituania și Rusia.
La începutul anilor 2000, în lume mai existau doar undeva la 1.800 – 2.000 de exemplare. Acum, numărul lor a ajuns la puțin peste 9.100, conform ultimelor date de la finalul anului trecut.
Dintre aceștia, peste 6.800 sunt în libertate, aproape 1.800 în captivitate și 500 în semilibertate.
Peste 200 de zimbri trăiesc în România
La noi în țară, primii doi zimbri au fost aduși în 1958, dar au fost ținuți într-o rezervație din Hațeg. A fost prima încercare de reabilitare a acestei specii. Exemplarele au fost aduse din Polonia, iar urmașii lor au fost transferați în alte locuri din România.
Doar că cei doi zimbri și urmașii lor s-au tot împerecheat până s-au consagvinizat, iar următoarele exemplare au început să se îmbolnăvească. Așa că România a început să aducă exemplare din mai multe țări, pentru diversitate genetică.
După Primul Război Mondial, când zimbrul a dispărut complet din libertate, mai rămăseseră doar 54 de exemplare în diverse grădini zoologice din Europa. Din acestea 54, au fost alese 12 cele mai bune din punct de vedere genetic pentru a reface populația.
România are peste 200 de zimbri, conform Cărții de pedigree a zimbrului din 2019, atât în libertate, cât și în semilibertate și în captivitate.
Pe lângă Armeniș, zimbri în libertate și semilibertate mai sunt în Parcul Natural Vânători-Neamț și în Munții Făgăraș.
Au o personalitate blândă
Cel mai mare mamifer terestru din Europa, zimbrul umblă în turme. Vițeii sunt protejați de zimbrii mai mari în grup. Un zimbru trăiește cam 30-40 de ani în captivitate, dar în sălbăticie, viața lui este mai scurtă.
Cântărește între 300 de kilograme, femela, și o tonă, masculul, și poate ajunge la 3 metri lungime și 2 metri lățime. Este ceva mai înalt decât fratele lui, bizonul american, dar mai puțin masiv. În timpul verii parcurge distanțe mai mari decât iarna și se separă în grupuri mai mici pentru a căuta hrana.
În ciuda aparenței că este un animal agresiv, zimbrul are un comportament foarte blând și liniștit, spun cei care au grijă de animalele de la Armeniș.
„Deși sunt mari, puternici, impunători, zimbrii au o personalitate blândă. Adică în mare parte a timpului îi poți observa că sunt liniștiți și își văd de treaba lor. Bineînțeles, asta depinde și de comportamentul oamenilor față de ei. Dar în majoritatea timpului sunt animale blânde”, spune Matei Miculescu.
Matei este ranger WWF. Responsabilitatea lui este să monitorizeze zimbrii, să observe ce mănâncă și cum interacționează cu alte animale, să vadă care este starea lor de sănătate, să colecteze probe ADN sau parazitologice de la ei și ține legătura cu localnicii. Este el însuși din Armeniș, așa că e mai apropiat de oameni și comunică mai ușor cu ei.
Un arhitect peisagist
Zimbrii mănâncă iarbă, mărăcini, scoarță de copac, puieți și arbuști. Iarna e mai dificil, își găsesc mai greu mâncare, așa că rangerii le mai lasă suplimente de fân sau furaje concentrate speciale pentru bovine.
„Iarna e dificilă pentru că trebuie să se obișnuiască să mănânce într-o perioadă sărăcăcioasă. De aceea intervenim cu o mâncare suplimentară și în acest fel evităm migrarea lor către comunități”, explică medicul veterinar Ciprian Hodor.
Zimbrului cei de la WWF îi mai spun și „arhitect peisagist” pentru că modelează zone din pădure mâncând puieți și iarbă, iar cu corpul său creează căi de acces și hrănire pentru alte erbivore mai mici, precum căprioara, cerbul, capra sau mistrețul. Practic, ține „deschisă” pădurea.
Incidente cu localnicii
În comuna Armeniș, casele sunt situate în principal în zona centrală. Se mai găsesc locuințe și aproape de pădure, astfel că oamenii sunt obișnuiți să conviețuiască cu animalele sălbatice, precum lupii sau vulpile. Cu zimbrii a fost mai greu la început, pentru că au intrat în curți și le-au mâncat oamenilor căpițele de fân.
În Munții Țarcu, zimbrii se bucură de aproape 60.000 de hectare de libertate. ONG-urile și autoritățile locale au încercat să-i țină la distanță de localnici. Le-au montat garduri electrice în jurul curților și au instalat un gard virtual în jurul întregii comune.
Masculilor dominanți și femelelor mai mari li se atașează colare, un fel de gulere sau zgărzi care transmit semnale GPS. Când unul dintre ei depășește gardul virtual, o alarmă îi alertează pe rangeri. Colarele îi ajută pe aceștia să monitorizeze și comportamentul general al animalelor: cum și unde se deplasează și cât de mult.
„La început, jumătate din populație a fost sceptică. Oamenii nu erau așa de bucuroși pentru că nu știau ce se întâmplă, mai ales în primul an de reintroducere a zimbrilor. Au început să coboare până la intravilanul comunei, nefăcând pagube însemnate. Acum, oamenii s-au obișnuit să aibă zimbri pe meleagurile comunei Armeniș”, spune primarul liberal al comunei, Cristi Vela.
Consideră că zimbrul e chiar un atu pentru Armeniș, față de alte localități. Mai ales că zimbrii au atras și mai mulți turiști, mai spune edilul. „Nu știu să vă dau un procent, dar sigur a crescut numărul lor, mai ales că am început să promovăm și ecoturismul alături de WWF”, completează Vela.
Producător local: „Lasă animalul în pădure, nu-l deranja”
Opiniile celor 1.300 de locuitori ai comunei sunt împărțite. Balanța a fost de la început înclinată în tabăra mulțumiților. Dar gardurile electrice și faptul că zimbrii s-au adaptat și s-au obișnuit să-și caute mâncare cât mai adânc în pădure i-au liniștit și pe cei mai neîncrezători.
Majoritatea localnicilor sunt agricultori și mici producători. Muncesc la câmp, cultivă legume și fructe și fac gemuri, siropuri, brânză, diverse băuturi. Vânzările lor au crescut odată cu creșterea numărului de turiști care ajung tot mai des în Armeniș să vadă zimbrii.
„Zona s-a dezvoltat mai mult. Turiștii, venind în zonă, ne ajută pe noi, localnicii. Pot să mănânce la noi. Noi producem siropuri, gemuri, producem mai multe. Și ne ajută cu un ban în plus”, spune Ion Vela, unul dintre producătorii locali din Armeniș.
Pentru familia lui, zimbrul este un punct de afacere. Cererile de dulcețuri și salam de casă au crescut de când au venit zimbrii.
În gospodăria sa nu a intrat niciodată masivul animal, recunoaște Vela, dar știe oameni care au pățit asta de câteva ori, în primii ani ai proiectului de resălbăticire. Nu au atacat animale și nu s-a lăsat nici cu victime, dar le-au mâncat oamenilor rezervele de fân. Crede că vinovat însă este tot omul, care îi invadează teritoriul animalului. De-asta a și dispărut zimbrul acum 150 de ani.
„Trebuie să știi să ții distanța de animal. Dacă animalul e acolo în pădure nu trebuie să te duci tu să-l deranjezi. Să-l lași în treaba lui și tu să-ți vezi de treaba ta”, mai spune el.
Cum să ne comportăm dacă vedem un zimbru
„Sunt animale care își apără turma și teritoriul, ar putea să atace omul dacă le-ar lua prin surprindere. Dacă mergem cu puțină gălăgie, ne facem simțită prezența și ele pleacă, fug”, explică medicul veterinar Ciprian Hodor.
Zimbrii aduși la Armeniș au fost toți crescuți în captivitate și sunt obișnuiți să vadă omul, mai spune el. Deci ar putea face ușor asocierea între cineva care merge în pădure să adune ciuperci cu o găleată în mână și fostul angajat al unei rezervații care obișnuia să-i aducă mâncare în țarc.
Dacă îl vezi în pădure, nu trebuie să fugi spre el, să îi creezi ideea că vrei să-l ataci. Trebuie să aștepți, să-l lași să se îndepărteze singur. E suficient, pentru că el de obicei asta face, se îndepărtează. Dacă el vine spre tine, mergi și tu înapoi până își pierde interesul.Matei Miculescu, ranger WWF:
Ne-am putea întoarce la vânarea zimbrului, cu cote
Zimbrii din situl Natura 2000 Munții Țarcu au început treptat să se reproducă natural. Va dura însă destul de mult până când populația de zimbri din Banat va fi sută la sută sălbatică, spune medicul veterinar Hodor, cel puțin 20 de ani. Va dura și mai mult ca populația de zimbri din pădurile României să fie atât de mare, încât să se dea liber la vânătoare.
„Nu știu dacă pot să spun că lucrul ăsta se va întâmpla în următorii 100 de ani pentru că practic lanțul carpatic este enorm. Ca să ai o populație care să se împrăștie de-a lungul lanțului carpatic, e ceva de muncă”, arată Marina Drugă, de la WWF.
În momentul în care o să avem cotă de vânătoare, o să avem o populație de zimbru care n-o să mai dispară.Marina Drugă, managerul proiectului LIFE Re-Bison, al WWF România:
O cotă de vânătoare oricum necesară, spune medicul biolog, pentru a preîntâmpina anumite malformații genetice. Ar însemna sacrificarea unei micropopulații pentru a-i salva pe ceilalți.
Reîntoarcerea zimbrului în Carpații românești nu înseamnă doar refacerea unei populații demult dispărute, ci și menținerea biodiversității, în general, spun specialiștii.
„Ne folosim de elemente naturale, de animale, în cazul ăsta, ca să dăm un restart la natură”, punctează Marina Drugă, managerul proiectului LIFE Re-Bison, al WWF România.
