Dezvoltare inegală la nord și la sud de Dunăre, în România și Bulgaria

Rahova e vizavi de Bechet; pe aici se trece cu bacul – 34 de euro, trei persoane plus o mașină. Dacă mai adăugăm și nouă euro taxa din România, rezultă la final un 43 de euro la ieșirea din țară, tarif similar și la întoarcere.

Intrarea și ieșirea din țară, deopotrivă în România și Bulgaria, arată oribil, pare că intri și ieși din niște silozuri & antrepozite dezafectate. 

Pe drumul spre Plevna ești martorul viu al subdezvoltării cronice, un pustiu economic fără margini: am trecut prin Rahova, Selanovtsi, Knezha, Iskar, Dolni Dabnik, Yasen, Plevna și apoi Grivița.

Plevna e totuși al șaptelea oraș al Bulgariei, cu ușor sub 100 de mii de locuitori. Dar senzația e de oraș părăsit, chiar în paragină. Obișnuitele supermarketuri străine, multe clădiri degradate, o stare de somnolență și plictiseală. În mallul din centrul orașului, multe magazine închise, un mic împinge tava mai anima zona restaurantelor.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

Celelalte localități sunt de-a dreptul moarte, cvasiabandonate. Vântul și cenușiul lunii februarie amplifică senzația, pari într-o zonă crepusculară, cu niște câini de pripas care umblă de colo-colo. Cu nimic deosebit de peisajele din Stalker (Călăuza), cu deosebirea că aici, „Zona” nu mai e un loc misterios, periculos, ci doar niște banale sate pustiite economic, umedul și răcorosul acestui februarie tăios de rece dându-le o notă ftizică, de final de boală (economică) mortală. 

Aceeași stare de lucru și pe malul românesc, cu mențiunea că la noi, casele sunt mai bine întreținute. 

Dar de la Turnu Măgurele, spre Corabia, Dăbuleni, trecând prin toate satele ce urmăresc firul Dunării până la Calafat, Zăval, Nedeia, Măceșu de Jos, Săpata, Bistreț, Rast, Ghidici, Poiana Mare, totul, dar absolut totul e un deșert economic plenar. 

(1) Agricultura de subzistență, (2) migrația temporară sau definitivă, în țară sau în țările vestului occidental și nelipsitul (3) clientelism pentru cei rămași să se bată pe micile joburi locale (cele de la stat, mai ales de la stat, dar și cele din privat), toate te asigură că aici ruina și degradarea sunt atât de bine înfipte în modelul de (sub)dezvoltare capitalist, încât nimeni, dar absolut nimeni nu mai poate salva nimic. Premierul Bolojan le dă și el acum niște lovituri de grație – se vor comasa școli, localități, se va dilua totul și dezmembra totul. Modernitatea economică capitalistă distruge totul în cale aici, noul distruge vechiul. E un peisaj sumbru peste tot. 

Capitalul vagabond – vezi conceptul de vagabond capitalism (concept teoretizat de geografa Cindi Katz) – ocolește aceste spații geografice; rezultă dezvoltare inegală. Politicul e neputincios, adică 0, iar aceste lumi dispar în negură cu fiecare zi, lună și an care trec.

„Capitalul vagabond” descrie natura globală și extrem de mobilă a capitalului modern. Acesta se deplasează dintr-un loc în altul pentru a-și maximiza profitul, neglijând în același timp „reproducerea socială” a comunităților pe care le părăsește. Aidoma unui „vagabond”, capitalul nu are o reședință fixă. Acesta migrează spre zone cu forță de muncă mai ieftină, reglementări mai permisive sau stimulente fiscale mai bune, punând în competiție bazinele de forță de muncă la nivel global. 

Dar România de sud și Bulgaria de nord sunt ocolite de „capitalul vagabond”, nu sunt spații interesante din punct de vedere economic. 

Spațiile vitale sunt locurile cu resursă umană supracalificată, huburile universitare (București, Cluj-Napoca, Sofia etc.) și zonele cu resurse bogate de subsol etc. Din acest motiv, chiria e mare la București și în orașul de pe Someșul Mic și mică la Corabia, Turnu Măgurele sau Oreahovo. Totul ține de dinamica acestui „capital vagabond”. 

Tot din acest motiv, din această fâșie la sud și nord de Dunăre, dar nu numai, vorbesc de aceste spații, pentru că pe acestea le-am văzut și revăzut, se pleacă, se migrează. Dacă vine cineva aici pentru muncă, vine dinspre Asia. La Dăbuleni sunt deja peste douăzeci și ceva de asiatici care lucrează pe la micile afaceri locale. Migrația e tot timpul dinspre est mereu spre vest, mereu spre centrul capitalismului spre acel core capitalism corn al abundenței. Românii pleacă în Italia, Spania & co., iar la noi vin asiaticii care-și caută și ei locul sub cerul acestui capitalism contemporan. 

Iată de ce trebuie să luăm mai mult în seamă concepte precum „capitalism vagabond” sau „dezvoltare inegală”. Înainte de a acuza politicul, trebuie să înțelegi ce se poate face aici din punct de vedere economic. Sfinți și Iisuși Hristoși de-ar popula politica locală de aici, la Corabia, Turnu Măgurele, Dăbuleni, Oreahovo, Selanovtsi, Knezha, Iskar, Dolni Dabnik va fi tot sărăcie. Fluxurile de capital nu se mișcă pentru că primarul de la Gighera e corupt sau noncorupt. 

Iată de ce pentru a înțelege dezvoltarea/subdezvoltarea economică contemporană nu ajunge să mesteci și să rumegi niște sloganuri politice. E nevoie de mai mult, de înțelegerea unor mecanisme ce țin de dinamica și geografia capitalismului contemporan. Iată nevoia înțelegerii geografiei economice, a economiei politice, la pachet cu mult mai multă empatie pentru toate aceste populații rămase în urmă, lăsate în bătaia vântului. 

Memoria istorică? Supraviețuiește la Grivița și Plevna prin perdeaua de tunuri și afeturi de tun, prin cimitirele eroilor – pe aici oamenii s-au bătut cândva pentru niște idealuri politice ale vremii lor.

Parcul Skobolev din Plevna, important mai ales pentru ruși și bulgari, aprigele lupte de la Plevna, Panorama, tot sus pe colină, lângă parcul Skobolev, și cimitirul româno-rus din Grivița, toate vorbesc de războiul ce a fost prin aceste spații, 1877-1878.

În rest, degradare economică peste tot, la nord și la sud de Dunăre!

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 13

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE