Adela Popescu și Radu Vâlcan, despre provocările zilnice cu trei copii. „Sunt seri în care ne uităm unul la altul epuizați și râdem din nimic”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Adela Popescu și Radu Vâlcan sunt căsătoriți din 2015 și au împreună trei copii. Viața cu băieții lor nu este întotdeauna simplă, ba uneori, aceștia sunt epuizați, însă, în cele din urmă, reușesc să găsească o soluție pentru armonia în familie.
În cadrul unui interviu pentru VIVA!, Adela și Radu au spus despre provocările zilnice și despre cum menținerea unui echilibru între trei copii poate fi o adevărată bătaie de cap. Întrebați dacă au fost depășiți de situație, cei doi au explicat că se întâmplă des asta.
„De nenumărate ori! Dar am învățat că e normal. Când ai trei copii, nu mai există manual de utilizare. Fiecare e diferit, fiecare are ritmul și nevoile lui. Sunt seri în care ne uităm unul la altul epuizați și râdem din nimic, doar ca să nu o luăm razna. Parentingul nu e o rețetă, e o improvizație continuă, cu pauze rare și iubiri infinite”, spune Adela Popescu.
„Cel mai important a fost să acceptăm că nu putem fi perfecți. Și că e OK să greșim. Când ne-am dat voie să fim vulnerabili și în rolul de părinți, s-au mai domolit și frustrările. Da, uneori ne simțim depășiți, dar niciodată singuri. Asta face toată diferența”, a completat-o Radu.
De asemenea, Adela și Radu au dezvăluit care sunt momentele lor preferate, dar și care sunt cele mai dificile.
„Diminețile în care vin toți trei peste noi în pat sunt haotice, dar atât de frumoase. Ne adună, ne strâng, ne amintesc de ce e plină casa noastră. Iar momentele când ne vine să fugim? Cam seara, când unul nu vrea să se spele pe dinți, altul caută din senin o carte dispărută și al treilea cere un sendviș, deși a mâncat de două ori.
Se înțeleg perfect… timp de exact 7 minute. După care urmează negocieri, certuri, cine a avut mingea primul, cine s-a uitat strâmb la celălalt. Șeful? Se schimbă în funcție de zi, de stare și de cine are mai mulți biscuiți în mână”, spune Adela.
„E o dinamică aparte între frați, un amestec de iubire, competiție și complicitate. Când se ceartă, intervenim cât mai calm, dar, de cele mai multe ori, îi lăsăm să învețe singuri cum să gestioneze. Încercăm să ne spunem mereu: Noi nu suntem arbitri, suntem părinți. Și uneori funcționează. Alteori… ne retragem și respirăm adânc”, a mai adăugat Radu.
