„Nu e nici ficțiune, nici documentar, nici film experimental, e o cercetare, un film proces, un film dialog, un film care te invită pe tine, spectatorul, să participi la același tip de proces autoreflexiv ca cel prin care trec protaghoniștii filmului. Filmul trece dincolo de sala de cinema, trece în spațiul discuției publice.
E un proiect multi-platform, o să iasă mai multe produse artistice din această cercetare, câteva lung-metraje, o instalație video, o performance installation , în care vei putea interacționa direct cu personajele din film, mai multe care vor veni pe parcurs”, a spus Adina Pintilie.
„La 20 de ani aveam multe certitudini”
Ideea filmului a pornit de la prejudecățile formate în timp și cum să scapi de ele.
„Filmul a pornit de la ideea că, atunci când aveam 20 de ani, credeam că știam că stau lucrurile, cu relațiile, cu iubirea, cu frumusețea, cu dorința. Aveam foarte multe certitudini. Dar după 20 de ani de viață reală, de contact cu oameni reali și diverși, mi-am dat seama că realitatea este mult mai complexă decât construcțiile astea cu care creșteam noi în familie, în societate, în educație.
Sunt multe alte moduri diferite de a trăi intimitatea, de a trăi sexualitatea, feluri de frumusețe, care sunt destul de diferite de cele normative, dar care sunt la fel de valide, la fel de frumoase.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_784718d82c6e5b6f35d1b22a29d2759c.jpg)
Nu poți să pui o bornă kilometrică, să spui că până în data cutare am trăit într-un anumit tip de mediu, apoi s-a schimbat complet. A existat o tranziție destul de complexă. Pe măsură ce crești, spațiul informativ se extinde, intervin școala, cărțile citite, televiziunea.
M-am născut în București, dar eu am trăit într-un orășel satelit, Urziceni. Acolo nu exista cinematograf. N-am avut acces foarte mult la cinema. La 18 ani am pornit spre București, acolo au apărut mai multe surse de informație”, a mai povestit Adina Pintilie.
Actorii sunt și profesioniști, și amatori
„A fost o perioadă în care s-au construit ideile, despre cum e să iubești, ce înseamnă o relație, cum ar trebui să funcționeze și apoi dezvrăjirea sau demitizarea din viața reală. Așa a pornit filmul, de la intenția asta de a uita tot ce cred că știu despre intimitate.
Și apoi a reînvăța cu o privire cât se poate de deschisă, în măsura în care mai poți să fii tabula rasa, cum trăiesc oamenii experiența intimității, care e foarte complexă, foarte departe de utopia de arominie, de pace, de atractivitate permanentă cu care trăim. Sunt foarte multe aspecte, care sunt părți naturale ale unei relații. Există și ură, și pluictis și dezgust, și îl judeci pe celălalt. E parte din iubirea asta complexă.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_a42f0fdbfdd82201f2c550dd0e64faea.jpg)
Cercetarea persoanală a stat la baza filmului. Castingul n-a fost clasic. Am căutat oameni care să fie pe aceeași lungime de undă cu mine și să aibă același interes.
Am lucrat cu un mix de actori profesioniști și neprofesioniști. Am lucrat cu proceduri din zona de psihodramă, cu visuri, cu amintiri, foarte multe aspecte personale pe care le-am pus în practică. Filmul e un mix de realitate și ficțiune. Emoțiile actorilor sunt reale.
Ca și concept, ficțiunea a funcționat ca o structură de siguranță, dar ce vezi că se întâmplă în film sunt interacțiuni autentice între oameni. În ficțiune, ești prizonierul personajului scris, în documentar ești prizonierul persoanei de zi cu zi. În spațiul ăsta hibrid, noi am putut să mergem în zone în care n-am fi mers, tocmai pentru că spațiul privat era protejat, prin convenția asta: nu ești obligat să spui de unde e materialul pe care îl aduci în film.
I-am ales foarte mult pe baza asta, să simt că vor să participe la această cercetare despre intimitate. Avem protagoniștii din film, cuplurile respective. Am creat un incubator, un laborator, după care tot ce se întâmplă în proces este o interacțiune autentică între oameni.
A fost important să știu care era motivația emoțională a fiecăruia. Am chemat la interviuri mai extinse pe o parte dintre cei care mi-au dat răspunsurile la teste”, a mai precizat regizoarea filmului.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_f2a790aa5b242490511c5a29bdf9622c.jpg)
Dansul femeii spastice
Au existat și lucruri care au surprins-o chiar și pe ea? Da, a spus Adina Pintilie
„E o tânără splendidă. Vorbește foarte greu, fiindcă e spastică. Creierul ei funcționează normal, dar corpul nu îi permite să se exprime. Durează foarte mult, e o întreagă coregrafie a exprimării.
Corpul ei, ca mobilitate, funcționează altfel. La un moment dat, după un „dans” care a durat mult, a articulat: „Câteodată mă simt în corpul ăsta ca într-o capcană”.
Ea e căsătorită și are și un copil. Nu știu cât e un impediment. Soțul ei s-a obișnuit și foarte ușor reușește s-o înțeleagă. Sunt corpuri diferite, nu înseamnă că e vorba de o dizabilitate”, a mai precizat regizoarea.
Vârful aisbergului
Cum au reacționat actorii când s-au văzut pe marile ecrane? „A fost emoție foarte mare, să vezi părți intime, să vezi ecranul ăla imens și public. A fost bucurie mare, dar și frustrare, fiindcă nu era prea mult din tot ce am filmat. Ideea e că nu oferă, în două ore, decât o viziune parțială a ceea ce reprezintă fiecare.
Ce se vede în film e doar vârful unui aisberg. Oamenii sunt mult mai complecși decât ce se vede în film. oamenii sunt activiști.
Am creat formatul ăsta open debate „Touch me not” cu care am călătorit în lume, am reușit să ducem cinci protagoniști, la Karlovy Vary, la Londra, La TIF. Ne-am bucurat de o primire extraordinar de călduroasă la premiera românească.
Am fost la Karlovy Vary, la Paris, la Londra, la berlinale, în diverse formarte. Foarte frumoasă a fost întâlnirea cu publicul olandez. În ianuarie, una dintre cele mai speciale experiențe a fost lansarea în Statele Unite, la New York.
Am reușit să mergem cu formatul ăsta de dezbatere și am constatat că e nevoie de conversația asta, oamenii sunt foarte deschiși.
Am o foarte mare încredere în natura umană, avem o mare capacitate de a ne schimba. Nu ne-am propus un scop mesianic, să schimbăm lumea, ne-am propus ideea de dialog.
Într-adevăr, filmul invită privitorul să-și pună sub semnul întrebării ideile deja stabilite, zonele de confort, pe zona de intimitate, sexualitate, corporalitate. E foarte greu să vorbim despre ele, sunt multe tabu-uri.
Am avut reacții mixte după Berlinale, a fost o întreagă nebunie în presa de specialitate. Cuvintele nuditate, sexualitate sunt tabu, ca și cum n-am avea un corp, n-am avea o viață sexuală.
Mergem cu filmul, începând din 8 martie, vom face avanpremiere speciale, însoțite de dezbaterile „Politicile corpului” în toată țară, vom merge la București, Cluj, Iași, Arad, Timișoara, Sibiu, Brașov, Sfântu Gheorghe, Satu Mare. Aducem personaje care vor discuta direct cu publicul român. Și suntem curioși să vedem cum va fi privită conversația, cum se va întâlni România profundă cu «Touch me not».
E o parte importantă din viața mea și a tuturor celor care am participat la proces. Ne-am schimbat multe perspective. De fapt, așa numitul non-normativ e la fel de normal ca normativul. Nu înseamnă că e ceva greșit cu frumusețea clasică, cu sexualitatea normativă, ci că sunt mult mai multe moduri de a-ți trăi intimitatea. Filmul propune un fel de împrietenire cu celălalt care e diferit față de tine.
Este un film despre libertate personală”, a încheiat Adina Pintilie.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/172_0195a014c92925489d54c10a6f922efd.jpg)

:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/158_3b1976f365a60739e2754d0a9f8093d4.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_1cad82c05d87f5fffd7ed7f082b6f320.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_f11061fd2837d1fcc11604b5eede196e.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/196_8df8e2220bfd4fecabf208c6b6a48986.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/206_0353f971f5dcc8291d738a7dbe546965.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/222_f7488ef15e8f4169559c7d48e79a801c.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_71af6c9a612922a317c68bf3025dbdbb.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_0f409524aa1e55e0d326dd3a5e7cf057.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/179_34730a94a5462de3ea17eb17455b72bc.jpg)
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.